Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 554/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.554
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, cu sediul în municipiul S, str. - -, județul S și reclamantul Sindicatul Salariaților din Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, cu același sediu, împotriva sentinței nr. 155 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr.7512/86 din 19.12.2007, reclamantul Sindicatul Salariaților din Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Sas olicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin.(1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate si plătite începând cu data pronunțării hotărârii si în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate;
In motivare reclamantul a arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007
Prin urmare, solicită a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamanți trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 Ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de munca S, refuza acordarea acestora luna de luna.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 pana la data de 01.01.2007.
Aceasta prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens, solicită a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinato, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
In dovedire au depus la dosar extras din art.XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, art.29 din Legea nr.188/1999, art.31 din Legea nr.188/1999 republicată și art.44 din OUG nr.92/2004, precum și practică judiciară.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, prin întâmpinare, a solicita respingerea acțiunii arătând că reclamanții, în calitate de funcționari publici, au beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice și funcționarilor publici, respectiv de salariu de bază, sporul pentru vechimea în muncă, prime și alte drepturi salariale, precum și de concedii de odihnă, astfel cum au fost prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
A mai arătat că prin dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006 și Legea nr.487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nu se prevăd sume pentru acordarea sporurilor solicitate de reclamanți.
Prin sentința nr. 155/2008, Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să acorde membrilor sindicatului suplimentul postului în spor de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 10.12.2004 - 7.02.2008. A respins cererea de acordare a drepturilor pentru viitor.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, membrii de sindicat, sunt salariații pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
În ce privește acordarea drepturilor pentru viitor a reținut că creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs ambele părți.
În motivarea cererii pârâtul recurent a arătat că prin dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006 și Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nu se prevăd sume pentru acordarea sporurilor solicitate de reclamanți, că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S în calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publică, avea obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative această instituție neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa și implicit, de a-și îndeplini sau nu obligațiile care îi incumbă din această calitate.
Reclamantul recurent a arătat că atâta vreme cât normele legale ce prevăd acordarea sporurilor sunt în vigoare, nu se justifică neacordarea acestora și pentru viitor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursurile nu sunt întemeiate.
Recursul pârâtului este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Împrejurarea că în buget nu au fost prevăzute sumele de bani pentru acordarea sporurilor solicitate nu constituie un temei pentru respingerea acțiunii reclamanților întrucât aceasta reprezintă doar o chestiune de executare a drepturilor reclamanților. În plus, în viitor, pot fi prevăzute sume în buget pentru acordarea drepturilor pretinse retroactiv.
Suspendarea drepturilor pretinse nu a afectat însăși substanța drepturilor respective. Prin suspendarea aplicării normei de drept s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și înlăturarea lui fără o justificare rezonabilă și cu încălcarea art.53 din Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Nici recursul formulat de reclamant nu este întemeiat.
Nu este posibilă acordarea sporurilor solicitate pentru viitor întrucât dreptul constând în aceste sporuri nu este născut și actual.
Nu se poate pretinde acordarea unui spor cu valoare de drept salarial în condițiile în care nu a fost încă prestată de către angajat munca ce justifică acordarea salariului.
Potrivit art. 155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Art. 154 al aceluiași act normativ stipulează că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat și că pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Cum nu se poate dispune plata pentru viitor a salariului întrucât nu a fost prestată munca, nu se poate dispune nici plata sporului întrucât acesta este o componentă a salariului.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, cu sediul în municipiul S, str. - -, județul S și reclamantul Sindicatul Salariaților din Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, cu același sediu, împotriva sentinței nr. 155 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/12.05.2008
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Morariu Adriana
