Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 558/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 558
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
La ordine judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, și, toți cu sediul ales la Primăria, județul S, împotriva sentinței nr.27 din 9 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenții, reclamanții intimați, R, și pârâtul intimat Orașul - prin primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 28.10.2008, reclamanții, R, -, -, -, și au chemat în judecată pârâtul Orașul - prin primar, solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în conformitate cu Legea nr.142/1998, începând cu data încadrării în muncă a fiecăruia, dar nu mai înainte de 01.01.2001, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data plății efective a acestor tichete de masă, precum și acordarea pentru viitor a acestor tichete.
Își întemeiază acțiunea pe disp.Legii nr.142/1998, a Constituției României, Legii nr.53/2003, republicată și Legea nr.192/2006.
În motivarea acțiunii, arată reclamanții că au calitatea de funcționari publici într-o instituție bugetară -Primăria orașului, județul
Mai arată că, în condițiile în care unor salariați din alte domenii de activitate din sectorul bugetar li s-au acordat aceste tichete de masă, s-a creat o situație discriminatorie față de aceștia care, pe această cale a condus și la restrângerea dreptului la protecție socială a reclamanților.
În susținerea cererii a depus înscrisuri privind realizarea procedurii prealabile prev. de art.7 din Legea nr. 554/2004.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar tabel conținând funcțiile deținute de reclamanți în cadrul Primăriei, precum și data numirii în funcția publică pentru fiecare dintre aceștia.
La termenul de judecată din data de 08.01.2009, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2001 - 28.10.2005.
Prin sentința nr. 27 din 9 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal s- admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2001 - 28.10.2005; s- admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul Orașul - prin primar să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998. după cum urmează:
- pentru reclamanții, R, începând cu data de 29 octombrie 2005 până la data pronunțării hotărârii;
- pentru reclamanții, -, -, începând cu data de 20.05.2008 până la data pronunțării hotărârii;
- pentru reclamanta, începând cu data de 07.09.2007 până la data pronunțării hotărârii;
- pentru reclamantul începând cu data de 08.05.2007 până la data pronunțării hotărârii.
S-a respins ca prescris capătul de cerere privind plata acestor drepturi în perioada 01.01.2001-28.10.2005.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut că potrivit art.117 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Potrivit art.1 coroborat cu art.3 și 7 din Decretul nr.167/1998, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege - de 3 ani - calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum creanța reclamanților a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamanții au investit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni la 28.10.2008, se constată că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2001 - 28.10.2005, deoarece acestea au fost solicitate după împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici pentru la Primăria orașului, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral de angajator, care se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Așadar, atâta timp cât reclamanții au calitatea de salariați funcționând în cadrul Primăriei, care reprezintă o instituție bugetară, înseamnă că și ei aveau dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma unor tichete de masă, acordarea acestora reprezentând o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime,întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă, reclamanților, condiții pentru ca aceștia să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială, însemnă că pârâta angajatoare avea obligația să le acorde acest drept, automat, chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr.142/1998, obligație pe care angajatoarea nu și-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.
Referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masă pentru viitor, instanța a respins-o, întrucât această cerere nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă,nefiind născută,â și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă între prăți.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamanții au formulat recurs.
În critică au invocat nelegalitatea sentinței pentru greșita interpretare a prev. Legii nr. 142/1998, reiterând aceleași motive pe care și-a întemeiat acțiunea la prima instanță, respectiv situația că alți salariați bugetari au beneficiat de aceste drepturi, principiul nediscriminării consacrat în Constituție fiind astfel încălcat.
Motivele de recurs formulate, cu trimitere la prev. art. 304 (9) Cod pr.civilă, nu sunt fondate.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr.507/2003 - art. 46 alin.4; Legea nr.511/2004 - art.40Ș Legea nr.379/2005 - art. 24; Legea nr. 487 /2006 - art. 18,în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, și, toți cu sediul ales la Primăria, județul S, împotriva sentinței nr.27 din 9 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond.:
2 ex./3.04.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
