Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 603/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.603/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva sentinței nr. 87 din 24.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA, consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind și intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate, intimații au depus note scrise, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 87/2009 a Tribunalului Vrancea s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință a fost obligată pârâta la plata acestor drepturi bănești în cuantum de 25% fiecare din salariul de bază pentru perioada lucrată de fiecare, până la data de 24.02.2009, actualizat conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Totodată s-a respins cererea de acordare a acestor drepturi pentru viitor, precum și cererea de chemare în garanție a MFP și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ce privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție instanța a respins-o ca neîntemeiată, reclamanții neavând obligativitatea de a se adresa angajatorului în sensul disp. art. 7 din Legea 554/2004
Reclamantul a fost salariat în cadrul Instituției Prefectului Județul V conform adeverinței aflată la fila 27 în calitate de funcționar public, salarizat în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și are dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, așa cum a au fost reglementate prin art.41 alin.1 lit.c din actul normativ citat.
Reclamantul, nu a primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publici și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007 pentru următoarele considerente:
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile OG 137/2000 ale cărei dispoziții au fost declarate neconstituționale, astfel încât în cauză sunt aplicabile prevederile art.31 din Lg.nr.47/1992.
Recurenții au reiterat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile în raport de disp.art. 30 din OUG nr.92/2004.
Instanța def ond a reținut în mod greșit că în speță nu s-a solicitat revocarea niciunui act administrativ, însă acordare drepturilor solicitate nu se poate face decât prin anularea ordinelor și deciziilor de încadrare.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii reținând în mod temeinic și nelegal că drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de creanță, noțiunea de bun și cea de proprietar presupunând existența unui drept real și nu a unui drept de creanță.
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege prin schimbarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici, atribuit exclusiv al legiuitorului.
În perioada anilor 2005-2006 prevederile privitoare la cele două suplimente au fost suspendate până la data de 31 ianuarie 2006.
Cele două suplimente au fost incluse în baza de calcul a salariului de bază, având în vedere prevederile art. 5 al.1-5 din OUG nr.192/2002.
La capitolul privitor la sporurile ce se aplică salariilor funcționarilor publici aceste două sporuri nu sunt prevăzute.
În mod greșit prima instanță a dispus obligarea recurentei la plata sumelor respective reactualizate cu rata inflației în situația în care recurenta, ca instituție bugetară nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, conf. Legii 500/2002.
Din acest punct de vedere, prima instanță a stabilit în sarcina pârâtei o obligație imposibilă.
În mod nelegal instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a MFP, obligația de garanție existând în temeiul art. 131 pct.1 din Lg.nr.304/2004 și art.19 din Lg.500/2002.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
În legătură cu cuantumul drepturilor solicitate, pentru diferite categorii de funcționari publici legiuitorul a optat pentru acordarea unui spor de 25% din salariul de bază: art.18 alin.3 din Legea nr. 672/2003 privind sporul pentru complexitatea muncii acordat auditorilor interni și art.9 alin.7 din OG nr.119/1999 privind sporul acordat controlorilor financiar.
Ca urmare, există posibilitatea stabilirii cuantumului acestor drepturi prin interpretarea sistematică a normelor și prin argumentul analogic când se apreciază că norma juridică este lacunară: unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicate aceleași legi și aceeași soluție - ubi eadem est ratio, eadem lex (solutio) esse debet.
Decizia nr. 820/2008 a Curții Constituționale se referă la legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și nu are nici o legătură cu prezenta cauză.
Ca atare, nu sunt temeiuri justificate pentru a se refuza acordarea drepturilor solicitate pentru considerentul că legea este insuficientă.
Sunt nefondate susținerile recurenților în sensul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederi legale declarate neconstituționale, respectiv OG 137/2000, Curtea constatând că acest temei legal nu apare nici în acțiunea introductivă dar nici în motivarea instanței de fond.
În mod corect prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității nu este fondată, în raport de obiectul cererii reclamanții neavând obligația de a adresa angajatorului, în condițiile art.7 din Lg. 554/2004.
Art.30 din OUG nr.92/2004 este aplicabil în speță deoarece acest text legal nu stabilește în mod expres obligația funcționarilor publici de a se adresa mai întâi recurenților.
Sunt nefondate susținerile privind motivarea contradictorie, Curtea constatând în raport de prevederile art.261 pct.5 din pr. civ. că sentința este temeinic motivată în fapt și în drept, instanța reținând în esență că se impune protejarea drepturilor solicitate de reclamanți și în temeiul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Sunt nefondate motivele de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond, care astfel a adăugat la lege prin schimbarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici în realitate prima instanță făcând o aplicare corectă a legii.
În mod corect prima instanță a dispus plata celor două sporuri actualizate cu rata inflației având în vedre prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
În mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată, având în vedere că între reclamanți și MFP nu există raporturi juridice de muncă.
Față de cele expuse și constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței instanței, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursurile.
PENTUR ACESTE MOTIVE
CU D
ÎN NUMELEL LEGII
Respinge recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva sentinței nr. 87 din 24.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-,ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./29.06.2009
Tehnored./2ex./30.06.2009
Fond -
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursurilor, modificarea sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
