Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 574/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 574/R-
Ședința publică din 06 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în Pitești, Calea Câmpulung nr. 4, județul A și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 95/CA din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, -, -, AN, G, A, A, NA -A, G, -, G, -, -, G, A, OG, -, -, G, G, G, A, G, G, -, -, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din,-, județul A și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă DSVSA A și avocat pentru intimații-reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 05.06.2008, întâmpinare
Reprezentanta recurentei-pârâte DSVSA A depune la dosar împuternicire nr. 8194/05.06.2008, precum și state de plată din care rezultă că s-au achitat reclamanților primele de vacanță pe anii 2001-2002.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora, totodată punând în vedere părților prezente să pună concluzii și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Reprezentanta recurentei-pârâte DSVSA A solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, apreciind că aceasta nu are calitate procesuală în cauză, întrucât raporturile de serviciu ale reclamanților - funcționari publici sunt încheiate cu DSVSA. De asemenea, solicită admiterea recursului DSVSA astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea introdusă la data de 7.08.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, -, -, an, G, a, a, na -a, G, -, -, G, -, --, G, a, OG, -, -, G, G, G, a, G, G, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, Autoritatea Națională Sanitară - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata primei de concediu începând cu anul 2000 până la zi, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății.
Au susținut următoarele:
Sunt funcționari publici în cadrul Direcției Sanitare - Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor A și în această calitate, potrivit Legii nr.188/1999, republicată, aveau dreptul la plata primei de vacanță, primă suspendată la plată prin mai multe acte normative, suspendare care nu a atras pierderea dreptului.
Au mai arătat că drepturile, odată acordate, nu pot fi cenzurate decât în situații deosebite, astfel cum sunt reglementate de Constituția României.
Suspendarea plății dreptului a atras și suspendarea cursului prescripției, fără a duce la pierderea acestui drept.
Reclamanții, în dovedirea calității de funcționar public, au administrat proba cu înscrisuri.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, prin întâmpinare(17-25), a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, ca parțial prescrisă pentru perioada 200-2003, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a susținut că dreptul la plata primei de vacanță, a fost suspendat prin mai multe acte normative, indicându-le.
Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, prin întâmpinare(122-126), a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, prescripția parțială a dreptului la acțiune pentru perioada 2000-2004, iar pe fond, a susținut că plata primei de vacanță, a fost suspendată prin mai multe acte normative, indicându-le, situație ce nu îi este imputabilă.
A mai invocat și faptul, că o parte din reclamanți respectiv, - și, pentru o parte din perioada pretinsă prin acțiune, au deținut funcții de conducere, fiind numiți prin ordinul președintelui A, situație în care nu are calitate procesuală pasivă, iar reclamanții, trebuie să se judece cu autoritatea centrală care i-a numit.
Au fost depuse ordinele de numire în funcțiile de conducere ale acestora.
Față de această situație și precizarea acestor reclamanți, cu privire la perioada pretinsă(274), prin încheierea de ședință din 15.02.2008, Tribunalul Argeșa dispus disjungerea cauzei cu privire la aceștia, formându-se dosarul nr-.
Pârâta a invocat și faptul, că nu toți reclamanții sunt funcționari publici pentru toată perioada menționată în acțiune.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare(127-1299), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, deoarece nu se încadrează în dispozițiile art.60-63 Cod pr.civilă, iar pe fond ca neîntemeiată, motivând că dreptul la plata primei de vacanță, a fost suspendat la plată prin mai multe acte normative. A mai invocat și excepția lipsei calității procesuală pasivă.
Prin Sentința nr.95/CA/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și s-a dispus obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, de a le achita prima de vacanță, pentru perioada 2001 - 2006, actualizată, calculată în raport de perioada, în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public, timpul efectiv lucrat, dreptul la concediul de odihnă, avut și efectuat.
Autorizarea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, a fost obligată să asigure pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, fondurile necesare plății acestui drept.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța a reținut următoarele:
1. Excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, pentru 2001-2003, invocată de pârâtele A și, nu poate fi admisă având în vedere, că dreptul funcționarilor publici a fost recunoscut pe perioada 2001-2006, prin nr.OUG146/2007.
2. Nu a fost primită nici excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, invocată de, deoarece a fost chemat în judecată în vederea asigurării din bugetul statului a fondurilor necesare plății primei de vacanță.
3. Excepția de inadmisibilitate a acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art.7 din legea nr.554/2004, republicată, a fost considerată neîntemeiată și a fost respinsă, cu motivarea că nu ne aflăm în ipoteza anulării unui act administrativ, prevăzut de acest text de lege.
4. Pe fond, a reținut, că reclamanții sunt angajații A, având calitatea de funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă, numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Dispozițiile constituționale invocate, reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești, fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții, este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Acest drept nu a mai fost însă acordat începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999, prin OUG nr. 33/2001. Textul de lege, care prevede dreptul la prima de concediu, a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art. 3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative, prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat, nu poate fi restrâns sau retras, decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Pentru considerentele invocate, tribunalul a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii, motiv pentru care a fost admisă.
Perioada pentru care este datorată prima de vacanță, este 2001-2006, astfel cum s-a stabilit prin nr.OUG146/2007.
Reclamanții nu au dreptul la prima de vacanță pentru anul 2000 și pentru anul 2007, cum se pretinde prin acțiune.
Acțiunea a fost introdusă anterior apariției nr.OUG146/2007 și nu s-au făcut dovezi, că s-au luat măsuri de plată voluntară a primei de vacanță.
Începând cu anul 2007, s-a prevăzut plata ei prin lege.
La stabilirea primei de vacanță, a avut în vedere perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public, timpul efectiv lucrat, dreptul la concediul de odihnă avut în anul pentru care se acordă prima de vacanță și dacă a fost efectuat sau nu.
În ceea ce privește răspunderea pârâtei A B, a stabilit că derivă din nr.OUG146/2007, care obligă ordonatorii principali, implicit și cei secundari, să asigure ordonatorilor terțiari fondurile necesare plății acestor prime.
În ceea ce privește răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor, a stabilit, că nu este angajată, avându-se în vedere dispozițiile nr.OUG146/2007, care nu stabilesc obligații exprese în sarcina sa.
Împotriva acestei soluții, a fost formulat recurs în termen legal de către pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiilor art.304 pct.9 și 4 Cod pr.civilă.
Prima dintre acestea, a susținut, respingerea eronată a excepției de inadmisibilitate, iar în ceea ce privește fondul, legalitatea suspendării dreptului de plată a primelor de concediu, precum și imposibilitatea acordării, din motive de condiții financiare, deosebite.
Sub acest ultim aspect, a concretizat, că stabilirea volumului cheltuielilor, se face pe destinații și pe ordonatori principali de credite, prin legile bugetului de stat, iar ordonatorii de credite, sunt obligați, să se încadreze în aceste cheltuieli, dacă în legile bugetului de stat, nu au fost prevăzute sume financiare deosebite.
A mai susținut, că prima de concediu, a fost încasată pentru perioada 2001-2004 și că OUG nr.146/2007, reglementează modalitatea de plată a acestor drepturi, cu ocazia plecării în concediu.
Recurenta A, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că nu are raporturi de serviciu directe cu reclamanții, având personalitate juridică autoritatea veterinară județeană, la care aceștia sunt angajați; aceasta are venituri proprii și din subvenții acordate de bugetul de stat.
A mai criticat, că instanța de fond, a respins în mod greșit excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în condițiile în care, reclamanții nu au făcut dovada efectuării procedurii prealabile, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 și de asemenea, excepția prescripției extinctive, în raport de faptul că prima de concediu, a fost suspendată, numai până la finele anului 2001, moment de la care, intimații, ar fi trebuit să se adreseze instanței.(în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.1 din decretul nr.167/1958.)
Cu privire la fond, a susținut greșita interpretare a dispozițiilor legale de către instanță, motivând că art.53 din Constituție, creează posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți.
A mai susținut, de asemenea, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile specifice puterii judecătorești, analizând constituționalitatea legilor și a ordonanțelor de urgență, atribuții care revin numai Curții Constituționale.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază ca fiind nefondat recursul promovat de A și ca fondat, pe cel, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, în ceea ce privește critica formulată la neîndeplinirea procedurii prealabile, reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004, se va preciza, că este neîntemeiată, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv ale Legii nr.188/1999, privind funcționarii publici, iar aceasta, nu prevăd o astfel de procedură. Nu există act administrativ.
În ceea ce privește, cea de-a doua critică a acestei recurente, se poate constata că își invocă propria culpă, prin faptul că, trebuia să-și includă în proiectul de buget, sumele necesare pentru plata acestor drepturi, potrivit dispozițiilor legale, având în vedere caracterul suspensiv al acestora și nu înlăturarea drepturilor. Recurenta nu a atașat dovezi, care să ateste plata acestor prime de vacanță.
De aceea, recursul va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta, A, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității sale procesuale pasive, potrivit art.137 Cod pr.civilă și, va constata că această excepție este întemeiată.
Așa cum se susține și de către recurentă, între reclamanți și aceasta, nu există raporturi juridice de serviciu, aceste raporturi existând numai cu prima recurentă. Prin urmare, numai aceasta, are obligația de plată, având și pârghiile instituite, câtă vreme are personalitate juridică și dispune de venituri proprii.
Recurenta, ar putea să dobândească calitatea de parte, numai în cazul în care instituția abilitată, și-ar întocmi proiectul de buget, iar forul său ierarhic, nu l-ar aproba. Aceasta, reprezintă o simplă prezumție, putând fi soluționată, de către instanță, numai în cazul în care s-ar crea.
În aceste condiții, recurenta, nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, acțiunea formulată de către reclamanți, se va respinge față de aceasta.
Celelalte critici ale acestei recurente, nu mai pot fi analizate, datorită dispozițiilor art.137 Cod pr.civilă și în raport de soluția pronunțată, devin și lipsite de interes.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, se va admite recursul A, se va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii față de această recurentă, se va menține în rest sentința și se va respinge ca nefondat, recursul formulat de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 95/CA din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, -, -, AN, G, A, A, NA - A, G, -, G, -, -, G, A, OG, -, -, G, G, G, A, G, G, -, -, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din,-, județul A și intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea față de această reclamantă.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în Pitești, Calea Câmpulung nr. 4, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex/19.06.2008
Jud.fond;
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Constantina Duțescu
