Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 56/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 56/2008

Sedința publică din data de 17 ianuarie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta, căsătorită, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr. 188/1999).

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pârâta a înregistrat la dosar, la data de 09.01.2008, întâmpinare, în 2 exemplare iar la data de 15.01.2008 reclamanta a depus la dosar un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2. pr. civ. înscris la care anexează taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente, reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - (căsătorită a solicitat instanței obligarea pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă perioadei derulării raporturilor de serviciu pentru anii 2004 - 2006, actualizate cu rata inflației la data plății.

În dezvoltarea și argumentarea celor solicitate, reclamanta a arătat că în perioada 06.10.2004 - 31.01.2007 a ocupat funcția de inspector asistent, raporturi de serviciu reglementate de Legea nr. 188/1999. Astfel, având în vedere acest act normativ reclamanta solicită prima de concediu pentru anii 2004 - 2006, drepturi ce nu i-au fost acordate.

A mai arătat reclamanta că prin adresa nr. 68.024/03.12.2007 pârâta a comunicat reclamantei că trebuie să se adreseze Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C, această instituție având calitatea de ordonator terțiar de credite, în privința primelor de vacanță pentru anii 2001 - 2003, pârâta susține că acest drept este prescris în conformitate cu art. 166 alin. 1 din Codul muncii, iar pentru acordarea primei de vacanță pentru anii 2001 -2006 pârâta respinge solicitarea reclamantei motivat de faptul că nu a avut la dispoziție fondurile necesare pentru acordarea acestor prime.

În susținerea acestor solicitări reclamanta a invocat disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici prin care se stabilește dreptul funcționarului public ca pe lângă indemnizația de concediu să i se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Aceste drepturi nu au fost acordate începând cu anul 2001, deoarece legile privind bugetul de stat au suspendat acest drept până la data de 31.12.2006.

Reclamanta a susținut că actele normative care au suspendat dreptul la prima de concediu au afectat doar exercițiul acestuia nu și existența lui, iar pârâta în mod nelegal și netemeinic i-a respins cererea.

În final, reclamanta a apreciat că prescripția invocată de pârâtă nu are temei legal, conform prev. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care arată că în cazul în care a intervenit suspendarea unui act normativ, la data expirării perioadei de suspendare, actul normativ reintră în vigoare, astfel încât dreptul său la acțiune s-a născut la data de 31.12.2006, când a încetat suspendarea exercițiului dreptului, ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin acte normative.

Pârâta, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei invocând excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, invocând disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral, înainte de a se adresa instanței, trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului, iar reclamanta nu a respectat aceste dispoziții.

Totodată, pârâta a mai invocat și prescripția dreptului de a cere plata drepturilor salariale pentru anii 2001 - 2003 reprezentând prime de vacanță în temeiul art. 166 alin. 1 din Codul Muncii și art. 93 din Legea nr. 188/1999, susținând că pentru perioada arătată s-a împlinit termenul de prescripție.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere disp. Legii nr. 188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici, nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631 /2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată, privind Statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării În concediu care se impozitează separat. Acest drept a fost suspendat începând cu anul 2001 prin legi succesive, și chiar dacă se folosește sintagma " prelungirea" sau "suspendarea" prevederilor referitoare la prima de vacantă, legiuitorul a urmărit suspendarea În continuare a acestui drept.

În favoarea funcționarilor publici, s-a instituit prin Legea nr. 188/1999 republicată și modificată privind Statutul funcționarilor publici, dreptul la prima de concediu, drept care a fost suspendat succesiv începând cu anul 2001 prin art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 până la data de 01.01.2002, și în continuare pentru anii următori prin legile de adoptare a bugetului de stat.

Potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, " La expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept În vigoare".

Conform art. 38 alin. 2 din Constituția României din anul 1991, astfel cum a fost modificată prin art. 1, pct. 20 din Legea de revizuire, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.

Aceste măsuri privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formare profesională, precum și alte situații specifice stabilite de lege.

Art. 18 din Codul Muncii, în vigoare la data suspendării, prevedea în mod imperativ că " drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, unei renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat Împotriva oricăror . a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".

De asemenea, prevederile art. 38 din Codul Muncii ( Legea nr. 53/2003), ca și reglementare generală în materia raporturilor juridice de muncă, statuau că " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".

Aceasta, cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu mai poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere.

Indiferent de sintagma folosită în tehnica de redactare a dispozițiilor privitoare la exercițiul dreptului" prelungirea" suspendării sau numai" suspendarea", legile bugetului care, într-adevăr, au caracter limitat în timp, respectiv un an bugetar, prevăd fără excepție că "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și cele ale art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată se suspendă" până la 31 decembrie al fiecărui an, ceea ce demonstrează fără echivoc că intenția legiuitorului a fost aceea de a menține suspendată plata acestui drept, iar nr.OUG 33/2001, ca și legile bugetare ulterioare nu conțin prevederi referitoare la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, ori la prelungirea termenului de punere în aplicare și ele întrerup cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii Legii nr. 188/1999 republicată și modificată.

Dreptul la acțiune se naște în momentul încetării suspendării exercițiului dreptului sau la abrogarea acestui drept, așa încât reclamanții consideră acțiunea ca fiind temeinică și legală.

Unul din principiile fundamentale ale reparării prejudiciului este repararea integrală a acestuia în conținutul său intrând prejudiciile directe și previzibile, iar prejudiciul creat reclamantei prin neacordarea sumelor reprezentând echivalentul primelor de concediu pentru perioada 2003 - 2006, nu poate fi considerat ca fiind reparat decât prin reactualizarea sumelor în raport cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.

Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile raportat la disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prev. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 arătând că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de dispozițiile legale enunțate.

Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Recursul administrativ presupune existența prealabilă a unui act administrativ sau a unui fapt administrativ asimilat actului administrativ.

Obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației ori pe refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.

Așadar, alegațiile pârâtei referitoare la inadmisibilitatea acțiunii raportat la împrejurarea nerespectării procedurii instituită de disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi primite, coroborarea dispozițiilor legale invocate de aceasta neputând fi realizată în maniera dorită de pârâtă.

Curtea, în consecință, pentru motivele evidențiate, va respinge excepția inadmisibilității acțiunii promovată de reclamantă, invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, iar în ceea ce privește fondul cauzei, apreciind ca fondată, în parte, acțiunea formulată de reclamanta - (căsătorită ) împotriva pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor și, în consecință, va obliga pârâta să achite reclamantei primele de concediu aferente perioadei 2004 -2006 actualizate cu rata inflației.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta - (căsătorită ), domiciliată în C-N, str. -. -, nr. 4 bis,. 19, jud. C împotriva pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1 și în consecință:

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de bani aferentă dreptului la prima de concediu de odihnă pe perioada 2004-2006 actualizată cu indicele de inflație publicat în luna în care se face plata față de luna pentru care se calculează.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Dact./4 ex./22.01.2008.

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 56/2008. Curtea de Apel Cluj