Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 594/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 594
Ședința publică din26 martie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, -, -, -, -, -, și și de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în S, str. - -, județul S,împotriva sentinței nr. 51 din 15.01.2009 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru Sindicatul Salariaților din Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S și consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, învederându-se instanței că au fost depuse la dosar delegații și întâmpinări atât din partea reclamanților cât și din partea pârâtului recurent.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, solicită admiterea recursului declarat de pârâtă și respingerea recursului formulat de reclamanți. În susținerea solicitărilor sale arată că în buget nu au fost prevăzute sume pentru acordarea acestor sporuri, astfel încât pârâta nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile actelor normative.
Consilier juridic, pentru Sindicatul Salariaților din Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, solicită admiterea recursului formulat de reclamanți și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul acordării și în viitor a drepturilor solicitate. Cu privire la recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr-, la data de 05.12.2008, reclamanții, -, -, -, -, -, -, și - prin președintele Sindicatului Salariaților din Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S " - ", în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, au solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin.(1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate si plătite începând cu data de 08.02.2008 până la data pronunțării hotărârii si în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în primul rând, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai învederat instanței faptul că, până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c) si d) din lege.
În al doilea rând, relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007 și, deși aceste drepturi solicitate trebuiau să-i fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă refuză acordarea acestora lună de lună.
În al treilea rând, potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, are dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.10.2005 - 01.01.2007, această prevede legală fiind suspendată până la data de 31 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
În al patrulea rând, în această cauză, există o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința nr. 155/07.02.2008 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care instanța s-a pronunțat, obligând pârâta la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare, pentru perioada 01.01.2004 - 07.02.2008 - data pronunțării sentinței. Instanța a respins la acea dată acordarea sporurilor pe viitor, considerând că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și neputând fi influențată de modificări legislative ulterioare. Întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu au suspendat sau abrogat acest drept și nici nu a intervenit vreo modificare legislativă în acest domeniu, în opinia reclamanților, la această dată creanța este născută, este certă și exigibilă, de la 08.02.2008 și până la data pronunțării hotărârii de către instanța investită în cauză.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit. c) și d) și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Sas olicitat respingerea reclamanților ca neîntemeiată, motivat de faptul că, în primul rând, în temeiul prevederilor art. 14 alin, 1, 2 și 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile anuale, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acest buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
În al doilea rând, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederile legale.
În al treilea rând, prin dispozițiile Legii nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008 și Legii nr. 387/2007 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, nu se prevăd sume pentru acordarea sporurilor solicitate de către reclamanți, calculate la salariul de bază al fiecărui salariat.
Prinsentința nr. 51 din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească reclamanților, proporțional cu timpul lucrat, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat, începând cu data de 08.02.2008 și până la data de 15.01.2009, data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței și până la data plății efective. Totodată a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi în continuare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând, potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei. În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005-31 2006.
Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Reclamanții nu a primit pentru perioada solicitată, sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
În al doilea rând, referitor la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanții cât și pârâta.
În motivarea recursului pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, învederează instanței că în temeiul art. 14 alin. 1), 2) și 3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autoritățile conținute în legi specifice și în legi bugetare anuale, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acest buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Recurenții prin cererea de recurs au solicitat acordarea acestor sporuri și pentru viitor, arătând - în esență - că nu există nici un argument logic pentru ca instanța să nu poată obliga pârâta la acordarea pentru viitor a acestor drepturi pe întreaga durată a relațiilor de serviciu și atâta timp cât legea rămâne în vigoare.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiate recursurile.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.07.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Referitor la cererea privind acordarea drepturilor solicitate și pentru viitor, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a respins această cerere întrucât acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, -, și și de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în S, str. - -, județul S,împotriva sentinței nr. 51 din 15.01.2009 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/01.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
