Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 585/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 585

Ședința publică din26 martie 2009

PREȘEDINTE: Grosu Cristinel

JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana

JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina

Grefier - -

Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale B și Casa Județeană de Pensii, împotrivasentinței nr. 93 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.

Reclamantul intimat, pune concluzii de respinge a ambelor recursuri și de menținere a sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 22.10.2008, reclamanții, -, -, -, -, -, prin mandatar au chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtele să acorde reclamanților, -, și, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 11.11.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și de asemenea să oblige pârâtele să acorde reclamanților, -, -, -, -, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 16.04.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

În fapt, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii B, că art. 29 din Legea nr. 188/1999, în formă inițială, prevede dreptul la suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.

In drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, Codul muncii și Constituție.

Pârâții, legali citați, au depus întâmpinări la dosar prin care invocă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

Tribunalul Botoșani,prin sentința nr. 93 din 21 ianuarie 2009a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a obligat pârâtele să acorde reclamanților, -, și, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 11.11.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, a mai obligat pârâtele să acorde reclamanților, -, -, -, - și, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 16.04.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și până la data pronunțării hotărârii.

Totodată a respins ca nefondată cererea reclamanților privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale prevăzută de dispozițiile nr.OG 9/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

În ce privește excepția invocată, instanța de fond a considerat-o nefondată, deoarece temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.

Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.

Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 11.11.2007, instanța va obliga pârâta să plătească aceste sporuri prevăzute de lege începând cu această dată și până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.

În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

În ce privește capătul de cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, tribunalul a respins această cerere, deoarece drepturile salariale reprezintă un drept de creanță, iar creanța pretinsă nu are un caracter cert, lichid și exigibil.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale B și Casa Județeană de Pensii

Pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale B, prin recursul declarat, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, deoarece aceasta nu are calitatea de angajator. Pârâta mai menționând că plata acestor drepturi a fost suspendată de legiuitor prin nr.OUG 92/2004, deoarece bugetul de stat a fost deficitar pentru acordarea acestor drepturi.

Pârâta Casa Județeană de Pensii B arată că a respectat dispozițiile legale în vigoare de la datele respective, dar nu a avut posibilitatea financiară să acorde aceste drepturi, având în vedere că bugetul prevăzut a fost limitat.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".

Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 11.11.2007.

Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.

sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.

Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE,

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale B și Casa Județeană de Pensii, împotrivasentinței nr. 93 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud.

Tehnored.

Ex. 2/01.04.2009

Președinte:Grosu Cristinel
Judecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 585/2009. Curtea de Apel Suceava