Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 579/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMANIA

CURTEA DE APEL

Secția de contencios Administrativ și Fiscal

Decizia nr. 579/ Dosar Nr-

Sedința publică din 17 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Beijnaru Mihoc

- - - -președinte secție - - JUDECĂTOR 3: Maria

- grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, și împotriva sentinței civile nr.349 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de09 septembrie 2008, apoi din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 11.09.2008, apoi pentru 17.09.2008.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 349 din 4 aprilie 2008 Tribunalului Covasna, secția civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, necompetenței materiale a instanței, a lipsei procedurii prealabile și netimbrării acțiunii invocată de pârâtul Institutul Național de Statistică.

A fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune referitoare la plata sumelor pretinse pe perioada martie 2004 - 11.01.2005 și în consecință s-au respins pretențiile reclamanțiilor, -, în contradictoriu cu pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ aferente perioadei menționate ca fiind prescrise.

S-au respins restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții, cu excepția reclamantului, sunt funcționari publici, fiind angajați în cadrul Direcției Județene de Statistică

Referitor la excepțiile invocate de Institutul Național de Statistică se constată următoarele:

În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune:

Potrivit art.166 alin.1 și 2 din Codul muncii "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului"

De asemenea, conform art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, "dreptul la acțiune având un obiect patrimoniol se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani".

În cauză, în raport de obiectul pretențiilor nu se poate reține că au intervenit cauze care să conducă la suspendarea sau întreruperea cursului prescripției.

De asemenea dreptul invocat de reclamanți nu este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv. În acest sens se reține că prin legile bugetului de stat, respectiv art.39 alin.4 din Legea nr.631/02, art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 nu au fost aprobate sume pentru tichete de masă în bugetul instituțiilor publice, prin actele normative menționate nefăcându-se nici o referire la suspendarea plății sau acordării drepturilor respective.

Ca urmare, față de cele expuse se constată că pentru perioada anterioară cu trei ani momentului intentării acțiunii, respectiv martie 2004 - 11.01.2005, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris motiv pentru care se va admite excepția, iar cererea reclamanților privind perioada vizată va fi respinsă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive.

Chiar dacă reclamanții nu au raport juridic de serviciu direct cu institutul, direcția județeană funcționează în cadrul și structura acestui institut care, de altfel este și ordonator secundar de credite, având obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor angajaților.

Pentru aceste motive, excepția va fi respinsă.

Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile.

Art.91 din Legea nr.188/1999 prevede competența de soluționare cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al reclamanților, respectiv instanța de contencios administrativ care reprezintă legea specială față de Legea nr.554/2004.

Obiectul cererilor reclamanților îl reprezintă plata unor drepturi - pentru motivele invocate în cerere.

Ca urmare nu este vorba de o acțiune de anulare, modificare sau obligare la emiterea unui act adminsitrativ, generată de refuzul autorității adminstraitve, ci de o veritabilă acțiune în despăgubiri.

Întrucât reclamanții au solicitat acordarea unor drepturi recunoscute de lege, neachitate, în speță nu este necesară formularea vreunei plângeri și existența vreunui răspuns negativ exprimat în procedura prealabilă.

Pentru aceste motive se va respinge excepția.

În ce privește de necompetență materială a instanței în ce privește reclamantul.

Reclamantul este personal contractual ceea ce atrage competența de soluționare a cererii acestuia de către un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.

Prin Încheierea din 1.04.2008 s-a dispus disjungerea acțiunii cu privire la acest reclamant și înregistrarea într-un dosar separat în vederea transpunerii la un alt complet prin repartizare aleatorie.

În această situație excepția a rămas fără obiect astfel că va fi respinsă.

Referitor la excepția netimbrării acțiunii.

Reclamanții au timbrat acțiunea, conform chitanțelor depuse la 39-62, astfel că și această excepție, rămânând fără obiect, va fi respinsă.

În ce privește fondul.

Reclamanții sunt funcționari publici

Conform art.1 alin.(1) din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrulși din sectorul bugetar. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator".

Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".

În același sens sunt și prevederile art.5 din Normele de aplicarea legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999.

Normele legale în materie nu au caracter imperativ și nu instituie o obligație în sarcina angajatorului.

În ce privește sectorul bugetar, legea stabilește cu caracter imperativ că acestea pot fi acordate numai în măsura în care sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă sunt prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.

În cauză nu s-a făcut nici o dovadă că pârâții ar fi cuprins în bugetele de venituri și cheltuieli, începând din anul 2004 și până în prezent sumele necesare cu o astfel de destinație.

Afirmațiile pârâților că unele categorii de salariați primesc tichete de masă și alții nu, ceea ce reprezintă o discriminare, nu poate fi primită.

În cauză nu se poate reține că ar fi vorba de restrângerea unor drepturi ori de vreo restricție.

Curtea constituțională s-a pronunțat în acest sens arătând că "prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor".

De asemenea, curtea a mai arătat că acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție socială în sensul prevăzut de dispozițiile art.41 alin.2 din Constituție.

Cât privește încălcarea drepturilor prevăzute în Protocolul nr.12, nici această afirmație nu poate fi reținută interzicerea discriminării la care se referă reclamanții privesc exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de Convenție, astfel cum se prevede chiar în textul acesteia și nicidecum la cele ce fac obiectul prezentei cauze.

Acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului, iar egalitatea cetățenilor în fața legii, invocată de reclamanți, nu înseamnă, în acest caz, uniformitate.

În fine, prin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilește - chiar dacă se referă la o altă categorie de salariați - că tichetele de masă constituie în fapt beneficiu, că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Pentru aceste considerente s-a respins cererea. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții, -, și, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță în pronunțarea hotărârii s-a bazat pe voința angajatorului care refuză să plătească aceste drepturi deși au fost alocate fonduri în acest sens.

Recursul sunt nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurenți, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut greșit situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.

Prima instanță a interpreta în mod corect dispozițiile art. 1 alin.1 din Legea 142/1998 privind tichetele de masă.

Conform acestor dispoziții legale, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperativiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.

Textul prevederilor legale mai sus arătate nu reglementează la modul imperativ acordarea tichetelor de masă, rezultând astfel că acordarea acestora nu este o obligație ci este lăsată la latitudinea angajatorului care se raportează la limitele aprobărilor bugetare. În acest mod au fost interpretate dispozițiile Legii 142/1998 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii. Prin decizia pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Deci dacă pentru personalul contractual, există posibilitatea acordării tichetelor de masă în cazul în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă, pentru funcționarii publici tichetele de masă nu se acordă, neexistând o prevedere legală expresă în acest sens, aceste drepturi neputând fi negociate de către această categorie de personal.

Dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile de soluționare a recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.

Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul reclamanților, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 349/4.04.2008 a Tribunalului Covasna, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 17.09.2008.

Președinte Judecător Judecător

- - - - -

Grefier

Red. /17.09.2008

Dact./22.09.2008/2 ex.

Jud. Fond: /

Președinte:Comșa Marcela
Judecători:Comșa Marcela, Georgeta Beijnaru Mihoc, Maria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 579/2008. Curtea de Apel Brasov