Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 60/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 60/R/
Ședința publică de la 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către pârâta AGENTIA REGIONALĂ PTR.PROTECTIA MEDIULUI G, cu sediul în G,-, jud.G, împotriva sentinței nr. 2259 din 24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat și recurenta prin motivele de recurs depuse la dosar a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului G solicitând obligarea la plată a primelor de pentru perioada 2001-1.10.2006 actualizată la data plății efective.
Prin sentința nr. 2259/24.10.2007, Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamantul - și a obligat pârâta să plătească reclamantului sumele reprezentând prime de vacanță actualizate cu indicele de inflație la dat plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că, art.33 și 34 din Legea 188/1999 dă dreptul funcționarului public de a beneficia de o indemnizație de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere a fost suspendată succesiv până la 31.12.2006, prin mai multe acte normative respectiv OUG 33/2001, Lg.743/2001, Lg.631/2002, Lg.507/2003 și Lg.511/2004.
Prima instanță a apreciat că suspendarea dreptului, nu echivalează cu stingerea dreptului, întrucât dispoziția sau dispozițiile privitoare la suspendare, au doar un caracter temporar, punând în imposibilitate realizarea acestuia, într-un interval de timp.
A mai reținut instanța că normele legale de suspendare contravin și art. 16 al.1 din Constituție creându-se astfel o stare de discriminare față de celelalte categorii de salariați, dar și art.15 al.2 din Constituție, deoarece normele de suspendare au retroactivat, în sensul suspendării unui drept câștigat sub imperiul Lg.188/1999.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Agenția Regională pentru Protecția Mediului invocând motive de nelegalitate ce constau în greșita aplicare a legii. Se susține că beneficiul unor drepturi bănești suplimentare, cum este și prima de vacanță, este lăsat la latitudinea legiuitorului care este în drept să le acorde, modifice ori înceteze sau să stabilească perioada de timp în care se acordă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art.53 din Constituția României arată clar,situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare nu aduce atingere, așa cum s-a mai arătat însuși dreptului ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare a fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite neîncadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev.de art. 304 pct.1-9.pr.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art.312 alin.1 pr.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENTIA REGIONALĂ PTR.PROTECTIA MEDIULUI G, cu sediul G,str. - 11, nr.2, jud. G, împotriva sentinței nr. 2259 din 24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința nepublică de la 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./21.02.2008
Tehnored./2ex./22.02.2008
Fond - /
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
