Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 583/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.583/ Dosar nr-
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta judecător
- -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de intervenientul și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.296/CA/15.04.2008 și a recursului declarat de reclamanți, și intervenienții și împotriva încheierii Camerei de consiliu din data de 21. 05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 2008, când părțile prezente au pus concluzii scrise în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 296/CA/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și și in parte acțiunea reclamanților și in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B și, in consecință pârâții au fost obligați, in solidar, la plata sporului de fidelitate actualizat cu rata inflației astfel: reclamanților, și pentru tot anul 2005, reclamanților și pentru perioada 01.01. - 30.11.2005.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanții și.
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții, -, -, -, -, G, -, -, și in parte cererea de intervenție formulată de intervenienții, -, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B si, in consecință:
Pârâții au fost obligați, in solidar, să plătească sporul de fidelitate actualizat cu rata inflației, astfel: intervenienților, -, -, -, -, G, -, -, pentru tot anul 2005 și intervenienților, -, pentru perioada 01.01-30.11.2005.
S-au respins restul pretențiilor formulate de intervenienții, - ca nefondate.
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții -, - și - in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B,
S-a admis cererea de chemare in garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și, in consecință:
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 137 Cod Procedură Civilă deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare in garanție prima instanță a constatat că este nefondată, și a respins această excepție, având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este, față de dispozițiile Legii nr. 500/2002 și HG 208/2005 singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare in caz de admitere a acțiunii.
În fapt, reclamanții și intervenienții sunt polițiști în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului B, fiind funcționari publici cu statut special, potrivit înscrisurilor depuse, aspect necontestat de către pârâți.
În drept, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 stabilesc că stabilește că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne ". Acordarea acestui spor a fost însă suspendată pentru tot anul 2005 prin dispozițiile art. 2 al. 1 din OUG 118/2004.
Cu toate acestea instanța consideră că, deși prin efectul OUG 118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - art. 2, exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate, prevăzut de prevederile art. prevederile art.6 din OG nr.38/2003, a fost suspendat în anul 2005, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, actul normativ prin care s-a suspendat exercitarea dreptului la sporul de fidelitate nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate în anul 2005 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Prima instanță, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la sporul de fidelitate, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că dreptul la sporul de fidelitate al polițiștilor în baza OG nr. 38/2003, instituit prin art. 6, fost introdus în acest act normativ încă de la adoptarea sa și și-a produs efectele începând din 01 ianuarie 2004, continuând să existe și în prezent, și producând consecințe și in anul 2006.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la sporul de fidelitate acordat polițiștilor prin acest text a existat și în perioada anului 2005, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 118/24.11.2004, prin care s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2005 aplicarea acestor prevederi, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005, in condițiile acordării acestui spor atât in anul 2004,cât și in anii 2006 și 2007.
Suspendarea ulterioară, a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de fidelitate, iar acesta a continuat să fie prevăzut și anterior,și ulterior perioadei în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anului 2005, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
După cum s-a arătat, dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 stabilesc că stabilește că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne ". Cuantumul efectiv al sporului de fidelitate a fost stabilit prin ordine ale Ministrului Internelor și Reformei Administrative, in funcție de vechimea funcționarilor publici cu statut special, respectiv prin Ordinul 132/09.02.2004, modificat prin Ordinul nr. 1076/02.12.2005.
Potrivit normelor metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin Ordinul 132/2004, pct. 5.1, polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază, astfel: vechime de:
-1 an și până la 2 ani inclusiv - 4%,
- peste 2 ani și până la 5 ani inclusiv - 8%,
- peste 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 10%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 13%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 16%,
- peste 20 ani - 20%.
Ordinul 1076/2005 a modificat aceste criterii, stabilind la art. 1 că pct. 5.1 se modifică in sensul că polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel: vechime de:
- 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 5%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 10%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 15%,
- peste 20 ani - 20%.
Din adeverințele depuse la dosarul instanței de fond, rezultă că reclamanții, și și intervenienții, -, -, -, -, G, -, -, aveau la data de 01.12.2005 o vechime de 5 ani, îndeplinind condiția vechimii așa cum a fost reglementată de Ordinul 132/2004 și apoi modificată de Ordinul 1076/2005, fiind admise cererile formulate.
Reclamanții și și intervenienții, -, au îndeplinit condiția vechimii numai potrivit Ordinului 132/2004 întrucât, la data apariției Ordinului 1076/2004 nu aveau 5 ani sau peste 5 ani de vechime iar potrivit Ordinului 1076/2004 cei cu o vechime sub 5 ani nu pot beneficia de spor de fidelitate, pretențiile acestora fiind admise doar in parte.
Intervenienții -, - și - nu îndeplinesc condiția de vechime pentru a beneficia de sporul de fidelitate neacordat in anul 2005. Astfel, aceștia au dobândit calitatea de funcționari publici la data de 01.04.2006, potrivit adeverințelor aflate la f127,129,130, ceea ce înseamnă că pe parcursul anului 2005 nu numai că nu îndeplineau condiția de vechime, dar nu erau nici funcționari publici, fiind respinsă cererea lor de intervenție.
Sumele acordate cu titlu de prime de concediu vor fi actualizate in raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta este fondată și a fost admisă, având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este, față de dispozițiile Legii 500/2002 și HG 208/2005 singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre. Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Prin încheierea de ședință din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în același dosar s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 296 /CA/15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, formulată de avocat G în numele reclamanților și intervenienților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2008 formulată de avocatul G, reprezentant al reclamanților și intervenienților în prezenta cauză s-a solicitat îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 296 /CA/15.04.2008 a Tribunalului Brașov în sensul că numele corect al reclamanților este și, iar al intervenienților este și, numele acestora fiind redactate eronat de instanța de judecată.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că în cererea de chemare în judecată precum și în cererea de intervenție redactate de avocat în numele reclamanților și intervenienților numele și prenumele acestora au fost redactate în dispozitivul sentinței în mod corect și conform cererii de chemare în judecată precum și cererii de intervenție în temeiul cărora s-au efectuat toate actele de procedură ulterioare.
S-a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 281 (1) Cod procedură civilă și în consecință cererea de îndreptare a erorilor materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 296/CA/15.04.2008 a Tribunalului Brașov fiind nefondate au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, intervenientul, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFP B, iar împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale reclamanții, și intervenienții ,.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivare acesta a arătat că este angajat din anul 1992 și are calitatea de funcționar public cu statut special, îndeplinind condiția vechimii potrivit Ordinului nr.132/2004, întrucât la data apariției Ordinului nr.1076/2004 avea peste 5 ani vechime. Astfel poate beneficia de sporul de fidelitate.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis cererea de chemare în garanție dispunând obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate ce fac obiectul cererii introductive.
Recurentul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60, 63 Cod procedură civilă, neexistând obligația de garanție în baza unei legi sau a unui contract.
Recurentul a mai arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții. Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților au Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului B, raporturile de muncă există între reclamanți și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Recurentul a mai arătat că plata drepturilor bănești solicitate de intimații reclamanți, nu se poate face dacă legea bugetului de stat, care reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații, nu prevede fonduri în acest sens. Potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Recurenții reclamanți, și intervenienți, au solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale în sensul corectării numelor acestora.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor part.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul declarat de recurentul este întemeiat, recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiat, iar recursul promovat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale este de asemenea întemeiat.
Din adeverința depusă la dosar de recurentul rezultă că acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul IPJ - Poliție TF din data de 01.07.2003. De asemenea, ca urmare a adoptării Legii nr.360/2002 de la data de 24.08.2002 recurentul a dobândit calitatea de funcționar public cu statut special.
Curtea constată că, reclamanții îndeplinesc condițiile legale necesare pentru a beneficia de sporul de fidelitate, astfel că va admite recursul declarat de aceștia, va modifica sentința atacată în sensul că va obliga pârâții să-i plătească intervenientului sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației.
Motivele de recurs invocate de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate, Curtea constatând că în mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestui minister.
În speță, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat și ale legilor de rectificare, astfel cum prevede art.19 lit.a din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestui drept (sporul de fidelitate pentru anul 2005) și tot acest minister va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul legii de rectificare, sumele necesare executării hotărârilor judecătorești. Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâților și a chematului în garanție la plata către reclamanți a sporului de fidelitate aferent anului 2005, deoarece acordarea acestui drept a fost suspendată, iar nu înlăturată. Având în vedere că prin Legea nr.486/2006, legea bugetului de stat pe anul 2007 nu s-a mai prevăzut suspendarea acordării acestor drepturi, rezultă că, încetând orice cauză de suspendare, titularii acestor drepturi sunt îndreptățiți să solicite acordarea lor.
Referitor la recursul promovat de recurenții reclamanți, și intervenienți, care au solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, Curtea constată că și acesta este întemeiat având în vedere copiile cărților de identitate depuse de aceștia la dosar (filele 52 - 55) din care rezultă numele corecte ale acestora.
Ținând seama că s-a produs o eroare de dactilografiere, la data promovării acțiunii și că numele corecte ale recurenților rezultă din copiile actelor de identitate depuse la dosar, Curtea constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.281 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica încheierea în sensul că va dispune îndreptarea.
Pentru aceste considerente va admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 296/CA/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții, în solidar, să plătească intervenientului sporul de fidelitate, actualizat cu rata inflației, pentru tot anul 2005; va menține celelalte dispoziții; va respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFP B, împotriva aceleiași sentințe; va admite recursul declarat de recurenții, și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-; va modifica încheierea atacată în sensul că va dispune îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 296/CA/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr- cu privire la numele reclamanților și intervenienților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 296/CA/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâții, în solidar, să plătească intervenientului sporul de fidelitate, actualizat cu rata inflației, pentru tot anul 2005.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFP B, împotriva aceleiași sentințe.
Admite recursul declarat de recurenții, și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică încheierea atacată în sensul că dispune îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 296/CA/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr- cu privire la numele reclamanților și intervenienților.
Astfel, în loc de numele reclamanților și se va trece și.
De asemenea, în loc de numele și se va trece numele corecte,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier,
Red.CC 15.10.2008/dact.Vp 28.10.2008/2 ex/jud fond
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
