Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 599/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 599/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B(, împotriva sentinței nr. 109 din 23.02.20099 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții lipsă avocat, lipsă fiind intimata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ B - MUN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, intimata a depus întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, adică în sensul acordării sporului de dispozitiv de 25% din salariul de bază începând cu 15.04.2008 și până la încetarea raporturilor de serviciu. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 109/2009 a Tribunalului Brăilas-arespinsca nefondată acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B(, în contradictoriu cupârâta B-Mun.B,având ca obiect indemnizația de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că membrii de sindicat ai reclamantului, I sunt funcționari publici în cadrul Administrativ Teritoriale a Municipiului
Tribunalul observa ca ulterior, acest ordin a fost modificat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor, punctul 9.1 din vechiul ordin fiind completat cu pct.9.2 în sensul că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Se constata ca dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică numai personalului militar și civil din acele ministere (apărării, ordine publică și siguranță națională) si nu are relevanță că prin nr.OUG63/2003 Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost reorganizate într-un singur minister și anume Ministerul Administrației și Internelor intrucat in acest act normativ nu se prevede nimic cu privire la salarizare.
După reorganizarea Ministerului d e Interne și Administrației, funcționarii publici ai fostului Minister al Administrației au fost salarizați după Legea funcționarilor publici nr.188/1999 și a ordonanțelor ce au reglementat ulterior salarizarea nr.OG2/2004 și nr.OG6/2007. Conform dispozițiilor art.1 și 2 din nr.OG6/2007, salarizarea funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 așa cum sunt reclamanții din cauza de față, sunt retribuiți conform acestui act normativ și nu se poate face o extindere a sporurilor și indemnizațiilor prevăzute în Legea nr.138/1999.
Sub un alt aspect, tribunalul retine ca atat din titlul Legii nr.138/1999 cat și din conținutul acesteiea reiese clar categoriile profesionale beneficiare a acestui spor, personalul din cadrul unitatilor administrativ teritoriale, cum este cazul reclamanților în cauza neintrând sub incidența acestei legi.
Referitor la Ordinul. nr.496/2003 invocat de reclamanți, se constata că, potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".
Nefiind un drept expres prevăzut printr-un act normativ cu forță general obligatorie cum este legea sau ordonanța de guvern aprobată prin lege, indemnizația de dispozitiv nu poate fi acordată decât dacă ordonatorul de credite decide dacă o încuviințează.
Pe de alta parte, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000 "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I". De la această regulă, alineatul 11 al acestui articol prevede anumite excepții, stipulând că "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Așadar, în raport cu aceste dispoziții legale, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se impunea a fi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării sale în vigoare intrucat este un ordin emis de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv de, nu este act normativ clasificat, potrivit legii, și nici act cu caracter individual, reglementand anumite drepturi de natura salariala pentru mai multe categorii de persoane, pentru a constitui o excepție de la regula publicării în Monitorul Oficial.
Or, in cauza se observa ca Ordinul nr.496/2003 nu este un act publicat in Monitorul Oficial iar absenta acestei nepublicări conduce la consecința lipsirii de efecte juridice până în momentul publicării în Monitorul Oficial astfel ca acordarea unor drepturi salariale in baza unui astfel de act normativ ar fi nelegala.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recursreclamantul, în numele și pentru membrii săi,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, reținând o situație de fapt neconformă realității.
Astfel, au fost interpretate greșit dispozițiile Legii nr. 138/1999, Legii nr.188/1999, OUG nr.63/2003, Ordinul MAI nr. 496/2003.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, fiind evident că Ordinul nr.496/2003 nu adaugă la lege ci explică și lămurește înțelesul noțiunii de personal civil în art.31.1.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 pr. civ. Curtea constată că recursuleste fondat.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, a cărei reformare se impune.
Legea nr.138/1999 este cadrul legal de acordare a indemnizației de dispozitiv și totodată prin aceste prevederi sunt stabilite și categoriile de salariați ca beneficiari direcți ai dreptului de a primi indemnizația.
Prin OUG nr.63/2003fostul Minister de Interne și Fostul Minister al Administrației Publice s-au reorganizat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, minister al cărui personal se compune,potrivit art.16 din ordonanță, din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
Art.17 al.3 din ordonanță stabilea că personalul MAI beneficia de drepturile dobândite anterior,conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Deci, această ordonanță cuprindea și reglementări referitoare la salarizare în asigurarea respectării dispozițiilor art.5 din Codul muncii, potrivit cărora, în cadrul raporturilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, precum și față de principiul prevăzut de art.38 din Codul muncii, art.41 din Constituție (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit) și art.53 din Constituție(legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege), ministrul MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 care modifică Ordinul nr.275/2002 referitor la salarizarea personalului militar și civil din fostul Minister de Interne și care prevede în mod expres că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Deci, prin ordinul menționat uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub comasarea aceluiași minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
În drept, potrivit art.157 al.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 pentru cadrele militare și salariații civili din MAI.
Dispozițiile legale de mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, ce trebuie interpretată în sensul că este obligatorie, fiind emisă în scopul eliminării discriminărilor economice și salariale dintre categoriile de salariați aparținând aceleiași autorități.
Pct.31.1. din ordinul nr.496/2003 definește personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, deci se referă la toți funcționarii publici care își desfășoară activitatea în minister, fără a se folosi în redactarea textului sintagma, din aparatul propriu al Ministerului Administrației și Internelor,
Tot la pct.31.1. se prevede în mod expres că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, precum și de cele prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Deci este limpede că se prevede în mod expres dreptul acestei categorii la plata indemnizației de dispozitiv, care nu se aplică doar cadrelor militare și civile din structura fostului minister de interne.
Prin acordarea acestei indemnizații nu se încalcă nici o prevedere legală iar reglementarea ca tare este în concordanță cu prevederile codului muncii, ale Constituției(art.16 al.1 art.17) care prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.
Prin această reglementare se respectă totodată și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care consacră principiul nediscriminării și interzicerii abuzului de drept.
Mai mult, Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații, indiferent de instituția din care face parte funcționarul.
În art.1 al.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice.
În transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șansă.
În acest context trebuie analizat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice.
Din prevederile art.14 din OUG nr.492/2002(act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici.
Acesta, atât în acel moment cât și în prezent, cuprinde salariile de bază premiile, stimulentele și alte drepturi, indemnizația de dispozitiv făcând parte din categoria, alte drepturi,
În situația în care s-ar aprecia că personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la această indemnizație de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității între cetățeni.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci din contră, se asigură egalitatea de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Ulterior, prin OUG nr. 24/11.04.2007 s-a înființat Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care și-a încetat activitatea.
Potrivit art.11 din acest act normativ personalul instituțiilor publice înființate potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență se preia de la instituțiile care se reorganizează sau care își încetează activitatea și își menține nivelul salarizării prevăzut prin actele normative.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, sumele respective urmând a fi reactualizate conf. indicelui de inflație, conf.art.1082 și art.1084Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B(, împotriva sentinței nr. 109 din 23.02.20099 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.109//23.02.2009, a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în procent de 25% din salariul de bază începând cu luna ianuarie 2006 până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant, sume reactualizate cu rata inflației din ziua plății precum și înscrierea acestui drept în cartea de muncă a fiecărui reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./29.06.2009
Tehnored./2ex./30.06.2009
Fond -E
CU OPINIE SEPARATĂ
În examinarea criticilor aduse sentinței instanței de fond în neacordarea sporului de dispozitiv se constată că, potrivit Legii nr.138/1999 s-a reglementat salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții.
Prin Ordinul 496/2003, indemnizația de dispoziție la care se referă Legea nr.138/1999, a fost acordată și personalului civil din cadrul administrației publice.
Curtea, nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr.138/1999 care se referă doar la personalul civil care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul MAI 496/2003, nu poate adăuga la lege, prin acordarea de drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară.
Pe de altă parte, invocându-se faptul că acest drept a fost recunoscut la nivel național, în beneficiul altor colegi, se induce ideea că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților, aceluiași minister".
Or, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, ar trebui să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
În același sens Curtea Europeană a apreciat prejudiciul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității, exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care. tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele pentru situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Se constată însă că, salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, fiind un regim de salarizare diferit de al altor categorii de personal.
Conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din cadrul (MIRA) precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se aflu personalul civil din cadrul instituțiilor enumerare de Legea nr.138/1999.
Față de cele expuse, din punctul nostru de vedere recursul urma a fi respins în conformitate cu art.312 Cod proc.civilă.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
