Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 623/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 623
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, împotriva sentinței nr. 3877 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentele pârâte DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termen legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
S-a referit că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată la data de 1.08.2007 la Tribunalul Gorj, reclamantul a chemat în judecată pârâtele G și A B, solicitând obligarea acestora să-i acorde lunar 20 tichete de masă începând cu 1.01.2007, reactualizarea contravalorii acestora la data plății efective.
În motivarea acțiuni a arătat că în art.23 din legea 425/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, se prevede că începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar veterinare publice beneficiază lunar de 20 tichete de masă, cu excepția pensionarilor, aceste drepturi nefiind acordate în mod nejustificat.
Pârâta DSVSA.G a depus la dosar întâmpinare, solicitând în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesuale a acestei instituții, cu motivarea că președintele este ordonator principal de credite.
De asemenea, a invocat și excepția inadmisibilității cererii sau a prematurității acesteia pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin sentința nr.3877 din 04 decembrie 2007, Tribunalul Gorja respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DSVSA G și excepția prematurității cererii reclamantului, invocate de DSVSA
A admis acțiunea formulată de reclamantul, și a obligat intimatele să-i plătească reclamantului contravaloarea a 20 tichete de masă începând cu 1.01.2007 cu reactualizare la data plății efective și în continuare, conform art.23 din Legea 435/2006.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că dreptul solicitat de reclamant este prevăzut în mod expres de legea și în mod nejustificat nu i-a fost acordat de cele două intimate
La capitolul III din Legea 425/2006, intitulat "Alte drepturi", la art.23 se prevede că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
În ce privește excepțiile invocate de DSVSA G, a apreciat ca fiind nefondate, deoarece chiar dacă Președintele are calitatea de ordonator principal de credite, președintele DSVSA G are calitatea de ordonator secundar de credite și în virtutea acestei calități intimata are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cea de-a doua excepție, s-a apreciat că nici aceasta nu subzistă, deoarece acțiunea nu este introdusă în baza Legii 554/2004, a contenciosului administrativ, ci în baza Legii 188/1999, cu modificările ulterioare, privind statutul funcționarului public și acest act normativ nu prevede vreo procedură prealabilă care să fie parcursă de funcționarul public în cadrul unui litigiu cu angajatorul său.
Împotriva hotărârii primei instanțe în termen legal au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs pârâta DSVSA Gai nvocat excepția inadmisibilității cererii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile în raport de disp. art.7 din Legea 554/2004.
A mai susținut că, DSVSA G este ordonator secundar de credite situație în care nu este în măsură să asigure necesarul de fonduri pentru plata tichetelor de masă, acest atribut revenindu-i în calitate de ordonator principal de credite.
A mai invocat pârâta, în motivele de recurs, că în lipsa unor dispoziții din partea forului tutelar, nu se pot onora plata unor drepturi.
Recurenta pârâtă, în motivele de recurs, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
A mai arătat în motivele de recurs, că orice obligație de plată a unor eventuale sume de bani, revine DSVSA G întrucât plata unor drepturi specifice funcționarilor publici este o prerogativă exclusivă a instituției publice cu care aceștia au raporturi de serviciu iar intimatul reclamant nu are raporturi directe de serviciu cu.
Pe fond, s- arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată întrucât dreptul funcționarilor publici la plata contravalorii tichetelor de masă, nu există, acest drept fiind exclusiv al angajaților cu contract de muncă.
Intimatul reclamant, a depus la dosar întîmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
Reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtei G.
Potrivit dispozițiilor Legii 142/1998 art. 1 prevăd că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportate integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului se stat, sau după caz, bugetelor locale sau pentru unitățile din sectorul bugetar în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate.
Ulterior, prin Legea nr. 435/27.11.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, s-a stipulat la art. 23 că începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar veterinare publice beneficiază, lunar, de 20 de tichete de masă.
La art. 36 din același act normativ se stipulează faptul că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, de drept comun, civile și administrative, în măsura în care nu contravin legislației specifice.
Se constată faptul că legea specială pentru personalul din sistemul sanitar veterinar în ceea ce privește salarizarea și alte drepturi este Legea nr. 435/27.11.2006 și nu Legea 142/1998, astfel că au prioritate prevederile legii speciale, respectiv art. 23 care prevăd dreptul la plata tichetelor de masă.
Cum Legea 435/2006 este o lege specială, ulterioară Legii 142/1998, nu se poate reține faptul că ar exista în vreun fel vreo limitare în ceea ce privește dreptul reclamanților la plata tichetelor de masă.
Obligativitatea plății acestora rezultă din principiul general constituțional prevăzut de art. 1 alin. 5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Deci, dreptul la plata tichetelor de masă nu este o opțiune în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat cu atât mai mult cu cât potrivit art. 37 din Legea 435/2006, încălcarea dispozițiilor acestei legi privind acordarea drepturilor stipulate pentru personalului din unitățile sanitar veterinare printre care tichete de masă atrage răspunderea disciplinară, patrimonială sau penală a persoanelor vinovate potrivit legii.
De asemenea, Legea 435/27.11.2006 este ulterioară OUG 88/21.11.2006, astfel că fiind legea specială în materie are prioritate în ceea ce privește dreptul la plata tichetelor de masă în ceea ce îi privește pe reclamanți, astfel că acest drept urmează a fi acordat acestora începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 11.12.2006.
Prin urmare, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
În speță reclamantul făcând dovada că este angajat în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor G, are dreptul la tichete de masă fiind prevăzut de lege.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de recurentă instanța de fond în mod corect a reținut ca fiind nefondată, întrucât cauza este soluționată în raport de dispozițiile legii speciale privind Statutul Funcționarului Public, și nu de dispozițiile Legii 554/2004.
Potrivit art.941din Legea nr.188/1999, funcționarul public nemulțumit de deciziile autorității angajatoare se poate adresa instanței de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare.
De asemenea, Curtea constată că și excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ este neîntemeiată.
În conformitate cu art.911din actul normativ menționat, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
In speță, competența aparține tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ fiscal.
Astfel fiind, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din Codul d procedură civilă, competența de soluționare cauzei aparține tribunalului, autoritatea publică cu obligație directă față de reclamant fiind o instituție la nivelul județean.
In consecință, având în vedere considerentele de mai sus cât și prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, împotriva sentinței nr. 3877 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. A -
Tehnored. SI 2 ex./10.04.2008
Jud.fond /
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
