Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 579/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 579/
Ședința publică din 26 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B nr.1A sector 1 și de chemata în garanție MEF-ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în numele Ministerului Finanțelor Publice,cu sediul în Târgu-M--3, județul M, împotriva sentinței civile nr.390/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, recursurile pârâților nefiind timbrate cu câte o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei fiecare, iar recursul DGFP M fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art. 17 al Legii nr. 146/1997, toate recurentele solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se mai constată depunerea de către recurentul-pârât MAI a chitanței nr. -/25.05.2009 în sumă de 2,00 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ulterior primului termen de judecată care a avut loc la data de 28.04.2009, când instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului conform prev. art. 20 al Legii nr. 146/1997.
Reprezentanta intimaților-reclamanți solicită anularea ca netimbrate a recursurilor formulate de pârâții IGPR și MAI, având în vedere că excepția netimbrării recursurilor a fost invocată din oficiu de instanță la termenul anterior.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reprezentanta intimaților-reclamanți cere, respingerea recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 390/19 iunie 2008 Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal, dos. nr- a admis acțiunea înaintată de reclamanții în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate a apărării, ordinii publice și siguranței naționale și autorității judecătorești, Inspectoratul Județean M și Inspectoratul General al Poliției B și a obligat pârâții în solidar să plătească pentru fiecare reclamant primele de concediu, aferente anului 2004, cu sumele indicate pentru fiecare reclamant; a obligat pârâții în solidar la achitarea drepturilor bănești cu titlu de spor de fidelitate pentru perioada 01.01.2005 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă; a obligat să achite reclamanților sporul pentru condiții periculoase pentru anul 2004 pentru fiecare reclamant, în cuantumul indicat de instanța de fond.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora din urmă să plătească reclamantului drepturile bănești cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2005 și în continuare, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă. cu rata inflației până în momentul plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată, motivând că în calitate de funcționar public aveau dreptul, potrivit dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004.
Reclamanții au mai solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora din urmă la plata primei de concediu pentru anii 2004, cu rata inflației până în momentul plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată, motivând că în calitate de funcționar public avea dreptul, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici avea dreptul la o primă de vacanță, pe lângă salariul pe care l-a primit în perioada concediului de odihnă.
De asemenea, au solicitat și plata sporului pentru condiții periculoase de muncă, raportându-se la dispozițiile art. 21 din nr.OG 38/2003.
Pârâtul Mai nvocat, în reprezentarea intereselor pârâtului, că acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, respinsă însă de instanța de fond.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că, deși art. 6 din nr.OG 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004 prevede acest drept, acesta a fost suspendat de art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004.
Cu privire la primele de concediu, pârâții au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că, deși art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 prevede acest drept, acesta a fost suspendat succesiv de legile bugetului asigurărilor de stat aferente anilor 2001 - 2006.
Instanța de fond reține că într-adevăr aceste drepturi au fost suspendate însă această suspendare, susține prima instanță, contravin dispozițiilor constituționale, respectiv art. 41 și 53 din Constituție.
Or, argumentează instanța de fond, dreptul bănesc solicitat de reclamanți constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, potrivit art. 53 din Constituție acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Instanța de fond mai reține că suspendarea contravine și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste măsuri legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul actului normativ mai sus-amintit.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri pârâtele M, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, precum și B și
Așa cum rezultă din actele de la dosar, instanța a dispus citarea acestor recurenți cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Recurenții și, în mod legal citați cu această mențiune, nu au achitat taxa de timbru și timbrul judiciar.
Într-o atare situație, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Pe cale de consecință, instanța va anula ca netimbrat recursul formulat.
Recurenta M solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și, pe fond, respinsă acțiunea introductivă de instanță. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, respinsă de instanță, pentru că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți. În ce privește fondul cauzei, recurenta consideră că în primul rând nu se specifică cuantumul despăgubirilor solicitate, deși orice cerere de chemare în judecată ar trebui să cuprindă un obiect bine determinat. De asemenea, arată că dreptul bănesc a fost suspendat prin nr.OUG 118/2004.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește primul motiv de recurs, instanța nu-l va reține, urmând a-l respinge ca nefundat.
În acest sens, Ministerul Finanțelor Publice are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Administrației și Internelor.
Din acest punct de vedere, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de Ministerul Finanțelor Publice, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.
Așadar, instanța de recurs va cerceta motivul de recurs invocat pe recurentă referitor la fondul cauzei și, din acest punct de vedere, este în acord cu instanța de fond, în sensul că actele normative prin care au fost suspendate drepturile acordate (și care nu mai sunt în vigoare, astfel că instanța poate constata neconstituționalitatea acestora, din moment ce Legea nr. 47/1992 la art. 29 alin. 1 face referire la o lege în vigoare) nu sunt în acord cu dispozițiile art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României.
Astfel, dreptul bănesc, relativ la sporul de fidelitate, la care se face referire în acțiunea introductivă, a fost prevăzut de legiuitor cu intenția clară de a fi acordat, dreptul fiind acordat prin art. 6 din nr.OG 38/2003. Cu alte cuvinte, aceste dispoziții au fost prevăzute ca atare în actul normativ pentru a fi puse în aplicare. Or, prin restrângerea nejustificată a dreptului, prin actele normative succesive de suspendare a efectelor dispoziției prin care se acordă dreptul bănesc, se înfrâng dispozițiile art. 53 din Constituție, care prevăd că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Legiuitorul, prin suspendarea nejustificată și neargumentată în niciun fel a drepturilor salariale, s-a comportat arbitrar, vătămând drepturile intimaților la protecție socială, această din ultimă noțiune fiind explicată și prevăzută de art. 41 alin. 2 din Constituție.
De altfel, recurentul M nu motivează în niciun fel pe fondul cauzei, ci doar solicită, prin admiterea recursului, ca instanța să dispună respingerea acțiunii ca nefondate.
Pentru rațiunile mai sus arătate, instanța va respinge recursul formulat de M în reprezentarea intereselor
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrate recursurile formulate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--6, sector 5 și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr.1A, sector 1.
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 390 din 19.06.2008 a Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./19.06.2009
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DIN DECIZIA nr. 579/
Pentru motivele care se vor arăta în cuprinsul deciziei:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrate recursurile formulate de INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B--6 sector 5, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B nr.1A sector 1.
Respinge recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.390 din 19.06.208 a Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Mai 2009
ss.
ss.
ss.
GREFIER
Pentru conformitate,
- s-a anulat chitanța nr.-/01.06.2009 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în sumă de 0,15 lei
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
