Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 604/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 604
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții recurenți Garda Financiară - Comisariatul General B și Garda Financiară - Secția A împotriva sentinței civile nr. 810/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Național al Funcționarilor Publici Grupa Secției Gărzii Financiare A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
dezbaterilor și concluzii părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 810/4.XI:2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, a respins excepția privind lipsa competenței materiale a Tribunalului Arad și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, invocate de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General ca neîntemeiate.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 22.03.2004 - 03.09.2005.
S-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Secției Gărzii Financiare A, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare - Secția A - Cirti, R, Termen, G, și a obligat pârâții Garda Financiară - Comisariatul General B și Garda Financiară - Secția Județului A, să plătească fiecărui reclamant în funcției de data angajării drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază începând cu data de 04.09.2005 și până la zi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții să acorde și să plătească reclamanților sporul pentru condiții vătămătoare, în procent de 10 % începând cu data de 01.01.2007 până la zi, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Gărzii Financiare - Secția județului A, conform tabelului depus la dosarul cauzei.
Potrivit art. 40 aliniatul 2 litera c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv ordonatorilor de credite.
Potrivit art. 40 aliniatul 2 litera c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv ordonatorilor de credite.
Față de aceste dispoziții legale, văzând și înscrisurile depuse de reclamanți, potrivit cărora aceștia în calitate de funcționari publici își desfășoară activitatea în cadrul unei instituții publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de rediofrecvență emise de emițători pentru comunicații, au dreptul să primească pe lângă celelalte sporuri și sporul pentru condiții vătămătoare, în procent de 10 % prevăzut de nr.OG 6/2007, modificată și completată de nr.OG9/2008.
În acest context, reclamanții, având calitatea de funcționari publici, Sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementat prin art. 31 aliniatul 1 litera c și d din actul normativ citat și sporul pentru condiții vătămătoare, în procent de 10 %.
Reclamanții, așa cum recunosc și pârâții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 publicată în Monitorul Oficial în data de 21.04.2003.
Prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004 s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 (devenit ulterior, prin republicare art. 31) din Legea nr. 188/1999 R: Apoi, suspendarea acestor dispoziții a continuat conform prevederilor nr.OG 2/2006, până la finele anului 2006.
Așadar, începând cu data de 23.11.2004 (data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004) și până la sfârșitul anului 2006, exercitarea dreptului de acordare a celor două suplimente a fost suspendat, constatându-se că drepturile solicitate de reclamanți pentru perioada 22.03.2004 - 03.09.2005, nu mai pot fi valorificate, fiind prescrise.
Pentru perioada ulterioară datei de 03.09.2005 și până la momentul pronunțării hotărârii, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată pentru următoarele considerente:
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism. abuz sau arbitrariul.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut și s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiul că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitare publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
În consecință, în baza art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 31 aliniatul 1 litera c și d din Legea nr. 188/1999, instanța admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să acorde reclamanților suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 04 septembrie 2005, aferente perioadei lucrate de fiecare reclamant, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății potrivit art. 1082 Cod civil.
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, motivat de faptul că această instituție a delegat calitatea de ordonator terțiar de credite Comisarului șef secție al Gărzii Financiare A este de asemenea neîntemeiată, din decizia nr. 237 depusă la dosar, rezultând delegarea calității de ordonator terțiar de credite comisarilor șefi ai secțiilor județene, începând cel mult cu data de 2.10.2007, data emiterii deciziei, iar drepturile salariale solicitate se referă și la perioade anterioare acestei date.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada cuprinsă între 22 martie 2004 - 03 septembrie 2005, instanța a apreciat că și în materia drepturilor salariale operează termenul general de prescripție din materie civilă prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/958, motive pentru care apreciază excepția întemeiată, a admis- și a constatat prescris dreptul material la acțiune pentru această perioadă.
Referitor la cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat cererea ca neîntemeiată, având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate de ordonator principal de credite, cu titlu general pentru toate unitățile aflate în subordinea sa. Potrivit dispozițiilor art. 19 punctul 1 din nr.HG 533/2007, cu modificările și completările ulterioare, Garda financiară funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală și este finanțată de la bugetul de stat, iar dispozițiile art. 20 punctul 1 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare prevăd că "ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome", motiv pentru care a respins cererea.
În cauză au formulat recurs pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General B și Garda Financiară A, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurenta Garda Financiară A critică prima instanță pentru soluția de admitere a acțiunii deși potrivit dispozițiilor art. 31 aliniatul 3 din Legea nr. 188/1999 republicată, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, deci cele două componente ale salariului urmează să fie reglementate printr-un act normativ, iar pentru perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la cele două componente salariale au fost suspendate prin dispozițiile nr.OUG 92/2004, respectiv nr.OG 2/2006.
Referitor la sporul pentru condiții vătămătoare, arată că obligația stabilirii categoriilor de funcționari publici, cuantumul sporului și condițiile de acordare revine ordonatorului principal de credite, care în nici un caz nu este Garda Financiară În plus arată că Garda Financiară A s-a mutat în sediul în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radio frecvență emise de emițători pentru comunicații, abia în cursul lunii decembrie 2007.
Recurenta Garda Financiară - Comisariatul General B critică sentința în principal pentru că s-a respins excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă deși calitatea procesuală - legitimatio ad causam - se analizează în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și tot astfel, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).
În cauza de față reclamanții au solicitat drepturi salariale pentru 2004- 2008.
Or, în această perioadă Garda Financiară - Comisariatul General nu a avut calitatea de angajator și de ordonator de credite, pentru a fi obligată la raportul dedus judecății.
Actele normative incidente în cauza de față, care reglementează structura Gărzii Financiare sunt nr.HG 1538/2003 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și nr.HG 533/82007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
Potrivit art. 5 din nr.HG 1538/2003 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Financiare: Comisariatele regionale se organizează ca unități zonale care coordonează, din punct de vedere administrativ și în vederea executării atribuțiilor de ordonator terțiar de credite, în limita competențelor stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii Financiare, activitatea secțiilor arondate. Numărul comisariatelor regionale și secțiile județene arondate fiecărui comisariat regional sunt prevăzute în anexa nr. 2.
Conform anexei sus menționate Secția Județeană A făcea parte din cadrul Comisariatului Regional
Potrivit art. 5 din nr.HG 1538/2003 Comisariatele regionale sunt conduse fiecare de un comisar șef, ajutat de un comisar șef adjunct, care au atribuții și răspunderi pentru secțiile județene arondate, nominalizate expres prin decizie a comisarului general, Comisariatul Municipiului B este condus de un comisar șef și 3 comisari șefi adjuncți care au atribuții și răspunderi inclusiv pentru secțiile județene arondate. Comisarii șefi ai comisariatelor regionale și al Comisariatului Municipiului B sunt ordonatori terțiari de credite și îndeplinesc în această calitate toate atribuțiile legale care le revin pentru comisariatul respectiv și secțiile județene arondate".
Urmare abrogării nr.HG 1538/2003 de către nr.HG 533/2007 privind, iar Secțiile județene și Secția Municipiului B au devenit, conform art. 5 din acest act normativ, unități teritoriale ale Gărzii Financiare, cu personalitate juridică care au competența de control pe teritoriul județului.
Potrivit art. 6 din nr.HG 1538/2003 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, Secțiile județene și Secția Municipiului B sunt conduse fiecare de un comisar șef secție, care numește, angajează, sancționează și poate delega calitatea sa de ordonator terțiar de credite comisarului șef secție. PĂrin actul de delegare se precizează limitele și condițiile delegîrii.
Prin Decizia nr. 237/01.10.2007, Comisarul general al Gărzii Financiare a delegat calitatea sa de ordonator terțiar de credite, comisarului șef secție al Gărzii Financiare
Astfel, succesoarea în drepturi și obligații în cauza de față este Garda Financiară - Secția
Având în vedere faptul că reclamanții se află în raporturi de serviciu cu Garda Financiară A, fiind numiți în funcție de către comisarul șef secție, care are și atribuția de stabilire a drepturilor salariale a funcționarilor publici de execuție, Garda Financiară - Comisariatul General nu poate fi obligată la raportul juridic dedus judecății.
Examinând recursurile pârâtelor în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304.pr.civ. se constată că sunt fondate, motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr. 810/4.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- AL Tribunalului Arad.
Modifică sentința în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Secției Gărzii Financiare A, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii financiare - Secția A, a, m, Marca, R, G, împotriva pârâtei Garda Financiară - Secția A pentru plata sporului pentru condiții vătămătoare și pentru procentul de 25 % pentru suplimentul postului și al treptei de salarizare.
Respinge acțiunea aceluiași reclamant pentru suplimentul postului, cel corespunzător treptei de salarizare și pentru condiții vătămătoare față de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General B, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă pentru că:
Privitor la recursul pârâtei Garda Financiară - Comisariatul General, se constată că nu are calitate de angajator, reclamanții fiind în raporturi de serviciu cu pârâta Garda Financiară A, care este de ordonator terțiar de credite, potrivit deciziei nr. 237/2007 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare raportat la art. 6 din nr.HG 1538/2003
Cum refuzul vătămător pentru reclamanți provine de la angajator și anume de la pârâta Garda Financiară A, se constată că pârâta Garda Financiară - Comisariatul General nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că recursul acesteia se admite, modificându-se sentința prin respingerea acțiunii reclamanților față de această pârâtă pe excepție.
Privitor la recursul declarat de pârâta Garda Financiară A, Curtea de Apel Timișoara reține că sporul pentru condiții vătămătoare este reglementat prin art. 16 aliniatul 1, 2 și 3 din nr.OG 6/2006 conform căruia, acest spor de până la 10 % din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații și microunde, instalații de curent de înaltă frecvență sau stații de bruiaj. Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la aliniatul 1 și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrative al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la aliniatul 1 vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Deci, potrivit legii acordarea acestui spor este condiționată de stabilirea locurilor de muncă care cad sub incidența acestui normativ în litigiu, pe baza unor buletine de determinare a situațiilor vătămătoare întocmite de autorități specializate în domeniile respective.
În cauza dedusă judecății reclamanții nu au depus buletine de analiză privind condițiile vătămătoare în locurile de muncă unde își desfășoară activitatea, așa cum prevede actul normativ suscitat, motiv pentru care sentința este nelegală sub acest aspect și recursul pârâtei se admite, se modifică sentința și se respinge cererea reclamanților privitor la acest spor.
Privitor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acestea sunt prevăzute prin art. 31 aliniatul 1 litera c și d din Legea nr. 188/1999.
Legea în discuție nu precizează decât că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, neexistând în lege o cuantificare a celor două suplimente, reclamanții nu au făcut dovada unui drept vătămat sau a unui interes legitim vătămat prin refuzul pârâtei, conform art. 1 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că și sub acest aspect sentința este nelegală, urmând a se admite recursul pârâtei Garda Financiară A și a se modifica sentința prin respingerea și a acestui capăt de cerere.
Raportat la soluția dată recursurilor prin prezenta decizie, se dispune menținerea în rest a dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Garda Financiară Comisariatul General B și Garda Financiară A, împotriva sentinței civile nr. 810/4.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- AL Tribunalului Arad.
Modifică sentința în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Secției Gărzii Financiare A, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii financiare - Secția A, a, m, Marca, R, G, împotriva pârâtei Garda Financiară - Secția A pentru plata sporului pentru condiții vătămătoare și pentru procentul de 25 % pentru suplimentul postului și al treptei de salarizare.
Respinge acțiunea aceluiași reclamant pentru suplimentul postului, cel corespunzător treptei de salarizare și pentru condiții vătămătoare față de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General B, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./6.05.2009
Tehnodact /7.05.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad:
Judecător
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Olaru Rodica, Barbă Ionel
