Obligare emitere act administrativ. Sentința 53/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 53/2008
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că reclamanta a înregistrat la dosar, la data de 07.01.2008, o precizare a cererii de chemare în judecată, în 2 exemplare, iar la data de 10.01.2008 pârâta a înregistrat la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente, reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
asupra acțiunii de contencios administrativ de față,
reține că prin cererea formulată de reclamanta înregistrată pe rolul acestei Curți la 23 noiembrie 2007, s-a solicitat să fie obligată pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR -COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, să emită o decizie de restituire în natură a terenului în suprafață de 1465 mp. restituibil în natură din imobilul teren situat în C-N, str. - - - teren în suprafață totală de 3715 mp. înscris în CF nr. 4925 C, nr. top. 21863, arător la rotația II, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de CS SRL, în baza dispozițiilor art. 21 alin. 1/art. 16 alin. 4 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prin modificarea în parte a Dispoziției nr. 109/16.01.2006 a Primarului municipiului C-N; să emită o decizie reprezentând titlul de dispoziție conform disp. art. 16 alin.7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 - dosar nr.17560/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru teren în suprafață de 392,5 mp din imobilul teren situat în C-N, str. - - - teren în suprafață totală de 3715 mp. înscris inițial în CF nr. 4925 C, nr. top. 21863, arător la rotația II, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. 5 și 6 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005; să fie obligată pârâta să plătească suma de 1000 RON cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea deciziei în dosarul înregistrat sub nr.17560/CC, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat Curții că imobilul-teren identificat în petitele acțiunii atât cu date administrative cât și datele de carte funciară a avut ca proprietari tabulari înscriși sub B2 în cotă de parte cu titlu de drept moștenire, sub B3 pe, născută, în cotă de parte, acesta din urmă fiind antecesoarea beneficiarei, că acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 250/12.12.1974 al Consiliului de Stat al, operat în CF, fără ca imobilul să fi fost inclus în anexa la decret, ulterior fiind transcris în CF colectivă nr. 39107 C-N nr. top. 21863 prin încheierea CF nr. 2884/1977 în favoarea Statului Român, că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, că aceasta a fost soluționată de Primarul municipiului C-N prin Dispoziția nr. 109/16.01.2006 prin care s-a dispus stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei, co0nstând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, ținând seama de despăgubirile primite la expropriere, pentru cota parte de din imobilul teren situat în C-N, str. - - - teren în suprafață totală de 3715 mp. înscris inițial în CF nr. 4925 C, nr. top. 21863, arător la rotația II, că este nemulțumită de faptul că nu s-a identificat suprafața de teren restituibilă în natură de către comisia specială de aplicare a Legii nr. 10/2001, că reclamanta a făcut acest demers evidențiat într-un raport de expertiza extrajudiciară întocmit de SC SRL prin care a fost identificată suprafața de teren ce ar putea fi restituită în natură și s-au făcut propuneri de partajare a parcelei de teren în sensul delimitării suprafeței restituibile de 1465 mp. cu nr. top nou propus 21863/2 liberă de construcții să facă obiectul restituirii în natură iar diferența de teren în suprafață de 2246 mp. să rămână pe Statul Român și să facă obiectul reparației prin echivalent în cuantumul cotei de parte.
În motivarea acțiunii reclamanta mai arată că a formulat o cerere înregistrată la pârâtă prin care i-au solicitat acesteia să procedeze la urgentarea emiterii unei dispoziții de restituire în natură și echivalent a imobilului mai sus evidențiat înregistrată la pârâtă la data de 12.09.2007, cerere la care nu a primit nici un răspuns.
Se trece în revista justificarea solicitărilor făcute de reclamantă în petitele acțiunii, arătând că pârâta are competența de a statua atât asupra cererii de restituire în natură pentru suprafața de teren disponibilă cât și asupra despăgubirilor, invocându-se dispozițiile art. 16 alin. 4/art. 21 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cât și cap. V al aceluiași titlu din același act normativ.
Este criticată conduita autorității publice sesizate prin aceea că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, iar în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede niciun termen și reținând că soluționarea dosarelor este condiționată de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinentă care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire. Se invocă art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la această convenție. La cerere a anexat înscrisurile la care a făcut referire în acțiune și a solicitat ca pârâta să depună la dosarul cauzei întreg dosarul înregistrat sub nr. 21005/CC și să răspundă la întrebarea dacă în acest dosar există un proces-verbal de cercetare la fața locului din care să rezulte că este teren restituibil în natura, iar în caz negativ solicită efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie cu obiectivele precizate.
Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii. A invocat pe cale de excepție prematuritatea acțiunii arătând la început care este cadrul juridic procesual adecvat soluționării acestui litigiu precizând că cele două entități respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre aceste fiind reglementate prin acte normative distincte, respectiv Autoritatea nu are competențe în ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire o atare competență revenind exclusiv Comisiei. Mai apoi, Comisia a arătat și descris funcționarea acestei autorități și procedurile pe care le urmează în soluționarea cererilor ce-i sunt adresate.
Totodată, a combătut teza reclamantei conform căreia autoritatea ar fi refuzat nejustificat cererea invocând dispozițiile cuprinse în Titlul VII al legii nr.247/2005 care conține mai multe etape ce trebuie obligatoriu parcurse:
1) transmiterea și înregistrarea dosarelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr.247/2005),
2) analizarea dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării (art.16 alin.4 din Titlul VII al Legii nr.247/2005),
3) etapa evaluării,
4) emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Arată apoi că această procedură nu poate fi urmată în 30 de zile, cum susține reclamanta datorită complexității, că emiterea titlului de despăgubire are loc la încheierea procedurii administrative compusă din etapele mai sus menționate. Autoritatea pârâtă mai arată că motivul pentru care nu a fost prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce conțin propuneri pentru acordarea de despăgubiri, îl constituie numărul mare de dosare ce trebuie soluționate, etapele ce trebuie parcurse în cazul acestei proceduri, incluzând și perioada în care evaluatorul va întocmi raportul de evaluare. In acest sens se invocă prev. pct.17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr.247/2005 aprobate prin HG nr.1095/2005 potrivit cărora ordinea în care se vor soluționa dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale, că această din urmă autoritate a emis Decizia nr.2/28.02.2006 în care s-a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie incluzând în această procedură atât alegerea evaluatorului care efectuează lucrarea de specialitate cât și dosarul ce se înaintează evaluatorului, programul fiind derulat pe baza unui soft de calculator.
În contextul invocării excepției prematurității pârâta învederează că după primirea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, însă este vorba exclusiv de verificarea în cursul unei proceduri administrative speciale, a legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natura în ipoteza în care o atare măsură este cuprinsă într-o dispoziție/decizie motivată de restituire conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor și că nu este vorba de o verificare a legalității unei astfel de decizii/dispoziții adoptate în procedura administrativă de restituire, acest din urmă atribut fiind rezervat instanțelor judecătorești învestite cu judecarea contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite nemulțumite. După această verificare dosarele sunt transmise apoi, în modalitatea descrisă mai sus în vederea întocmirii raportului de evaluare în temeiul căruia Comisia Centrală emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, care poate fi valorificat în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 așa cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007.
Cât privește Dispoziția nr. 109/2006 a Primarului municipiului C-N se învederează că a fost contestată de reclamantă prin procedura specială prev. de Legea nr. 10/2001 și că acesta nu a fost restituită comisiei de către primar așa încât pârâta nu are nici posibilitatea și nici competența de a modifica Dispoziția primarului, reclamanta făcând confuzie între cele două proceduri administrative: procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește cererea privind plata daunelor cominatorii de 1000 RON pe zi întârziere se învederează că în cauză nu e vorba de un refuz al comisiei în vederea satisfacerii cererii reclamantei în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 554/2004 și că oricum această cerere este inadmisibilă conform modificărilor aduce Codului d e procedură civilă în special cele ce privesc dispozițiile art. 5802și art. 5803.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
1. Reclamanta a adresat Statul Român prin autoritatea administrativă de resort o cerere prin care a solicitat ca, în temeiul Titlului VII al Legii nr.247/2005 să i se emită o decizie de restituire în natură a terenului în suprafață de 1465 mp. restituibil în natură din imobilul teren situat în C-N, str. - - - teren în suprafață totală de 3715 mp. înscris în CF nr. 4925 C, nr. top. 21863, arător la rotația II, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de CS SRL, în baza dispozițiilor art. 21 alin. 1/art. 16 alin. 4 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prin modificarea în parte a Dispoziției nr. 109/16.01.2006 a Primarului municipiului C-N, să i se emită cât mai grabnic o decizie reprezentând titlul de dispoziție conform disp. art. 16 alin.7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 - dosar nr.17560/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru teren în suprafață de 392,5 mp din imobilul teren situat în C-N, str. - - - teren în suprafață totală de 3715 mp. înscris inițial în CF nr. 4925 C, nr. top. 21863, arător la rotația II, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. 5 și 6 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A reluat în cuprinsul cererii conținutul motivelor expuse și pe calea acțiunii judiciare și pe care Curtea le-a redat în sinteză mai sus, încât redarea lor a doua oară e de prisos.
2. La această cerere reclamanta nu a primit nici un răspuns în termen legal, deși la dosar este colaționată adresa nr. - din 12.11.2007 prin care Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților a expediat un răspuns reclamantei prin care i se aduce la cunoștință că dosarul său ce conține Dispoziția nr. 109/2006 prin care Primarul municipiului C-N a rezolvat notificarea, a fost transmis Secretariatului Comisiei centrale, fiind înregistrat sub nr. 21005/CC, că urmare unei adrese nr. 2483/303/19.03.2007, înregistrată la autoritate cu nr. -/02.04.2007 dosarul s-a returnat primăriei municipiului C-N iar până la data acestei adrese nu s-a retransmis.
3. În ceea ce privește primul capăt al cererii, așa cum de altfel a subliniat și pârâta, Curtea în această fază procesuală nu are posibilitatea de a examina daca refuzul de a răspunde petiției înaintate de reclamantă este fondat/întemeiat, deoarece așa cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite în recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. LII din 4 iunie 2007:prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.Așa fiind, aceste dispoziții legale nu pot fi aplicabile în litigiul de față de vreme ce dispoziția primarului a fost atacată pe calea specială de atac prevăzută de Legea nr. 10/2001 (recursul paralel, conform art. 5 din Legea nr. 554/2004), încât acțiunea sub aspectul cererii ce formează primul petit va fi respinsă.
4. Pentru a se verifica în ce măsură nerezolvarea cererii reclamantei în termenul legal poate fi calificată ca un refuz nejustificat cu exces de putere, și dacă astfel conduita și justificarea prezentată de autoritatea administrativă este întemeiată, vom proceda la o succintă analiză a cadrului normativ existent și care are incidență atât cu raportul juridic de drept material administrativ cât și cu raportul juridic procesual administrativ din speță.
5. Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 al.1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art. 32 alin.3 din legea nr.20/2001.
6. Intr-o atare situație se află și reclamanta, deoarece prin Dispoziția Primarului municipiului C-N nr. 109/16.01.2006 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere în cotă de parte din imobilul teren situat în C-N, str. - - - teren în suprafață totală de 3715 mp. înscris inițial în CF nr. 4925 C, nr. top. 21863, arător la rotația II în favoarea reclamantei (13).
7. Această decizie a fost transmisă apoi împreună cu întreaga documentație înregistrată sub nr. 21005/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2006, așa cum rezultă din actul nr. -/23.08.2007 (55).
8. Curtea reține că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap. al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
9. Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr.247/2005). Odată primit dosarul atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art.16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).
10. Cu privire la această etapă neconsumată până în prezent față de dosarul înaintat de Primarul municipiului C-N Secretariatului Comisiei Centrale, autoritatea pârâtă susține că analizarea dosarului cu privire la verificările prevăzute de art.16 alin.4 și trimiterea către evaluator conform art.16 alin.5 se face aleatoriu, pe baza unui program informatic așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2 din 28.02.2006 emisă unilateral de această entitate.
11. Temeiul legal invocat pentru a proceda astfel este art.13 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 și Normele metodologice corespunzătoare art.17 din Titlul VII din lege, aprobate prin HG nr.1095/2005.
12. Cât privește dispoziția normativă prevăzută la art.13 alin.1 din lege, Curtea are în vedere că această comisie a fost abilitată de lege să ia și alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi (paragraful 8 de mai sus).
13. In ceea ce privește celălalt temei legal respectiv Normele metodologice corespunzătoare art.17 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, Curtea reține că prin actul Guvernului, comisia a fost autorizată să stabilească prin decizie ordinea în care vor fi soluționate dosarele.
14. Se reține astfel, că prin decizia menționată la paragraful 10 de mai sus, comisia a stabilit printr-un act administrativ cu caracter normativ că ordinea soluționării dosarelor se face aleatoriu, motivare și justificare prezentată reclamantei pentru nesoluționarea cererii acesteia și prezentată și instanței judecătorești ca argument al justificării refuzului de soluționare a dosarului și al neemiterii încă a titlului de despăgubire.
15. Curtea reține că autoritatea administrativă în cauză - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost dotată de lege și prin actul administrativ normativ Guvernului cu competența de a stabili ordinea soluționării dosarelor, însă în exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativă nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de Constituție și de celelalte legi pertinente.
16. Criteriul aleatoriu stabilit de comisie în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele ce-i sunt transmise comisiei. Altfel spus, particularului/cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul cum autoritatea învestită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.
17. Așa cum învederează și reclamanta, justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune pentru caracterul aleatoriu al selectării dosarelor în vederea soluționării acestora ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea doar a acestui element aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor i se creează acestuia convingerea și legitimă că cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes reclamantei ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceasta este îndreptățită potrivit legii.
18. Curtea reține că cetățeanul are dreptul la o bună administrație, exigență ce rezultă din legile interne pertinente și din actele internaționale la care România este parte ori din alte recomandări transmise de organizații internaționale din care face parte și România și pe care aceasta a declarat că și le însușește.
19. Însăși în expunerea de motive a inițiatorului proiectului noii Legi a contenciosului administrativ s-a avansat teza, care apoi a fost reluată și dezvoltată în lucrări de specialitate, a compatibilității legii de contencios administrativ cu legile și recomandările europene în domeniu în care la loc principal se regăsește dreptul cetățeanului la o bună administrație și dreptul acestuia de a beneficia de mijloace alternative de stingere a litigiilor administrative.
Curtea are în vedere și preambulul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în care legiuitorul român afirmă fără echivoc că principiile și direcțiile esențiale ale organizării judiciare din dreptul intern și unde se proclamă că organizarea judiciară este instituită având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoane private în principal în următoarele documente: Carta Internațională a Drepturilor Omului, Convenția pentru asigurarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Cu privire la aceste documente Curtea are în vedere că dreptul la o bună administrație este reglementat de art.41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene adoptată cu prilejul Consiliului European de la din 2001, anexă la Tratatul d l Nisa, codul bunei conduite administrative edictat de Parlamentul European la 5.01.2005 și principiul bunei administrări așa cum este configurat în dreptul intern de art.4 lit.e din Legea nr. 571/2004. Totodată, Curtea are în vedere și principiile ce rezultă din (2001) 9 Comitetului de Miniștri ai membre ale Consiliului Europei asupra modurilor alternative de soluționare a litigiilor între autoritățile administrative și persoanele private din 5 sept.2001.
20. In raport de cele ce preced, Curtea reține că justificarea caracterului legal al refuzului de a soluționa dosarul de despăgubire și al emiterii titlului de despăgubire condiționat de neselectarea acestuia prin utilizarea softului random invocată ca mijloc de paralizare a acțiunii reclamanților este neîntemeiată. A admite teza autorității pârâte ar însemna să supunem hazardului modalitatea de soluționare a cererii la care reclamanta este îndreptățităi și să anulăm astfel legitimă a acesteia că într-un interval de timp rezonabil și previzibil, în raport de data la care a fost înștiințată că s-a transmis dosarul spre analiză la comisie, i se va soluționa cererea și vor dobândi dreptul invocat. Autoritatea de resort dotată cu competențe de a statua și concretiza dreptul alegat de reclamanți are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare și adecvate soluționării cererii și în final de a realiza o bună administrație conform exigențelor arătate la pargr.19 de mai sus.
21. Curtea are în vedere că, prin Dispoziția emisă de autoritatea administrației publice locale unipersonale i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, că acest act nu a fost contestat de reclamantă, astfel se consideră că a achiesat la modalitatea de soluționare a notificării prin acordarea de despăgubiri, sens în care a și formulat cererea la Comisia centrală. Curtea reține astfel că reclamanta este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Din aceasta se desprinde concluzia că reclamanta deține un drept de creanță, drept pe care jurisprudența Curții Europene îl califică ca fiind un bun în sensul amintit anterior. Așa fiind, reclamanta poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum este el configurat și dezvoltat în jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția României Curtea are în vedere hotărârile recente de condamnare a României în cauzele și și din 29 iunie 2006, din 12 octombrie 2006 ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele, și, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamantei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune pe reclamantă arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care aceasta se prevalează cu riscuri incalculabile, mergând până acolo unde s-ar pune în discuție însăși substanța acestor drepturi și negarea justiției.
22. Curtea reține că are prerogativa ca în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamanții și să nu expună astfel România la o nouă condamnare previzibilă în fața jurisdicției internaționale în materia Drepturilor Omului de la Strasbourg. Și este așa, deoarece pe lângă necesitatea protejării dreptului de proprietate este important de reținut că și termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă sunt socotite că fac parte din proces or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune rezolvarea acestor cereri într-un termen rezonabil, optim și previzibil.
23. De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005 va admite parțial acțiunea așa cum se va regăsi în dispozitivul prezentei sentințe.
24. Față de considerentele reținute anterior excepția prematurității acțiunii formulată de reclamantă invocată în apărare de pârâtă se respinge ca neîntemeiată.
25. Ținând seama că petitul privind acordarea daunelor cominatorii a fost eronat formulat de reclamantă, ținând seama de dispozițiile art. 82 din Codul d e procedură civilă și având în vedere finalitatea urmărită de reclamantă prin această solicitare Curtea încadrează cererea sa în conținutul normativ al art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 ceea ce permite Curții ca soluția stabilită în aplicarea art. 18 alin. 1 din aceeași lege să fie însoțită de sancțiunea penalității în sarcina părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere. Așa fiind, în baza acestor considerente de fapt și de drept Curtea va da satisfacția cuvenită reclamantei.
26. Întrucât reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de judecată dar nu a justificat că a făcut o astfel de cheltuială conform art. 274 alin. 2 teza ultimă pr.civ. se va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, și ca o consecință:
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul 21005/CC pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafață totală de 3715 mp situat în C-N, str. - -,
Obligă pârâta să plătească suma de 1000 lei cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentințe începând cu data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 21005/CC.
Respinge capătul de cerere privind emiterea unei decizii de restituire în natură.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - -
Red.LU dact
Ex.4/04.02.2008
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur
