Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.603
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții și intervenienții, și și de pârâtul INSPECTORATUL DE I JUDEȚEAN C-S, împotriva sentinței civile nr.274/15.10/2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul - recurent, personal, pentru pârâtul - recurent se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtului - recurent depune la dosar delegație și decizia nr. LV (55) din 04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intervenientul - recurent, depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, pune în discuția părților excepția nulității recursului formulat de reclamanți și intervenienți, ca nefiind motivat în termenul prevăzut de art.303 Cod procedură civilă.
Intervenientul - recurent, cât și reprezenattnul pârâtului - recurent pun concluzii de admitere a excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Intervenientul - recurent, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.274/15.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S respinge excepția lipsei procedurii administrative prealabile, invocată de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean C-
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, - -, și, împotriva pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S, pentru pretenții.
Admite în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții - -, -, -, și.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților și intervenienților sumele de bani neachitate prin nereducerea impozitului pe salariu cu 30%, 40%, respectiv 50%, actualizate cu indicele de inflație la data plății, după cum urmează: 2903 lei pentru reclamantul, 2157 lei pentru reclamantul, 2324 lei pentru reclamantul, 1214 lei pentru reclamantul, 5030 lei pentru reclamantul, 3096 lei pentru reclamantul, 14046 lei pentru reclamantul, 3049 lei pentru reclamantul, 2299 lei pentru reclamantul, 6788 lei pentru reclamantul, 2736 lei pentru reclamantul.
Respinge cererea reclamanților și a intervenienților de acordare a dobânzii legale.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S împotriva Ministerului Finanțelor Publice
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță reține următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr- din 29.09.2006 la Tribunalul C-S reclamanții, --, si au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S pentru pretenții.
La 16 octombrie 2006 au formulat cerere de intervenție în interes propriu --, -, și -, iar la 30 octombrie 2007.
În cererea lor reclamanții și intervenienții au arătat că potrivit art. 10 din Legea 80/1995 cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar", clasele a III-a, a II-a și I-a beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30%, 40%, respectiv 50%, iar, potrivit art. 11 al.4 pct. IX, poziția 6 din Legea nr.29/2000 ofițerii, maiștrii militari, subofițerii decorați cu însemnele onorifice beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
De asemenea, reclamanții și intervenienții au susținut că prevederile Legii nr.80/1995 au fost abrogate parțial în baza art. 86 liniuța 9 din nr.OG73/1999, însă acest act normativ a fost respins prin Legea nr.206/2002, după ce, anterior, a fost abrogată prin nr.OG7/2001.
Potrivit art. 62 al.3 din Legea nr. 24/2000, însă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial, făcând excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de Parlament.
Astfel că în prezent sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr.80/1995, cu atât mai mult cu cât ordonanța, act normativ de inferior nu poate abroga un act normativ de superior, cum este legea.
În susținerea aceleiași idei reclamanții și intervenienții au invocat și prevederile art. 11 al.4 pct. IX poziția 6 din Legea nr.29/2000, art. 29 al.1 și 3 din Legea nr.360/2002 și art. 12 din Legea nr.573/2004.
În consecință, reclamanții și intervenienții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de bani neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu 30%, pe perioada septembrie 2003 - septembrie 2006 pentru reclamantul --, cu 40% pe perioada septembrie 2003- octombrie 2003 și cu 50% pe perioada noiembrie 2003- decembrie 2005 pentru reclamantul, cu 40% pe perioada septembrie 2003-aprilie 2005 pentru reclamantul, cu 40% pe perioada septembrie 2003- octombrie 2003 și cu 50% pe perioada noiembrie 2003- decembrie 2005 pentru reclamantul, cu 30% pe perioada noiembrie 2005-octombrie 2006 pentru intervenientul --, cu 30% pe perioada octombrie 2003- octombrie 2006 pentru intervenientul -, cu 40% pe perioada octombrie 2003- octombrie 2006 pentru intervenientul, cu 40% pe perioada octombrie 2003-noiembrie 2005 și cu 50% pe perioada decembrie 2005-octombrie 2006 pentru intervenientul, cu 30% pe perioada octombrie 2003-noiembrie 2005 și cu 40% pe perioada decembrie 2005-octombrie 2006 pentru intervenientul, cu 30% pe perioada octombrie 2003- octombrie 2006 pentru intervenientul - și cu 40% pe perioada octombrie 2003- octombrie 2006 pentru intervenientul.
Reclamanții și intervenienții au solicitat actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
Pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, motivând că nr.OG73/1999 a fost abrogat prin nr.OG7/2001, iar respingerea ulterioară prin lege a nr.OG73/1999 nu a produs nici un efect, potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr.24/2003, așa cum rezultă și din Decizia nr.3076/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, pârâtul a arătat că Legea nr.571/2003 nu conține dispoziții referitoare la reducerea impozitării salariilor cadrelor militare și că potrivit art. 1 al. 3 din acest act normativ dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict aplicându-se dispozițiile codului fiscal.
Pârâtul a susținut că litigiul fiind de contencios administrativ, reclamanții nu au respectat procedura administrativă prealabilă.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice arătând că este ordonator terțiar de credite, că salarizarea personalului se face printr-un program informațional primit de la, program pe care nu îl poate modifica, că sumele solicitate au fost virate la bugetul de stat și că acest minister este deținătorul, gestionarul și beneficiarul acestor sume.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța, în aplicarea prevederilor art.137 Cod procedură civilă s-a pronunțat mai întâi asupra excepției invocate de pârâtul C-
Reține că, potrivit art. 109 din Legea nr.188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, acest text de lege stabilind doar norme de competență, iar nu și norme de procedură.
Cu alte cuvinte, art. 109 din Legea nr.188/1999 stabilește doar că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public se soluționează de către instanța de contencios administrativ, însă nu și procedurile prevăzute de legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, nu este necesară în astfel de cauze parcurgerea procedurii administrative prealabile, reglementate de Legea nr.554/2004, astfel că instanța respinge excepția invocată de pârât.
Pe fond, instanța reține că reclamanții și intervenienții sunt angajați ai pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S, unii dintre ei fiind în prezent pensionari.
Reclamanții și intervenienții au fost decorați cu ordinul onorific "În serviciul armatei pentru maiștrii militari și subofițeri", cu ordinul " Meritul Militar" clasa a II-a, cu semnul onorific "În serviciul armatei pentru ofițeri", cu semnul onorific "În serviciul patriei pentru ofițeri" și cu semnul onorific "În serviciul patriei pentru subofițeri".
Potrivit art. 10 din Legea nr.80/1995 cadrele militare în activitate decorate cu "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I-a beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30%, 40%, respectiv 50%, iar art. 11 al.4 pct. IX, poz. 6 din Legea nr.29/2000 prevede că ofițerii, maiștrii militari, subofițerii și funcționarii publici cu statut special decorați cu semnul onorific "În Serviciul Armatei", beneficiază de prevederile Legii 80/1995.
Art. 10 din Legea 80/1995 a fost abrogat prin nr.OG73/1999.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Dreptul invocat de reclamanți și intervenienți, respectiv reducerea impozitului pe venitul din salariu este un drept de creanță și, prin urmare este un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Din nr.OG73/1999 care a abrogat art. 10 din Legea nr.80/1995 nu rezultă care a fost utilitatea publică a acestei măsuri, astfel că privarea reclamanților de dreptul reglementat de art. 10 din Legea nr.80/1995 contravine art. 1 din Protocolul adițional 1 la convenția menționată.
Potrivit art. 20 al.2 din Constituția României: "Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
În această ordine de idei, instanța reține că în cauza de față are prioritate art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind protecția proprietății, concluzionând că pretențiile reclamanților și ale intervenienților sunt întemeiate.
Pe de altă parte, instanța nu acordă în același timp actualizarea sumelor cu dobânda legală, pe motiv că s-ar realiza o dublă despăgubire, fapt ce răspunde principiului îmbogățirii fără just temei.
În consecință, în baza art. 10 din Legea nr.80/1995, cu aplicarea art. 1 la Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța admite în parte acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu și obligă pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S să plătească reclamanților și intervenienților sumele de bani neachitate prin nereducerea impozitului pe salariu cu 30%, 40%, respectiv 50%, sume ce se actualizează cu indicele de inflație la data plății.
Se observă că pârâtul a calculat pentru fiecare dintre reclamanți și intervenienți sumele cuvenite, potrivit centralizatorului nr. -/27.02.2007, depus la dosar.
Instanța respinge cererea reclamanților și a intervienților de acordare a dobânzii legale.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pe motiv că impozitul pe venit reținut a fost virat la bugetul de stat.
Finanțarea pârâtului ca ordonator terțiar de credite se face de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române care este ordonator secundar de credite și care, la rândul său, este finanțat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ordonator principal de credite.
Abia acest din urmă minister este finanțat de la bugetul de stat, potrivit art. 22 al.1 din nr.OUG30/2007.
Cu alte cuvinte, nu există o relație directă de finanțare între pârât și Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, instanța respinge cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și intervenienții, --, --, - și precum și pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean C.
Recursul formulat de reclamanți și intervenienți este nemotivat în fapt și în drept.
Prin motivele de recurs, pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S critică soluția instanței cerând modificarea ei în sensul respingerii în totalitate a acțiunii întrucât:
Reclamanții și intervenineți nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, ceea ce determină respingerea acțiunii pe cale de excepție, iar pe fond, în esență arată că abrogarea dispusă de prevederile nr.OG73/1999, cu privire la normele juridice care confereau drepturile invocate de reclamanți și intervenienți, are caracter definitiv, prin urmare solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:
În baza prevederilor art.306 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanții și intervenienții, - -, --, - și este nul, aceștia nemotivând în fapt și în drept recursul declarat.
Referitor la recursul pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S, se constată că acesta este întemeiat pe fondul cauzei, procedura prealabilă nefiind cerută în cauze în care se atacă un refuz al autorității sau instituției pârâte, având în vedere următoarele considerente:
Prevederile art.10 din Legea nr.80/1995 au fost abrogate prin art.86 pct.9 din nr.OG 73/1999 care a fost abrogată prin art. 85 litera a) din nr.OG 7/2001.
Astfel, art. 10 din Legea nr.80/1995 este și rămâne definitiv abrogat. Împrejurarea că nr.OG 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002 este, în speță, irelevant deoarece textul art. 60 (3) din Legea nr.24/2000 nu reglementa în acel moment excepția de la regulă, în sensul repunerii în vigoare a normelor inițial abrogate prin ordonanța de guvern, ce ulterior a fost respinsă prin lege de Parlament. Reglementarea mai sus citată a fost consacrată abia prin Legea nr.189/2004, ce a intrat în vigoare, conform art. 78 din Constituția României, la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, eveniment ce s-a produs în data de 27 mai 2004 (Monitorul Oficial nr. 463), fiind așadar aplicabilă conform principiului neretroactivității legii civile, exclusiv situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a Legii nr.189/2004. Cum abrogarea nr.OG73/1999 s-a produs anterior intrării în vigoare a Legii nr.189/2004, acesta are caracter definitiv.
În raport de cele ce preced, rezultă că hotărârea instanței de fond este nelegală, astfel că, potrivit art.312 al.1 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea și cererile de intervenție și va constata că recursul reclamanților și intervenienților este nul pentru lipsa motivării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanții și intervenienții, și, împotriva sentinței civile nr.274/15.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S, împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea și cererile de intervenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 22.05.2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
aflat în semnează
Președinte secție
-
GREFIER,
RED:/10.07.08
TEHNORED:/11.07.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
