Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 61/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 61/
Ședința publică din 4 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I împotriva sentinței civile nr. 2733/ca din 17 octombrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I și avocat, cu delegație la dosar, pentru intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea recursului.
Arată că în luna decembrie 2007 s-a dat OUG nr. 146/2007, prin care au fost recunoscute drepturile reprezentând prima de vacanță începând chiar cu anul 2001 pentru toți salariații, respectiv funcționarii publici, care nu au promovat acțiune în justiție pentru recunoașterea acestui drept, stabilindu-se și modalitatea de plată în tranșe a acestora în cursul anului 2008, pentru întreaga perioada 2001-2006, inclusiv. Deci, organul administrativ a avut în vedere recunoașterea perioadei 2001-2004 ca fiind neprescrisă și recunoașterea dreptului la prima de vacanță.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamanta,cu domiciliul ales în mun. P,-, -. B,.17, jud. Iac hemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, solicitând obligarea pârâtei la plata primei de concediu pentru perioada 2001-2006 actualizată în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 2733/ca/17.10.2007, Tribunalul Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei sumele reprezentând o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu aferente anilor 2001-2006, în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, actualizată în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, cu domiciliul ales în mun. P,-, -. B,. 17, jud. I este angajat al pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, având statut de funcționar public, începând cu anul 2001 potrivit înscrisurilor depuse, aspect necontestat de către pârâtă, în funcțiile publice de inspector debutant și inspector asistent. În cadrul raportului de serviciu existent între reclamant și pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, pe perioada determinată 2001-2006 acestei pârâte îi incumbă obligația corelativă dreptului prevăzut de prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care stabilește că funcționarul public are dreptul la "o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu", astfel că în ipoteza cererii reclamantului de obligare la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006 această instituție are calitate procesuală activă .
Pe fondul cauzei, instanța a considerat că deși prin efectul legilor bugetului de stat ulterioare Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 33/2001 (Legea nr. 293/2004, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005), exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu, prevăzut de prevederile art. prevederile art. 33 (devenit 34) din Legea nr. 188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 6 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2000-2007, primele de concediu de odihnă cuvenite acestora în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai reținut că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului, prima instanță respingând, în consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
În susținerea recursului se arată că prima instanță trebuia să observe că pentru perioada 2001-2003 s-a împlinit termenul de prescripție de trei ani.
S-a mai susținut că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I nu a acordat primele de concediu de odihnă fiindcă prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006 acordarea primei de concediu de odihnă a fost suspendată succesiv, pentru toți funcționarii publici, până la data de 31.12.2006.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, având în vedere că prin Decizia nr. 77 din 5 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în procedura recursului în interesul legii că dispozițiile art. 34 alin. 2 (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.
Având în vedere că deciziile prin care au fost soluționate recursurile în interesul legii referitoare la condițiile de recunoaștere a dreptului la prima de concediu de odihnă sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul promovat de către pârâtă, problema alocării resurselor financiare necesare plății dreptului urmând a se rezolva în cadrul prevăzut de Legea nr. 500/2002, de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată de Legea nr. 110/2007 și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2007.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I împotriva sentinței civile nr. 2733/ca/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2008.
președinte judecător judecător
--- - G - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. fond:,
Tribunalul Iași
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Aurelia Gheorghe, Leocadia
