Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 608/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 608/
Ședința publică din 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Judecător -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant, cu sediul în M C,str. - din, nr.20, județul H, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în M C,-, județul H, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1A, sector 1, împotriva sentinței nr. 500/27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
dezbaterilor și susținerile asupra recursului declarat sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 24 iunie 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 27 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 500/27.03.2008 a Tribunalului Harghita, dos. nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, invocată de pârâtul Ministerul Integrării și Reformei Administrative.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate de reclamant anterior datei de 12.12.2004.
A fost admisă în parte acțiunea reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din - Biroul Teritorial Harghita, în numele membrilor de sindicat din H, împotriva pârâților, H și
A admis în parte și cererea de intervenție formulată de intervenientul și, în consecință, a obligat în solidar pârâții să plătească pentru membrii de sindicat reprezentanți de reclamant drepturile salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 12.12.2004 - 31.03.2006, iar pentru intervenientul pentru perioada 11.02.2005 - 01.08.2005, actualizat cu indicele de inflație până la achitarea sumei.
A respins cererea privind acordarea drepturilor salariale anterioare date de 12.12.2004, respectiv 11.02.2005 pentru intervenient, ca fiind prescrise.
A obligat pârâtul să aloce fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale.
A obligat pârâții și H să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea conform celor dispuse de prima instanță.
A respins cererea privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente drepturilor salariale solicitate.
A obligat pârâții să plătească reclamantului 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.12.2007 reclamantul, în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație; obligarea la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor, calculate de la data când trebuia acordat sporul salarial de 30% și până la data achitării efective a sumelor cuvenite. De asemenea, a mai solicitat să vireze fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate, precum și obligarea pârâților și H să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților în sensul acordării sporului de 30% din salariul de bază pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006.
Prin întâmpinările formulate, pârâții fie au invocat excepții procedurale, așa cum s-a arătat mai sus, dar au și solicitat respingerea pe fond a acțiunii introductive de instanță.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța reține că, potrivit art. 27 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv în numele membrilor săi, iar Biroul Teritorial Harghita este structură a reclamantului, astfel că instanța, cu această motivare, a respins excepția invocată.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de, motivând că în conformitate cu dispozițiile Art. 5 lit. b din Legea nr. 218/2002, unitățile teritoriale, la una dintre ele funcționând și membrii de sindicat, se află în subordinea acestei pârâte, pârât care, împreună cu pârâtul H ordonează creditele salariale.
De asemenea, instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, motivând că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale actelor normative de rectificare a bugetului de stat, iar potrivit nr.HG 208/2005 pârâtul are printre atribuții principale elaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetare anuale, elaborarea raportului asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reține că membrii de sindicat, în numele cărora reclamantul a formulat acțiunea, sunt funcționari publici în cadrul H, fiind desemnați ca organe de cercetare penală, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 201 alin. 3 Cod procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004.
Funcționarii publici cu statut special detașați la structura Ministerului Public, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002, spor pe care ceilalți funcționari, care îndeplinesc atribuții de organe de cercetare penală, nu îl primesc.
Prin aplicarea acestui spor doar polițiștilor ce funcționează, prin detașare, la, argumentează instanța de fond, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, fiind încălcate, în opinia instanței, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dar și dispozițiile din nr.OG 137/2000 (fără ca instanța de fond să precizeze care anume articole sunt încălcate), precum și art. 6 alin. 2 din Codul muncii, acest din urmă text prevăzând că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată apărarea pârâților, cum că temeiurile juridice ce instituie drepturile bănești sunt diferite, reținând că, în realitate, prin însăși natura lor, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară a creat o inegalitate, un tratament diferențiat și, deci, o discriminare. În acest sens, prima instanță aduce ca argument Hotărârea nr. 219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea discriminării, care a constatat o discriminare în salarizarea ofițerilor de poliție detașați la. în comparație cu ceilalți angajați ai, fiind întrunite elementele constitutive ale art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 rep.
În ce privește drepturile bănești raportate la perioada de dinainte de 06.09.2004, ținând cont de prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 lit. c din Codul muncii, instanța a constatat că aceste drepturi sunt prescrise extinctiv. La fel a constatat și pentru intervenientul -, față de care s-au constatat prescrise drepturile anterior datei de 02.12.2004.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recurs prin H și
De asemenea, au declarat recursuri pârâții H și
Prin motivele de recurs, formulate de recurentul prin reprezentant, se solicită ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea hotărârii primei instanțe și admiterea excepției lipsei calității procesual pasive, folosind aceleași argumente ca cele prezentate în fața instanței de fond.
Prin motivele de recurs invocate de pârâtul se solicită ca prin admiterea recursului să se respingă acțiunea intimatului. În motive se susține că instanța s-a substituit Curții Constituționale, precum și autorității legiuitoare, acestea fiind singurele care s-ar putea pronunța asupra oportunității, legalității sau constituționalității unui act normativ. În argumentarea acestei susțineri, pârâtul arată că instanța de fond reține că membrilor de sindicat, în numele cărora a fost promovată acțiunea, li se cuvine sporul de 30% pe care îl primesc ofițerii de poliție judiciară detașați la, condiție legală pe care aceștia nu o îndeplinesc. Totodată, pârâtul arată că ofițerii judiciari detașați la nu fac parte din structura, ci din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta fiind o situație obiectivă ce nu îndreptățește extinderea sporului de 30% la membrii de sindicat reprezentați de reclamantul - intimat.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește recursurile pârâților H și, instanța reține că art. 17 din Legea nr. 146/1997 prevede care autorități și instituții publice sunt scutite de plata taxei de timbru ("Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."). așa cum se observă, recurenții nu sunt enumerați printre aceste autorități și instituții, astfel că sunt obligate la achitarea taxei de timbru în raport cu dispozițiile Legii nr. 146/1997.
Pentru acest motiv au și fost citate cu mențiunea achitării taxei de timbru ( 36, 37).
Recurenții H și, constată instanța, au fost în mod legal citați cu această mențiune, dar nu au înțeles să achite taxa de timbru și timbrul judiciar.
Într-o atare situație, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Pe cale de consecință, instanța va anula ca netimbrat recursul formulat de, precum și al celui formulat de recurentul
La termenul din 03.06.2008 instanța de recurs a pus în discuție lipsa calității de reprezentant al H, în reprezentarea intereselor pârâtului, în ce privește atât promovarea recursului cât și exercitarea drepturilor și obligațiilor pentru pârât.
Astfel, instanța constată că reprezentantul nu a depus mandatul din partea reprezentatului pentru formularea recursului, cât și pentru exercitarea acestuia.
Ca atare, instanța va constata lipsa calității procesual active a
Chiar dacă instanța va admite această excepție, în raport cu apărările invocate de reprezentantul H, instanța reține că Ministerul Finanțelor Publice are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Administrației și Internelor.
Din acest punct de vedere, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de Ministerul Finanțelor Publice, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.
În ce privește recursul, în raport cu acest recurs instanța va cerceta pe fond cauza, conform principiului devolutiv.
Temeiul juridic al acțiunii introductive de instanță este fundamentat pe dispozițiile nr.OG 137/2000 rep. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în sensul în care se invocă dispozițiile art. 2 din acest act normativ, precum și pretinsa existență a unei stări de discriminare prin salarizare diferită între aceleași categorii profesionale.
Așa cum a reținut și prima instanță, membrii de sindicat, în numele cărora a formulat acțiunea intimatul, sunt funcționari publici cu statut special, îndeplinind funcția specifică de polițiști ce au calitatea de organe de cercetare penală, fapt ce a generat competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, chiar dacă fundamentul juridic este cel al pretinsei existențe a unei stări de discriminare.
În esență, se reproșează faptul că pentru aceeași categorie profesională, polițiști ce au calitatea de organe de cercetare penală, cei care sunt detașați la o structură a Ministerului Public, respectiv la, primesc un spor salarial în condițiile legii speciale, iar cei care nu sunt detașați la această structură, deși aparțin aceleiași categorii profesionale, nu primesc acest drept salarial.
OG nr. 137/2000 rep. consacră două tipuri de discriminare, una directă (art. 2 alin.1 - ", prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice") și una indirectă (art. 2 alin. 3 - "Sunt discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare"). În raport cu circumscrierea celor două tipuri de discriminare, instanța este obligată a stabili dacă există discriminarea invocată de intimat.
În cazul de față, intimatul invocă de fapt discriminarea indirectă, astfel cum este ea circumscrisă de art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 rep.
Astfel, instanța va analiza existența condițiilor indicate de acest text de lege, și anume: 1. existența unei deosebiri, excluderi, restricții sau preferințe; 2. existența unei prevederi, ori a unui criteriu sau practici neutre, care să ducă la dezavantajarea unei persoane; 3. aceste prevederi, criterii sau practici să nu fie justificat de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie nici adecvate, nici necesare; 4. în fine, această situație să fi avut ca și scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, pentru eventuala reținere a existenței discriminării privind pe membrii de sindicat reprezentați de intimat.
În ce privește prima condiție, este evident că suntem în prezența unei deosebiri, a unei preferințe între polițiștii ce aparțin aceleiași categorii profesionale, atât membrii de sindicat reprezentați de intimat, cât și cei care sunt detașați la au calitatea de organe de cercetare penală, în acest sens fiind incidente dispozițiile art. 201 alin. 3 ("Ca organe de cercetare ale poliției judiciare funcționează lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor, desemnați nominal de ministrul administrației și internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce la încetarea calității de lucrător în cadrul poliției judiciare. Când legea specială prevede o procedură diferită de desemnare și funcționare a organelor de poliție judiciară, se aplică dispozițiile legii speciale.")
Totuși, acest text de lege face trimitere, în finalul său, la o procedură diferită de desemnare și funcționare a organelor de poliție judiciară.
Ca atare, instanța constată că însuși textul de bază, ce instituie existența acestei categorii profesionale a organelor de cercetare penală, respectiv textul procedural penal, impune o prevedere specială atunci când legiuitorul consideră necesar.
Astfel, prima lemă a celei de a doua condiții, existența unei prevederi neutre, este îndeplinită. Art. 10 din nr.OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție prevede modalitatea în care sunt numiți ofițerii de poliție care funcționează în cadrul Mai mult, acest text de lege prevede că aceste organe de cercetare penală nu sunt integrați în structura ierarhică, neputând primi ordine pe scară ierarhică. Activitatea lor se desfășoară exclusiv sub autoritatea procurorului șef al, putând efectua doar acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii
La fel se întâmplă și în cazul ofițerilor și agenților de poliție ce funcționează în cadrul, altă structură a Ministerului Public, în sensul în care aceștia nu pot efectua decât acele acte dispuse de procurorii, funcționând sub directa coordonare și control al acestor procurori (art. 9 alin. 1 și art. 27 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica D.).
Și cea de a doua lemă, respectiv a existenței unei situații dezavantajoase, este îndeplinită pentru cea de a doua condiție, în sensul în care evident că ofițerii și agenții de poliție ce funcționează în cadrul au un spor salarial.
Rămâne de analizat dacă este îndeplinită cea de a treia condiție a discriminării indirecte, și anume dacă aceste prevederi justifică un scop legitim, iar dacă metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate, ori necesare.
Art. 3 al nr.OUG 43/2002 privind enumeră atribuțiile acestei structuri a Ministerului Public, în special ele fiind legate de efectuarea urmăririi penale în cazurile de corupție și de cele conexe infracțiunilor de corupție. Totodată, art. 2 al aceluiași act normativ prevede expres că, ca structură a Ministerului Public, "este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia".
La fel prevede și Legea nr. 508/2004 privind, care statuează că această structură a Ministerului Public este specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.
Așadar, în primul rând se observă că legiuitorul, în crearea celor două structuri de urmărire penală, a prevăzut un criteriu special de funcționare, legat de specializarea acestora în raport cu anumite infracțiuni. Mai mult, în cazul, legiuitorul a prevăzut și o independență expres funcțională a structurii în raport cu orice altă autoritate sau instituție publică.
Fără îndoială că legiuitorul a dat eficiență oportunității existenței unor astfel de structuri, oportunitate pe care instanța nu o poate pune în discuție.
În orice caz, ofițerii și agenții de poliție ce funcționează în cadrul nu au niciun raport de serviciu direct cu, așa cum au membrii de sindicat reprezentați de intimat cu recurentul.
Având în vedere că ofițerii și agenții de poliție funcționează într-o structură specializată a Ministerului Public, că nu au niciun raport de subordonare din punct de vedere al exercitării efective a atribuțiilor procedural penale, în calitatea acestora de organe de cercetare penală, că potrivit legislației speciale modul de numire în aceste funcții este altul decât în cazul celorlalte organe de cercetare penală, dar mai ales că funcționează sub directul control și directa coordonare a procurorilor DNA, dar și pentru că existența este justificată de lupta împotriva corupției, ce presupune în mod evident o specializare aparte, scopul prevederii în cauză, a unui spor salarial pentru ofițerii și agenții de poliție ce funcționează în cadrul, este unul justificat, iar o diferență în raport cu ceilalți ofițeri și agenți de poliție ce au calitatea de organe de cercetare penală se datorează tocmai unei situații speciale, care nici nu exclude, nici nu este una care să creeze o deosebire în sensul unuia din criteriile art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 rep.
Așadar, cea de a treia condiție, enumerată mai sus, nu este îndeplinită pentru constatarea unei discriminări indirecte. Dimpotrivă, sporul salarial pentru organele de cercetare penale care funcționează în cadrul are un scop legitim, iar mijlocul este unul adecvat, inclusiv cel legat de faptul că ofițerii și agenții de poliție cu statut asemănător, respectiv de organe de cercetare penală, care funcționează în cadrul nu primesc acest spor.
În fine, evident că această salarizare diferențiată, prin prisma celor arătate mai sus, nu aduc atingere drepturilor prevăzute de lege, aceasta din perspectiva celei de a patra condiții.
La final, instanța de recurs constată că în mod greșit prima instanță a argumentat existența recunoașterii unei discriminări, conform deciziei nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În fapt, această decizie are la bază recunoașterea discriminării indirecte salariale între ofițerii și agenții de poliție ce funcționează la, iar la baza argumentelor stă tocmai specializarea structurii Ministerului Public, modul de numire diferit de cel al celorlalte organe de cercetare penală, dar similar celor care funcționează la, precum și faptul că aceștia, ca și cei de la, nu sunt subordonați, ci procurorului, deci unui organ de urmărire penală.
De altfel, sesizat cu astfel de pretinse discriminări, s-a pronunțat în mod repetat (deciziile 419/27.11.2007, 418/28.11.2007 și 164/11.03.2008 - 10 - 20 dos. recurs), decizii prin care se arată, în spiritul celor reținute în prezenta hotărâre și de instanța de recurs, că "principul egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de situații. În speță, situația ofițerilor de poliție judiciară din structurile nu este identică cu situația polițiștilor detașați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate. Existența nivelului diferit de salarizare nu este de natură să aducă atingere folosinței sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală"(decizia nr. 164/11.03.2008, 16 dos. recurs).
Pentru toate aceste argumente, instanța va admite recursul, va modifica integral hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea introductivă de instanță, formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din - Biroul Teritorial Harghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrate recursurile Inspectoratului General al Poliției Române B, cu sediul în B,--6, sector 5 și Inspectoratul de Poliție al Județului H, cu sediul în M C,-, județul H, formulate împotriva sentinței civile nr. 500/27 martie 2008 Tribunalului Harghita, dosar nr-.
Respinge recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, ca urmare a admiterii lipsei calității procesuale active a reprezentantului Direcția Generală a Finanțelor Publice H, formulat împotriva aceleiași hotărâri.
Admite recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1A, sector 1, formulat împotriva aceleiași hotărâri, și, în consecință:
Modifică integral hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea introductivă de instanță formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din - Biroul Teritorial Harghita, cu sediul în M-C,-,. 207, județul
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
Pt.
fiind în concediu, semnează
Președintele instanței
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exemplare
29.08.2008
Jud.fond. Sz.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
