Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 69/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 69/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu Maria
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului reclamantul Sindicatul Salariaților din Primăria orașului în numele și pentru membrii de sindicat, I, iu, -a, împotriva sentinței civile. nr.795/CA/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 27 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 795/CA/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și în consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, I, iu, -a, toți prin Sindicatul Salariaților din Primăria orașului în contradictoriu cu pârâta oraș pentru perioada 1.01.2004- 5.11.2005. S-au respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este fondată având in vedere dispozițiile art. 3 din Decretul Lege 167/1958 (care prevăd un termen de 3 ani pentru introducerea acțiunii), de data introducerii acțiunii (06.11.2008) și data de la care se solicită, 01.01.2004. Pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților, ca prescrisă, pentru această perioadă.
Pe fond, restul pretențiilor reclamanților au fost apreciate ca nefondate.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 pentru anul 2006.
In condițiile in care nu este reglementată modalitatea de calculare a celor două suplimente, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, in cuprinsul căreia s-a reținut, expresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului, in privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care, in prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă."
Chiar dacă reclamanții au indicat cuantumul de 25% pentru fiecare supliment, instanța a constatat că legea nu prevede modalitatea de cuantificare a celor două suplimente și nu poate fi avut in vedere un asemenea procent. Cu privire la practica judiciară depusă de reclamanți, instanța a constatat că dezlegările date de alte instanțe in spețe similare nu sunt obligatorii pentru instanță.
Împotriva sentinței civile nr.795/2008 au declarat recurs reclamanții, I, iu, -a, toți prin Sindicatul Salariaților din Primăria orașului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
1.Judecătorul fondului a nesocotit temeiurile de drept ale cererii de chemare în judecată. S-au cerut sporurile prevăzute de art. 31din Legea nr. 188/1999,nu s-a invocat o situație de discriminare reținută de Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
2.Sentința cuprinde motive străine de natura pricinii Decizia Curții Constituționale nu are legătură cu litigiul dedus judecății. Cererea nu este întemeiată pe discriminare. Judecătorul este chemat să aplice legea nu să o refuze.
3.Nu s-a avut în vedre argumentul dat de Convenție respectiv art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Drepturile pretinse sunt un bun în sensul acestui articol.
4.Judecătorul fondului a ignorat practica judecătorească în domeniu. Curtea de APEL BRAȘOVa admis cereri identice.
Intimata pârâtă a depus la dosar la întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrărilor dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate,Curtea constată că recursul este fondat.
Se constată în prealabil că recurenții nu au criticat dispoziția referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și la respingerea acțiunii ca prescrisă pe perioada 1.01.2004 - 5.11.2005. În consecință, Curtea nu va analiza acest aspect.
Față de modul de soluționare a fondului cauzei se rețin următoarele:
Conform prevederilor art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999(forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispoziția legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr. 188/1999 actual art. 31),cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006, au fost suspendate prevederile art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 (actul art. 31), până la 31 decembrie 2006.
Prin modificarea adusă Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251/2006, lit. "d" a aliniatului 1 art. 29 care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificata, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale uncționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1 alin 2 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31 alin 1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța Guvernului nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că prevederile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999, republicată.
Se reține că, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
cordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate ncetându-și aplicabilitatea, context in care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din Ordonanța Guvernului 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art. 37 alin.3 teza ultimă din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională se constată căînspeță sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Potrivit art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern
Garantarea drepturilor consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale cât, și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor și se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
Primul judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile privitoare la protecția drepturilor omului care au aplicabilitate directă n dreptul intern.
Articolul 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi
lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile
prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat prin jurisprudența sa constantă că noțiunea da bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit sa le dobândească.
Anterior a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept
constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuitsă-1
dobândească în mod efectiv.
În consecință prin neacordarea în fapt a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional.
În baza art.11 și art. 20 din Constituția României, au prioritate reglementările internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din egea 188/1999 republicată, se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat prin jurisprudența Curții Europeana a Drepturilor Omului.
Dacă s-ar admite teza îmbrățișată de prima instanță, conform căreia neadoptarea unei reglementări subsidiare ulterioare, pentru concretizarea dreptului, ar conduce la imposibilitatea acordării acestuia de către autoritățile angajatoare sau de către instanțele judecătorești sesizate, ar însemna ca reglementarea privind cele două categorii de drepturi salariale să fie în întregime iluzorii și teoretice.
În concepția jurisprudenței Curții Europeana a Drepturilor Omului, instituțiile de drept public sunt
asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art. 1 din Protocolul 1 și art.6 din Convenție, dacă au poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Partea a doua a articolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În cauza dedusă judecății, iciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește. Este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
eclamanții au avut o speranță legitimă, consacrată de legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, aceștia fiind titularii unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul, 1, dreptul lor la a primi sporurile având o bază legală.
legitimă a reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Se vor avea în vedere și dispozițiile art.3 din Codul civil român, în senul că judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate.
În consecință, nu se poate respinge acțiunea reclamanților motivat de faptul că prin reglementarea legală nu e suficient de clară modalitatea de calcul a celor două sporuri și prin lipsa unor norme metodologice ulterioare.
Prin admiterea acțiunii instanța nu încalcă principiul separației puterilor în stat (Parlamentul prin lege a prevăzut aceste sporuri) și nici nu încalcă dispozițiile Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale (acesta se referă la discriminare și posibilitatea acordării de drepturi prevăzute pentru alte categorii de personal ca despăgubire urmare a constatării situației de discriminare).
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea, urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul admiterii acțiunii cu acordarea reclamanților a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 6.11.2005 ( dar nu mai devreme de data numirii în funcția publică) până la data pronunțării hotărârii prezente. Sumele vor fi actualizate cu indicele inflației până la data plății efective pentru păstrarea valorii reale a obligației bănești (se vor vedea și prevederile art. 1084 Cod civil).
De asemenea, va fi obligată pârâta să plătească reclamanților aceste sporuri și pe viitor până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedre la pronunțarea acestei decizii.
Drepturile salariale urmează a fi consemnate și în carnetele de muncă conform prevederilor Decretului nr. 92/1976.
Se vor menține dispozițiile privitoare la soluționarea excepției prescripției.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Salariaților din Primăria orașului în numele și pentru membrii de sindicat, I, iu, -a, împotriva sentinței civile. nr.795/CA/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, I, iu, -a, în contradictoriu cu pârâta oraș și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 6.11.2005, dar nu mai devreme de data numirii în funcția publică, până la data pronunțării prezentei hotărâri, în sumă reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective
Obligă pârâta să plătească reclamanților aceste sporuri și pe viitor până la modificarea situației de fapt și/sau de drept
Dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 ianuarie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu Maria
- - - - - - -
Grefier
Red. -27.01.2009
Dact. - 29.01.2009/2 ex.
Jud. fond-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu Maria
