Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 568/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 568/R-CONT
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL AL, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.167 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR, cu sediul în Rm.V,-, județul .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata- pârâtă DSVSA V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul- reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar concluzii scrise din partea recurentului- reclamant, arătând că reprezentantul acestuia se află în imposibilitate de a se prezenta.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezenatntul intimatei- pârâte DSVSA V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 04 decembrie 2008, Sindicatul "" V, ce face parte din cadrul Federației Sindicale a din România și care este afiliat la CARTEL, reprezentat de, în numele și pentru 83 membrii de sindicat, funcționari publici, a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR V, pentru a fi obligat să le plătească contravaloarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare fiecare în procent de 25%, sume actualizate cu indicele de inflație, calculate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivare s-a arătat că reclamantul este reprezentantul membrilor de sindicat, care au calitate de funcționari publici în cadrul V, calitate în care sunt îndreptățiți la drepturile menționate în prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, drepturi care, deși au fost solicitate conducerii pârâtei, nu au fost primite și a căror suspendare a fost nelegală ducând la încălcarea normelor constituționale și a art.1 din Protocolul la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin sentința nr.167/2009, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea, reținând că cele două suplimente prevăzute de art.29 în prezent art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, sunt necuantificate. Nici Legea nr.188/1999 și nici ordonanțele ulterioare de salarizare ale funcționarilor publici nu stabilesc care este procentul în care se cuvin cele două sporuri, iar o astfel de stabilire nu poate fi făcută de către instanță, așa cum se solicită de către reclamanți prin trimitere la alte sporuri, prime sau drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă și susținând în esență următoarele:
- prin introducerea celor două sporuri, legislativul a avut în vedere complexitatea atribuțiilor și responsabilităților funcționarilor publici și beneficiarul lor nu poate fi privat de obținerea sumelor echivalente, ce fac parte din remunerația cuvenită;
- Legea nr.188/1999 este lege organică care reglementează expres acest drept ce nu a fost abrogat, iar prin alte hotărâri judecătorești el a fost recunoscut în favoarea altor funcționari publici.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Sentința criticată nu dreptul reclamantului de a primi echivalentul celor două sporuri în prezent prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 din perspectiva faptului că plata lor este sau a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.
Instanța a avut în principal în vedere faptul că dreptul reclamanților nu este determinat și nici determinabil prin dispoziții legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.
Potrivit acestor prevederi legale, de principiu, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, nici Legea nr.188/1999 și nici actele normative de salarizare nu au stabilit care este cuantumul acestor sporuri.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă, sub aspect formal, dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL AL, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.167 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR, cu sediul în Rm.V,-, județul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
01.05.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.G
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
