Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 61/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.61/CA/2008 -
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 2: Ana Maria Toroș Vig
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții, -, -, -, -, -, G, toți cu domiciliul procedural ales în O, Calea Clujului, nr. 82, județ B în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect:litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art.242 al.2 Cod de procedură civilă, după care:
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 19.02.2008 (prin declinare de competență de la Tribunalul Bihor - sentința nr.507/CA/27.11.2007 pronunțată în dosar nr-), reclamanții, -, -, -, -, -, G, au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, sume care să fie reactualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până în ziua plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională Vamală C, cu sediul în O, iar conform Legii nr.188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, art.34 al.2 din lege se prevede că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Acest drept al funcționarilor publici a fost suspendat prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001 până la data de 01.01.2002, iar prin art.32 din Legea nr.744/2001 și art.12 din Legea nr.743/2001 aceste termen de suspendare a fost prelungit până la data de 31.12.2002.
Plata primei de vacanță a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative până la data de 31.12.2005, după cum urmează: prin art.10 al.3 din Legea nr.631/2002 plata primei de vacanță a fost suspendată până la data de 31.12.2003, prin art.9 pct.7 in Legea nr.507/2003 plata a fost suspendată până la data de 31.12.2004, iar prin art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 aceasta a fost suspendată până la data de 31.12.2005.
Conform prevederilor art.64 al.2 din Legea nr.24/2000, la expirarea duratei de suspendare a actului normativ dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Mai mult, dispozițiile constituționale prevăd că: "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salar minim brut pe țară, repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite prin lege" - art.41 al.2 din Constituția României.
De asemenea, dispozițiile art.18 din Codul muncii în vigoare la data suspendării prevedeau că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Același principiu este prevăzut și în art.38 din noul Cod al muncii.
Conform dispozițiilor Codului muncii, un drept câștigat nu poate fi anulat.
Prin suspendările succesive arătate mai sus, acest drept de primă de concediu a fost practic amânat în fiecare din anii 2001-2006.
Consideră că acest drept nu poate fi în nici un fel îngrădit, fiind un drept fundamental apărat prin Constituția României, ci eventual ar fi putut fi restrâns în situațiile limitativ prevăzute de Constituția din 1991 în art.49 al.1 și art.53 al.1 din Constituția revizuită.
Această restrângere trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge însăși existența dreptului conform al.2 din articolele arătate mai sus.
Față de aceste prevederi constituționale, reclamanții apreciază că suspendarea primelor de concediu este nelegală, aducându-se atingere însăși existenței dreptului.
Pe de altă parte, dreptul la prima de concediu s-a născut prin lege, ca un drept subiectiv care conferă titularilor prerogative în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
În drept au invocat: art.34 al.2, fost art.33 2 înainte de republicarea legii în anul 2004, art.93 din Legea nr.188/1999, art.64 al.2 din Legea nr.24/2000, art.41 al.2 din Constituția României revizuită, art.53 al.1 din Constituția revizuită, art.18 din vechiul Cod al muncii, art.38 din noul Cod al muncii, art.281 din Legea nr.53/2003 și art.274 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor Bai nvocat excepțiile inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei plângerii prealabile și a prescripției dreptului de a cere plata drepturilor salariale reprezentând primele de vacanță aferente perioadei 2001-2003, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a menționat referitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile că, potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Potrivit art.2 al.2 din Legea nr.554/2004 "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal".
După cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții nu au efectuat procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de lege, motiv pentru care pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Referitor la prescripția dreptului de a cere plata drepturilor salariale reprezentând prime de vacanță aferente perioadei 2001-2003, apreciază că acest drept este prescris, în conformitate cu dispozițiile art.166 al.1 din Codul muncii, potrivit căruia dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Incidența prevederilor Codului muncii este determinată de art.93 din Legea nr.188/1999, conform căruia: "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii - în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
Având în vedere data introducerii acțiunii, apreciază că autoritatea vamală nu poate fi obligată la plata primelor de vacanță aferente anilor 2001-2003, pentru care termenul de prescripție s-a împlinit, solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă pentru primele de concediu aferente anilor 2001-2003.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere faptul că nu a existat un temei legal pentru a acorda primele de concediu în anii 2004, 2005 și 2006 deoarece în acești ani a fost suspendată prin lege aplicarea prevederilor art.34 al.2 din legea nr.188/1999. Conform art.64 al.2 din Legea nr.24/2000, republicată, această suspendare înseamnă că dispoziția suspendată nu a fost în vigoare și, deci, în acești ani nu a fost prevăzut de lege dreptul la primele de concediu. La data de 1 ianuarie 2007 expirat perioada de suspendare și au reintrat în vigoare de drept prevederile art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, dar ele nu pot fi aplicate retroactiv pentru anii 2004, 2005 și 2006, ci numai pentru viitor, conform art.15 al.2 din Constituția României, republicată.
Consideră că în mod greșit se arată în acțiune că prima de concediu a fost amânată în anii 2001-2006. În acești ani nu a existat un drept la prima de concediu, care să fie prevăzut de lege, deoarece în toți acești ani art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 nu a fost aplicabil.
Așadar, nu se poate vorbi de un drept câștigat, așa cum se arată în acțiune și nici nu este vorba de un drept fundamental, în această privință pronunțându-se Curtea Constituțională prin Decizia nr.503/2004, publicată în Of. nr.53/17.01.2005, în care se arată că: "textul art.53 din Constituție stabilește condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sal al unor libertăți. El are în vedere însă drepturile și libertățile fundamentale înscrise în Cap.II al titlului II din Constituția României, nu și alte drepturi. Or, cele cuprinse în dispozițiile de lege criticate se referă la beneficiul unor drepturi salariale suplimentare cum este și prima de concediu, ceea ce nu constituie un drept constituțional fundamental, prevederile art.53 din Constituție nefiind incidente în cauză". Prin această decizie s-a respins excepția de neconstituționalitate a art.III al.2 din OUG nr.33/2001 și a art.12 al.4 din Legea nr.743/2001.
Mai arată că prevederile art.18 din vechiul Cod al muncii, invocate în acțiune, nu au legătură cu prezenta cauză, unde se pune problema unei tranzacții a drepturilor recunoscute de lege salariaților, ci este vorba de faptul că în anii 2001-2006 legea nu a mai acordat funcționarilor publici dreptul la prima de concediu prin legile bugetului de stat pe anii respectivi.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța o apreciază ca fiind nefondată, deoarece această lege arată expres situațiile în care este necesară plângerea prealabilă, iar din logica internă a textului menționat mai sus și din coroborarea acestuia cu art.2, art.8 și art.11 din lege, rezultă că procedura prealabilă este posibilă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, cu caracter individual, adică numai atunci când este vorba de manifestarea expresă de voință într-un caz concret,nu și de refuz nejustificat(situația din speță) ori de tăcere sau de act administrativ normativ. În consecință, excepția lipsei plângerii prealabile va fi respinsă ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională Vamală C, iar conform art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Acest drept al funcționarilor publici a fost suspendat prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001 până la data de 01.01.2002, iar prin art.32 din Legea nr.744/2001 și art.12 din Legea nr.743/2001 aceste termen de suspendare a fost prelungit până la data de 31.12.2002.
Plata primei de vacanță a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative până la data de 31.12.2005, după cum urmează: prin art.10 al.3 din Legea nr.631/2002 plata primei de vacanță a fost suspendată până la data de 31.12.2003, prin art.9 pct.7 in Legea nr.507/2003 plata a fost suspendată până la data de 31.12.2004, iar prin art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 aceasta a fost suspendată până la data de 31.12.2005.
Contrar poziției exprimate de pârâtă, faptul că exercițiul dreptului în discuție a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție, cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune beneficiarilor prevederilor legale sus-menționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată prin acte normative temporare.
Acest lucru rezultă fără echivoc și din prevederile art.64 al.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor Codului muncii, un drept câștigat nu poate fi anulat, art.18 din acest cod, în vigoare la data suspendării, prevedea faptul că "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile legale menționate mai sus, instanța va respinge excepția prescripției invocate de pârâtă, iar pe fond va admite acțiunea reclamanților și va obliga pârâta să le plătească drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, sume care vor fi reactualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până în ziua plății.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, G, toți cu domiciliul procedural ales în O, Calea Clujului, nr. 82, județ B împotriva pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, sume care vor fi reactualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până în ziua plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - --- --- - -
Red.în concept--17.04.2008
Dact.-2ex.-18.04.2008
57 comunicări.-21.04.2008
-reclamanții, -, -, -, -, -, G, toți din O, Calea Clujului, nr. 82, județ
-pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - B,-, sect. 1
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ana Maria Toroș Vig
