Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 561/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 561/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de, și, toți cu domiciliul procedural ales în I, str.-, nr.2-4, județul I, în contradictoriu cu Autoritatea de Sănătate Publică I, împotriva deciziei nr. 359/ din 01.06.2009 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia nr.359/CA/01.06.2009 a Curții de Apel Iași, a fost respins recursul reclamanților a împotriva sentinței nr.1125/CA/16.12.2008 a Tribunalului Iași, care a fost menținută.
A reținut instanța de recurs că, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru plata suplimentelor postului și treptei de salarizare este însă necesară cuantificarea lor prin dispoziții legale date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Având în vedere că modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului nu este reglementată printr-un act legislativ, Curtea a constatat că acordarea acestor sporuri ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu sunt certe, fiind imposibil de calculat, dar și nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Împotriva aceste decizii au formulat cerere de revizuire recurenții, și, în motivarea căreia arată că instanța de recurs nu a ținut cont de normele juridice incidente cauzei și care au fost invocate de reclamanți, respectiv art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, instanța de fond fiind în eroare atunci când nu a sesizat că aceste prevederi se completau cu legislația muncii, a asigurărilor sociale și a legii contenciosului administrativ, soluția constituindu-se și ca o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, situație în care, conform art.322 pct.9 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea soluției.
Consideră revizuienții că în cauză a fost încălcat Protocolul adițional la Convenție- Protecția proprietății, ce nu se limitează doar la proprietatea asupra unor bunuri corporale, ci la orice valoarea patrimonială, inclusiv și drepturile salariale în litigiu, precum și art.6 privind"Dreptul la un proces echitabil", întrucât soluția instanței vine în contradicție nu numai cu jurisprudența și legislația europeană, dar și cu practica anterioară a instanțelor naționale, astfel cum rezultă din deciziile Curții de Apel Iași și ale Înaltei Curți de casație și Justiție, anexate cererii de revizuire.
Arată de asemenea revizuienții faptul că stabilirea și acordarea unor drepturi, reglementate de lege, nu poate însemna o substituire a instanțelor în drepturile puterii legislative sau executive, în realitate prin acțiunea în cauză urmărindu-se doar corecta aplicare a unor norme juridice, în limitele Legii nr.304/2004, astfel că solicită admitea cererii de revizuire, cu schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată că cererea de revizuire formulată în cauză ca fiind nefondată pentru concluziile ce vor urma.
Astfel, art.322 Cod procedură civilă prevede expres că"Revizuirea unei hotărâri..dată de o instanță de recurs atunci cândevocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri( pct.9) "dacă Curtea Europeană a drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Noțiunea de hotărâre a unei instanțe de recurs, dată cu evocarea fondului, a fost interpretată în doctrină în sensul posibilității revizuirii deciziilor emise în urma rejudecării fondului după casare cu reținere ori a celor prin care recursul a fost soluționat, urmare a admiterii probei cu înscrisuri noi depuse în recurs, nici una din aceste ipoteze neregăsindu-se însă în speță, unde recursul s-a soluționat pe baza actelor aflate la dosarul de fond.
Dar, chiar trecând peste neîndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a cererii de revizuire de față, oricum instanța nu poate reține susținerea revizuienților, potrivit căreia, în cauză, ar fi fost încălcat Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului- Protecția proprietății, din moment ce drepturile salariale vizate prin acțiune nu au fost niciodată individualizate de legiuitor, acest deziderat urmând a fi îndeplinit printr-un act normativ de salarizare a funcționarilor publici, ce nu a fost însă adoptat până în prezent. Ori, pentru o corectă aplicare a normei juridice evocate de revizuenți, se impunea cuantificarea(calcularea) suplimentului postului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, fiind necesară existența unor dispoziții date în executarea art.31 din Legea nr.188/1999, evocat ca temei de drept al acțiunii, atribuție ce revine însă legiuitorului, căruia instanțele de judecată nu i se pot substitui, doar legiuitorul putând aprecia asupra suportabilității acestor costuri în bugetul de stat, de unde sunt plătite salariile funcționarilor publici.
Cât privește practica divergentă a instanțelor de judecată naționale în această materie, Curtea reține că aceasta a fost unificată, prin decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în septembrie 2009, și în cuprinsul căreia s-a statuat, în concordanță și cu legislația europeană, aplicabilă României ulterior datei de 1.01.2007, în sensul nerecunoașterii acestui drept salarial funcționarilor, raportat cadrului normativ aplicabil în prezent.
Concluzionând, raportat celor arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la respingerea cererii de revizuire promovate de reclamanții, și, cu menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr.359/CA/2009 a Curții de Apel Iași
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de, și împotriva deciziei nr.359/CA/01.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
Președinte, - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Red. Jud.GA/ 29 octombrie 2009
Tehnored.gref.GA/17-11-2009
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
