Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 571/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4075/40/2007 - lit. priv. funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 571
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în mun. B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 144 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 4075/E/40/2007 ).
La apelul nominal au lipsit recurenta, pârâții intimați Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava și reclamanții intimați, și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 30.08.2007 reclamantele, și, prin mandatar au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând spor de fidelitate începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin încheiere, instanța a numit un reprezentant al reclamanților, conform art. 114 alin.5 Cod proc. civ. în persoana reclamantei, față de care se va face comunicarea tuturor actelor de procedură.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Departamentului Economico-Financiar al Tribunalului Botoșani și că beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică instituției publice în care își desfășoară activitatea, în baza disp. art. 40 din OUG nr.92/2004.
Au mai arătat că dreptul solicitat prin acțiune le-a fost recunoscut prin prev. art. 18 din Lg.50/1996 și art. 16 din OG nr.8/2007 și că alți salariați ai instanțelor judecătorești au obținut acest drept în urma acțiunilor promovate la instanțele din țară, stabilindu-se astfel o discriminare în domeniul salarizării contrară disp. OG. 137/2000.
În susținerea acțiunii, reclamanntele au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției, legal citat, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, justificat de faptul că reclamantele sunt încadrate la Tribunalul Botoșani - instituție cu personalitate juridică și al cărui președinte este ordonator terțiar de credite, potrivit disp. art. 44 din Lg. 304/2007, precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de OG nr.6/2007. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dreptul la sporul de fidelitate a fost recunoscut doar personalului auxiliar de specialitate, nu și funcționarilor publici angajați la instanțe și parchete.
Prin sentința nr.144 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, precum și excepția lipsei procedurii prealabile și a admis acțiunea reclamantelor, dispunând obligarea pârâților să plătească acestora, începând cu data de 01.01.2005, drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate, actualizate cu indicele de inflație de la data neșterii drepturilor și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, a reținut instanța de fond că, Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite și are atribuții cât privește asigurarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale, astfel că justifică legitimare procesuală pasivă.
Față de excepția lipsei procedurii prealabile s-a reținut că obiectul dedus judecății viza refuzul recunoașterii unui drept al reclamantelor, astfel încât procedura reglementată de disp. art. 7 din Lg.554/2004 nu este necesară.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantele au calitatea de funcționari publici angajați ai Tribunalului Botoșani și potrivit art. 40 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea unor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, "beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
În consecință, cum personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă, calculat la salariul de bază și funcționarii publici din cadrul acestei instituții vor fi îndreptățiți la acordarea acestui spor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dezvoltând motivele de recurs, recurentul a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia nu se pot acorda prin extindere și altor categorii de personal. Reclamanții, în calitate de funcționari publici nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate de la instanțe, legea distingând clar între categoria personalul auxiliar de specialitate și personalul departamentului economico-financiar și administrativ.
Deasemeni, mai arată recurentul că, instanța de fond a aplicat greșit legea și cât privește soluționarea excepțiilor invocate, respectiv a lipsei calității procesuale pasive și lipsa procedurii prealabile, motivat de aceea că, referitor la prima excepție, calitatea de ordonator principal de credite nu se confundă cu calitatea de angajator, iar față de a doua excepție, necesitatea procedurii prealabile rezultă din interpretarea art. 7 din Lg.554/2004, fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile.
În fine, mai arată recurentul că, prin hotărârea recurată s-a încălcat și principiul disponibilității procesuale, întrucât deși prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat despăgubiri invocându-se existența discriminării, instanța de judecată a acordat drepturi salariale.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct.4,6 și 9 Cod proc. civ. Curtea constată neîntemeiat recursul pârâtului.
Având în vedere disp. art. 137 Cod proc. civ. Curtea va analiza mai întâi motivul de recurs vizând soluționarea greșită a excepțiilor invocate.
Astfel, cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în mod just instanța de fond a reținut că, motivat de calitatea sa de ordonator principal de credite, justifică legitimare procesuală.
Chiar dacă noțiunile de ordonator principal de credite și de angajator nu se confundă, obligația deschiderii creditului bugertar îi revine pârâtului, astfel că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se impunea chemarea sa în judecată.
În consecință, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Referitor la cea de-a doua excepție, a lipsei procedurii prealabile, într-adevăr îndeplinirea acestei proceduri este o condiție de exercițiu a acțiunii, iar neîndeplinirea ei echivalează cu un fine de neprimire a cererii, însă, în speța de față dat fiind că acțiunea dedusă judecății viza un refuz de recunoaștere a unui drept, corect instanța de fond a apreciat că procedura reglementată de art. 7 din Lg.554/2004 nu este obligatorie.
Pe fondul cauzei, se impune a observa că potrivit art. 40 din OUG nr.92/2004 "funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Or, reclamantele din speță au calitatea de funcționari publici angajați ai Tribunalului Botoșani.
În condițiile în care textul mai sus citat nu distinge între categoriile de sporuri salariale prevăzute în legislațiile specifice de care funcționarii publici ar putea beneficia, acesta trebuie interpretat în sensul în care ar putea produce efecte juridice beneficiarilor acestuia.
Față de aceste argumente, motivele de recurs în sensul că instanța de fond interpretând în acest mod legea a încălcat atribuțiile puterii judecătorești și a aplicat în mod greșit legea nu pot fi primite.
În fine, cât privește ultimul motiv de recurs, în sensul că nu s-a acordat ceea ce s-a cerut, din analiza cererii de chemare în judecată rezultă până la evidență că, reclamantele au solicitat acordarea sporului de fidelitate cuvenit începând cu 01.01.2005 și nu despăgubiri, iar instanța de fond a acordat ceea ce s-a cerut.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, constatând că în speță nu sunt incidente motivele de recurs invocate și nici vreun alt motiv de casare de ordine publică, ce ar putea fi invocat din oficiu de către instanță, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în mun. B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 144 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 12.05.08
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Tofan Aurica, Mitrea Muntean Daniela
