Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 608/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.608/R-CONT
Ședința publică din 29 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din Rm.V, Calea lui, nr.134,.2, județul V, mpotriva sentinței nr.277 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA - prin primar cu sediul în Mihăești, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța analizând actele și înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.277 din 17 februarie 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții:, G, și.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 26 ianuarie 2009, reclamanții, G, și, au solicitat obligarea pârâtei Comuna Mihăești - prin Primar, la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sub motiv că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei și potrivit art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, aceștia au dreptul la suplimentele arătate în procent de 25% fiecare și că, potrivit art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, că suspendarea plății acestor drepturi este contrară textelor arătate, iar limitarea drepturilor este lovită de nulitate.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că cererea reclamanților este nefondată, deoarece art.31 din Legea nr.188/1999, republicată în anul 2007, prevede suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ca elemente ce alcătuiesc salariul; că potrivit art.29 alin.3 din aceeași lege, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici; și că, până în prezent, în lipsa acestei legi, salarizarea funcționarilor publici a fost făcută în temeiul Ordonanței de Guvern emisă anual, respectiv OUG nr.92/2004, pentru anul 2005, OUG nr.2/2006, pentru anul 2006 și OG nr.6/2007, pentru anul 2007, acte normative în care au fost enumerate sporurile acordate funcționarilor publici, dar cele două suplimente solicitate de reclamanți nu au fost prevăzute în aceste acte normative, iar în art.31 din Legea nr.188/1999 nu a prevăzut cuantumul acestora.
Tribunalul nu a putut reține ca fiind legală și temeinică aplicarea procentului de 25% pentru sporurile pretinse de reclamanți, prin analogie cu procentul de 25%, acordat altor categorii de funcționari publici prin art.9 pct.7 din Legea nr.119/1999, republicată și art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002, primul text referindu-se la sporul pentru complexitatea muncii de până la 25% acordat prin decizia internă a conducătorului entității publice, persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu, iar potrivit celui de-al doilea text, sporul pentru complexitatea muncii de 25% se acordă auditorilor interni. În concluzie, tribunalul a decis că nici una din regulile arătate mai sus nu poate fi aplicată prin similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare.
La 19 martie 2009, reclamanții, G, și au declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că soluția instanței de fond este nelegală întrucât suspendarea aplicării dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, prin legi succesive, a încetat la 31 decembrie 2006, astfel că funcționarii publici pot solicita plata drepturilor salariale reprezentând sporurile arătate mai sus, iar acordarea prin analogie a sporului de 25% din salariul de bază aplicat altor categorii de funcționari publici nu este exagerată, ci conformă complexității muncii.
S-a mai susținut că o normă legală, odată intrată în vigoare, trebuie să fie exercitată, iar dreptul la suplimentele arătate constituie un drept de creanță, adică un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile recurenților, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
1. Curtea constată că singurul motiv pentru care tribunalul a respins acțiunea a fost lipsa textului de lege care să prevadă cuantumul sporurilor solicitate de reclamanți.
Rațiunea tribunalului, care a respins acțiunea pentru motivul arătat mai sus, este justă.
În adevăr,în drept, potrivit art.31 lit.c din Legea nr.188/1999,funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului; și lit.d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așa cum se observă, textul este incomplet, întrucât nu prevede cuantumul acestor suplimente.
În lipsa regulii legale privind cuantumul suplimentelor la salariu, instanțele de judecată nu pot obliga instituțiile publice în cadrul cărora își desfășoară activitatea funcționarii publici, la plata acestora pentru că, potrivit art.4 Cod civil,judecătorilor le este interzis să dispună pe cale de dispoziții generale și reglementarea asupra cauzelor ce sunt supuse.
Așa fiind, din acest text rezultă expres interdicția pentru judecător de a se substitui legiuitorului reglementând relațiile sociale, indiferent de natura lor.
În adevăr, în cazul în care instanța ar stabili că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale reprezentând suplimentele solicitate de aceștia, în cuantum de 25% sau într-un alt procent, ea s-ar substitui legiuitorului deși textul de mai sus interzice o astfel de putere.
Nici pe cale de analogie nu poate fi aplicat cuantumul de 25%, căci nu există nicio categorie de funcționari publici cărora să li se fi acordat suplimentele solicitate.
De altfel, un astfel de comportament al judecătorului ar încălca și principiul separației puterilor în stat prevăzut de art.1 alin.4 din Constituție.
2. Nu poate fi reținută critica recurenților potrivit căreia judecătorii ar refuza să judece acest litigiu dacă ar respinge acțiunea pe motiv că legea nu prevede cuantumul suplimentelor.
În realitate, această critică este greșită deoarece judecătorul a respins acțiunea pentru că pretenția reclamanților este nefondată, dreptul subiectiv prevăzut de lege, fiind afirmat doar de principiu, fără să îi fie precizat cuantumul lui, și nu pentru că legea ar fi neclară.
3. Curtea constată că în patrimoniul reclamanților nu există un drept de creanță privind plata suplimentelor invocate, atâta timp cât nu este cunoscut conținutul dreptului, întinderea sa. El nu reprezintă nici măcar o promisiune de drept la suplimentele solicitate.
În concluzie, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din Rm.V, Calea lui, nr.134,.2, județul V, mpotriva sentinței nr.277 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA - prin Primar, cu sediul în Mihăești, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
09.06.2009
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
