Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 580/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 580/ Dosar Nr-
Sedința publică din 17 septembrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Beijnaru Mihoc
- - - -președinte secție - - JUDECĂTOR 3: Maria
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.553 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de09 septembrie 2007, apoi din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 11.09.2008, apoi pentru 17.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 11.03.2008 reclamanții au formulat acțiune de chemare în judecată a pârâtului Consiliul Local solicitând obligarea pârâtului la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă cuvenite și neacordate potrivit Legii nr. 142/1998, începând cu anul 2005 până în prezent.
În dosarul inițial reclamanții au fost atât personal contractual cât și funcționari publici din cadrul pârâtului.
Pentru acest motiv s-a disjuns acțiunea, iar cererea reclamanților funcționari publici a format obiectul dosarului Tribunalului Covasna nr-, în care instanța de fond a respins acțiunea reclamanților prin sentința nr. 553/22.05.2008.
În motivarea hotărârii se arată că reclamanții sunt funcționari publici
Conform art.1 alin.(1) din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrulși din sectorul bugetar. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator".
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În același sens sunt și prevederile art.5 din Normele de aplicarea legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999.
Normele legale în materie nu au caracter imperativ și nu instituie o obligație în sarcina angajatorului.
În ce privește sectorul bugetar, legea stabilește cu caracter imperativ că acestea pot fi acordate numai în măsura în care sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă sunt prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.
În cauză nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul ar fi cuprins în bugetele de venituri și cheltuieli, începând din anul 2005 și până în prezent sumele necesare cu o astfel de destinație.
Afirmațiile reclamanților că unele categorii de salariați primesc tichete de masă și alții nu, ceea ce reprezintă o discriminare, nu poate fi primită.
În cauză nu se poate reține că ar fi vorba de restrângerea unor drepturi ori de vreo restricție.
Curtea constituțională s-a pronunțat în acest sens arătând că " prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor".
De asemenea, curtea a mai arătat că acordarea tichetelor de masă nu constituie măsură de protecție socială în sensul prevăzut de dispozițiile art.41 alin.2 din Constituție.
Cât privește încălcarea drepturilor prevăzute la art.14 din Convenția europeană a Drepturilor Omului, nici această afirmație nu poate fi reținută interzicerea discriminării la care se referă reclamanții privesc exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de Convenție, astfel cum se prevede chiar în textul acesteia și nicidecum la cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului, iar egalitatea cetățenilor în fața legii, invocată de reclamanți, nu înseamnă, în acest caz, uniformitate.
În fine, prin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilește - chiar dacă se referă la o altă categorie de salariați - că tichetele de masă constituie în fapt beneficiu, că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Pentru aceste considerente s-a respins cererea.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii Tribunalului atacate și admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
În mod greșit a respins instanța de fond cererea reclamanților reținând că textul art. 1 din Legea nr. 142/1998, nu instituie obligația plății contravalorii acestor tichete de masă în sarcina angajatorilor și că legea nu a fost abrogată ci doar suspendată plata tichetelor prin Ordonanța de Guvern și prin legi bugetare până la 31.12.2005.
Recurenții au susținut că acest drept subiectiv există și că trebuie respectate drepturile funcționarilor publici.
Se susține că unii funcționari publici beneficiază de aceste drepturi, ceea ce creează o stare de discriminare între aceste categorii de funcționari publici.
Se susține că prin respingerea acțiunii, instanța a încălcat prevederile art. 14 CEDO.
Mai mult reclamanții susțin că același Tribunal Cap ronunțat hotărâre de admitere pentru astfel de cereri și au obligat pârâții să acorde tichete de masă sau contravaloarea lor pe o perioadă de 3 ani anterior cererii și în continuare.
În esență recurenții au susținut că dreptul la tichete de masă este un drept real, nu fictiv și că trebuie să fie realizat acest drept în condițiile în care autoritatea publică are posibilitate legală să suporte integral aceste costuri.
Recurenții au susținut că în bugetul local al Comunei este prevăzută suma cu destinația plății tichetelor de masă.
Întrucât prevederile art. 1 din Legea 142/1998 coroborat cu bugetul local permit acordarea acestor drepturi, recurenții au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și acțiunea lor și modificarea sentinței Tribunalului Covasna.
În probațiune recurenții au solicitat proba cu înscrisuri dar nu au depus alte înscrisuri decât cele existente la dosarul de fond și au solicitat judecarea și în lipsă.
Recursul a fost legal timbrat.
Consiliul Local, nu a formulat Întâmpinare la recurs.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 553/22.05.2008, prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată de instanță fără ca judecătorul cauzei să manifeste rol activ.
În cauză se impunea administrarea și a altor probe cu înscrisuri, cu atât mai mult cu cât recurenții susțin că în bugetul local al comunei există sume alocate cu destinația plății tichetelor de masă.
Se impune deci completarea probatoriului cu înscrisuri din care să rezulte dacă susținerile reclamanților recurenți sunt reale, eventuale probe cu bugetul local aprobat de Consiliul Local, eventual contractul colectiv de muncă dacă există sau alte înscrisuri.
Cum aceste înscrisuri nici una dintre părți nu le-a depus, iar pârâta nu a formulat Întâmpinare și nu a combătut criticile formulate în recurs, instanța apreciază că tăcerea intimatei presupune că există înscrisuri ce ar trebui depuse ca probe la dosar.
În funcție de un probatoriu complet și pus în discuția contradictorie a părților, raportat la prevederile art. 1 din Legea 142/1998, instanța se va pronunța.
În esență, curtea reține că prin lege acest drept la tichete de masă există, dar este condiționată acordarea tichetelor de masă de existența posibilităților reale financiare ale angajatorului - în speță a autorității publice pârâte de a suporta costul acestora.
Aceste verificări privind suportarea costurilor trebuie făcute de instanță pentru perioada în care se solicită tichetele și pentru prezent ( anul 2008), ceea ce necesită completarea probatoriului.
Aspectul reținut de instanța de fond ca argument al respingerii cererii reclamanților, Decizia nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs - recurs în interesul legii, nu conduce la ideea că acțiunea reclamanților trebuie respinsă din, ci trebuie verificat dacă în buget există sume cu destinația respectivă și dacă au clauză în contractul colectiv de muncă, probe pe care instanța de fond nu le-a solicitat părților pentru a clarifica toate aspectele legale.
În cauză se rețin ca justificate criticile aduse în recurs de reclamanți - funcționari publici astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, iar în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa hotărârea atacată și conform art. 312 alin.5 se va trimite cauza spre rejudecare pe fond, cu completarea probatoriului.
Evident, instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei va avea în vedere toate criticile formulate în recurs.
Pentru aceste motive se va casa hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECI D E:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr- din 22 mai 2008 Tribunalului Covasna, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 17 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
Red. /3.09.2008
Dact./3.09.2008/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Beijnaru Mihoc, Maria
