Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 577/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--7.11.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 577
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP T,împotriva sentinței civile nr. 323/CA/191.03.2008,pronunțată în dosar nr-, al Tribunalului Timiș privind pe intimatul reclamant,intimații pârâți Ministerul Internelor Și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice Și Contencios B, Inspectoratul Județean De Poliție Al Județului T, Instituția Prefectului Județului T și chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) drepturi. bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât consilier juridic,pentru reclamantul intimat lipsă se prezintă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
C U RT E A
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 323/CA din data de 19 martie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul Județean de Politie T, Ministerul Finanțelor Publice B prin DGFP T și Instituția Prefectului Județului T - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,IPJ T și Instituția Prefectului Județului T la plata către reclamant a primei de concediu aferenta anilor 2004-2006 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective precum si la plata sporului de fidelitate de până la 20% cuvenit reclamantului pe anul 2005, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce fondurile necesare acordării acestor drepturi.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor B formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 8295/30/07.11.2007 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul Județean de Poliție al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata primei de concediu cuvenite pe anii 2004, 2005 și 2006 conform art. 37 pct. 2 OG 38/2003 precum și a sporului de fidelitate pe anul 2005 prev de art.6 OG 38/2003 actualizate în raport cu rata inflației și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar MFP prin DGFP T, s-a opus la admiterea acțiunii, invocând în principal excepția lipsei calității procesual pasive a MFP, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite, atribuțiile privind salarizarea sau acordarea altor sume fiind exclusiv în sarcina instituțiilor în care își desfășoară activitatea reclamantul.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța reține faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite, MFP nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția a plății instituită ca efect al admiterii acțiunii fata de pârâți, nu-l vizează direct, dar această calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul A și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabila și MFP.
Câtă vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea în judecată a pentru alocarea sumelor necesare plăților pretinse, instanța apreciază că nu se poate proceda ca efect al admiterii acțiunii, și la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul MIRA, fiind incompatibilă calitatea de pârât, direct obligat, cu aceea de chemat în garanție.
Față de actele existente la dosar, instanța reține că reclamantul are calitatea de funcționar public civil cu statut special - polițist fiind angajat la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului
Raportat la calitatea reclamantului de agent de poliție, îi sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public;- dreptul la prima de concediu este o componentă a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, că disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 până la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendată până la 31.12.2006.
Cu toate acestea, nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu există câtă vreme dispozițiile legale ce-l consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel in ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
In acest sens s-a pronunțat si JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul legii nr. XII/5.02.2007, publicată în din 30.10.2007, în care a reținut că potrivit art. 38 din Codul muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând ca obligațiile cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin L 353/2003, precum și cele ale L 511/2004 si 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca în aplicarea art. 37 al.2 teza I OG 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând și caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al 3 Cod procedură civilă instanța a procedat la admiterea acțiunii reclamantului obligând pârâții la plata către acesta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004- 2006 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin neplata la termen a acestor sume.
Mai relevă că,soluția J este confirmata de altfel si de apariția OUG 146/2007 publicata in O la 20.12.2007 care stabilește dreptul la plata primei de concediu pe anii 2001-2006 precizând totodată că în situația în care în această perioadă au intervenit modificări ale raporturilor de serviciu ale persoanelor îndreptățite să primească prime de concediu, plata acestor drepturi se efectuează de către instituțiile la care au fost angajate în perioada respectivă.(art.4 al.4).
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța reține că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special-agent de poliție. În acesta calitate, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
.
Disp.art.6 din OG nr.38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat, suspendat prin Legea 28/2005, au fost în funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Pentru aceste considerente, instanța a procedat la obligarea pârâților și la plata sporului de fidelitate aferentă anului 2005 de până la 20 % din salariul de baza, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva sentinței civile nr. 323/CA din data de 19 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalul Timiș, a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În principal, a susține excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor deoarece, pe de o parte, între reclamant și Ministerul Economiei nu există nicio relație de serviciu sau raport de muncă, iar, pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată prin art. 16-30 din Legea 500/2002 modificată, privind finanțele publice.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are în exclusivitate Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Prin concluziile scrise, reclamantul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Reclamantul arată că, față de invocarea lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat corect că nu poate fi exonerat Ministerul Economiei și Finanțelor de obligația alocării către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a sumelor pretinse,sume care, potrivit dispozitivului sentinței, urmează să fie distribuite către persoana juridică în cadrul căreia reclamantul își desfășoară activitatea.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal,"în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public, respectiv de polițist, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca sumele datorate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative reclamantului, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de Ministerul Economiei împotriva sentinței civile nr. 323/CA din data de 19 Martie 2008 pronunțat în dosar nr-al Tribunalul Timiș, Curtea îl va admite.
Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acordării drepturilor solicitate de reclamant.
Curtea va menține, în rest, dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP T,împotriva sentinței civile nr. 323/CA/191.03.2008,pronunțată în dosar nr-, al Tribunalului Timiș.
Modifică în parte sentința recurată,în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul recurent și menține, în rest, dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător,
Red. CV -14.07.2008
Tehnored LM - 15.07.2008
2 expl.
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Răzvan Pătru, Mircea Ionel
