Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 582/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 582/
Ședința publică din 26 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, C, cu domiciliul ales la Tribunalul Mureș, din municipiul Târgu - M,-, camera 24, jud.M, împotriva Sentinței nr.33/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei și cu timbre judiciar în valoare de 0,75 lei, intimatul-pârât Ministerul - și Libertăților a depus întâmpinare, iar recurentele un set de acte cu titlu de practică judiciară.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr.33 din 16 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MEF prin DGFP M și a Ministerului -.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantele, C, și, funcționari publici la Curtea de Apel Tg-M, în contradictoriu cu pârâții Ministerul -, Tribunalul Mureș și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâtul MEF, aceasta trebuie respinsă deoarece ministerul are atribuții de gestionare a bugetului de stat.
În ce privește lipsa calității procesual pasive a Ministerului -, aceasta a fost respinsă având în vedere calitatea sa de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei s-a reținut că atribuțiile, condițiile de încadrare și specificul muncii personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor sunt total diferite de cele ale funcționarilor publici, astfel încât aceștia din urmă nu pot beneficia de aceleași sporuri sau drepturi salariale acordate în mod expres de lege numai unei anumite categorii de personal al puterii judecătorești.
De asemenea, s-a apreciat că este relevante relevantă soluția dată de Înalta Curte de Casație și - recursului în interesul legii formulat cu privire la chestiunea suspusă analizei instanței, în sensul că art.40 și 41 din nr.OUG92/2004 nu se aplică și funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate și admiterea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că potrivit art.20 din Constituția României, în ceea ce privește prioritatea reglementărilor, cele internaționale au prioritate în raport cu cele naționale.
De asemenea, s-a apreciat că au fost încălcat dispoziții din pacte și tratate la care România este parte, respectiv art.23 alin.3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 lit.a din Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificate prin Decretul nr.212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial nr.146 din 20 noiembrie 1974, Partea I pct.4 și Partea II, art.4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasburg la 3 mai 1996, ratificată prin legea nr.74 din 3 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.193 din 4 mai 1999, art.2 pct.1 și art.11 pct.2 din convenția nr.95/1949 privind protecția salariului, ratificată prin Decretul nr.284/1973, publicat în buletinul Oficial nr.81 din 6 iunie 1973, convenția nr.100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală, ratificată prin Decretul nr.213/1957, publicat în buletinul Oficial nr.4 din 18 ianuarie 1958 și art.2 pct.1 din convenția nr.131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce privește țările în curs de dezvoltare, ratificată prin Decretul nr.83/1975, publicat în Buletinul Oficial nr.86 din 2 august 1975.
Recurentele au apreciat că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, motivându-și hotărârea doar pe decizia nr.23/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a arătat și faptul că art.47 din Legea nr.50/1996 este în vigoare, astfel că sporul se aplică în continuare și legea având o noțiune mai largă cu privire la termenul de "personal", iar aceste drepturi trebuiau acordate și funcționarilor publici din sistem.
Analizând cererile de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Având în vedere dispozițiile de la art.329 pr.civ. care prevăd că dezlegarea dată problemelor de drept invocate în cadrul recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Curtea este obligată să țină seama de decizia nr.23 din 12.05.2008 prin care ICCJ s-a pronunțat cu privire la interpretarea dispozițiilor art.41 din OG nr.6/2007, art.40 și 41 din G 92/2004, ale art.42 din nr.OG2/2006, în soluționarea recursului în interesul legii.
Interpretarea a fost dată în sensul că "funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea".
În consecință reclamantele nu pot beneficia de drepturile salariale sau alte drepturi prevăzute de legislația specifică altor categorii de personal, în afară de cele stabilite pentru funcționarii publici.
Față de cele de mai sus, este astfel irelevant faptul că art.47 din Legea nr.50/1996 ar mai fi sau nu în vigoare, câtă vreme Decizia nr.23/2008 a clarifică tocmai aspectul că termenul de personal din cadrul instanțelor și al parchetelor nu cuprinde și funcționarii publici.
De asemenea, este irelevant că se face trimitere la diverse pacte și tratate internaționale, câtă vreme dreptul invocat de reclamante nu este reglementat în legislația internă.
Dreptul invocat de reclamante vizează alte categorii de persoane decât funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor.
În ce privește susținerea recurentelor că hotărârea primei instanțe ar fi motivată doar pe decizia nr.23/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,aceasta nu va fi luată în considerare deoarece judecătorul și-a motivat hotărârea,chiar dacă a făcut aceasta într-un mod succint.
Astfel, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de, C, cu domiciliul ales la Tribunalul Mureș, municipiul Târgu - M,-, camera 24, jud.M, împotriva Sentinței nr.33/16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - Fiind plecat în concediu de odihnă Semnează Președintele instanței |
GREFIER
Fiind plecată în concediu
Semnează
Prim Grefier
Red.
Tehnored.DP/2 ex
Jud.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
