Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 628/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 628
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții recurenți, A, -, împotriva sentinței civile nr.937/24.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23.10.208, reclamanții, A, și au chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, solicitând obligarea acesteia ca, începând cu data de 01.09.2005 până la zi și în continuare, să recalculeze și să restabilească salariile lor de bază în grilă, în condițiile legii privind salarizarea funcționarilor publici având în vedere coeficientul de ierarhizare aferent studiilor superioare și calificativelor profesionale anuale și să le acorde suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de câte 25%, în conformitatea cu dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, sporul de confidențialitate de 15%, prevăzut de art. 15 din OG nr. 6/2007 și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 61 din Acordul - Contract colectiv de muncă 2007-2010, sporul de fidelitate de 250 lei /lună prevăzut de art. 61 din Acordul - Contract colectiv de muncă 2007-2010, sporul pentru calculator de 15% prevăzut de 171/2006 și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 61 din Acordul - Contract colectiv de muncă 2007-2010 și premiul lunar de 10% prevăzut de art. 64 pct. 2 din Acordul - Contract colectiv de muncă 2007-2010 și art. 31 pct. 2 din Legea nr. 188/1999, actualizate cu rata inflație pentru întreaga perioada până la data plății și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt funcționari publici angajați ai pârâtei, toți cu studii superioare și deși la evaluările performanțelor profesionale anuale au obținut calificativul maxim, salariile lor de bază nu au fost stabilite ținându-se seama de aceste realități și de normele legale în vigoare.
Deși, conform art. 40 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2, rezultând un salariu minim de 880 lei, salariile lor de bază nu au fost corect stabilite în grilă și nu s-a făcut promovarea în clasă, grad și treaptă deși aceasta este reglementată din punct de vedere legal în art. 64 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 56 alin. 2 din Legea nr. 251/2002 și nu s-au respectat nici prevederile privind posibilitățile de promovare rapidă a funcționarilor publici.
Drepturile referitoare la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost abuziv suspendate prin art. 4 din OUG nr. 92/2004 și prin OUG nr. 2/2006, până la finele anului 2006, suspendare care nu echivalează cu însuși înlăturarea dreptului.
Reclamanții mai arată că deși își îndeplinesc exemplar sarcinile de serviciu, păstrează confidențialitatea pentru care au încheiat contract și fidelitatea față de scopul și obiectul de activitate al pârâtei, nu le-au fost acordate sporurile aferente.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, arătând că salariile și încadrările reclamanților au fost acordate în conformitate cu Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare și OG nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare, iar în ce privește promovările acestea se efectuează conform prevederilor legale, respectiv la propunerea șefului ierarhic superior, cu aprobarea conducătorului instituției publice și cu respectarea perioadelor prevăzute în mod expres de lege.
În ce privește sporurile privind suplimentul postului și suplimentul treptei, reclamanții nu arată ce reprezintă aceste sporuri și nici temeiul legal în baza cărora urmează a avea dreptul la ele, fără să țină seama că, deși din interpretarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 rezultă că astfel de sporuri pot fi acordate, ignoră dispozițiile din alin. 3 care prevăd că aceste sporuri pot fi acordate numai în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Referitor la sporul de confidențialitate, din conținutul contractelor de confidențialitate ale reclamanților rezultă nu s-a prevăzut acordarea unui astfel de spor, iar sporul de fidelitate, potrivit art. 61 alin. 1 lit. g din Acordul - Contract colectiv de muncă 2007-2010 rezultă că acesta se va acorda în funcție de bugetul acordat pe anul 2007 respectiv pentru anul 2008, ori astfel de sume nu au fost prevăzute în bugetele respective. Nici sporul de calculator nu poate fi acordat având în vedere că acordarea lui este condiționată de expertizarea locurilor de muncă în vederea determinării riscului profesional, astfel că numai după obținerea unui buletin de expertizare ar putea fi acordat. Contrar susținerilor reclamanților premiul lunar de 10% nu se acordă lunar ci trimestrial, la propunerea șefilor de birouri, servicii și numai cu aprobarea expresă a directorului general, în funcție de anumite criterii stabilite de lege și în raport cu funcția deținută, atribuțiile funcției, responsabilități, competențe și alte criterii profesionale, de unde rezultă că aceste premii nu trebuie acordate în mod obligatoriu tuturor angajaților și nici în sume egale.
Prin sentința civilă nr. 937 din 24.11.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanții, A, și, toți cu domiciliul procesual ales în A,-,. 5 Județ A Cabinet avocat împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A cu sediul în A,--12, Județ A pentru obligarea ei la recalcularea salariilor și plata suplimentului postului, suplimentului corespunzător treptei de salarizare, sporul de confidențialitate, sporul de fidelitate, sporul de calculator și premiul lunar de 10 % pentru perioada 01.09.2005 - până la zi actualizată cu rata inflației până la data plății efective și în continuare precum și efectuarea cuvenitelor modificări în carnetele de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului A, aflată în subordinea Consiliul Județean A, iar salariile și încadrările lor sunt efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/199, cu modificările și completările ulterioare și OG nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare, act normativ fundamental în salarizarea funcționarilor publici. Reclamanții nu arată în ce constă greșelile privind încadrarea lor salarială în clase grad și trepte și nici erorile care au fost săvârșite în legătură cu promovarea lor.
În ce privește solicitarea reclamanților de acordare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, aceștia își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici potrivit cărora pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Nici prezenta lege și nici alte acte normative nu definesc cele două suplimente, și nici modul și condițiile în care se acordă.
3 al aceluiași articol dispune că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Având în vedere că Legea nr. 188/1999 nu reglementează probleme legate de salarizarea în concret a lor, ci numai chestiuni de principiu legate de dreptul la salariu și elementele care-l compun; salarizarea, sporurile, suplimentele și alte drepturi urmând a fi stabilite prin legi speciale de salarizare, aceste sporuri nu pot fi acordate, în lipsa unei legi speciale de salarizare, în temeiul dispozițiilor invocate, din această lege.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare solicitate de reclamanți, nu se regăsesc în actele normative care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici în perioada pentru care se solicită acordarea acestora. Mai mult reclamanții nu pot indica de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat, despre care nu face referire nici art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
OG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publice pe anul 2005, cu modificările și completările ulterioare, în Capitolul al II-lea, Secțiunea a 2-a, art. 14-18, se dispune că funcționarii publici pot beneficia numai de sporuri privind vechimea în muncă, pentru activitatea desfășurată în timpul nopții, pentru activitatea desfășurată peste durata normală de lucru, pentru deținerea titlului științific de "doctor", și confidențialitate; pentru fiecare dintre ele fiind stabilite și procentele în limita cărora se acordă, condițiile și modalitățile de acordare. Cu privire la cele două suplimente nu se dispune nici în celelalte secțiuni ale aceluiași capitol.
Într-adevăr, în art. 44 din Ordonanța nr. 92/2004 se dispune suspendarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 pentru perioada anilor 2004-2006, dar această prevedere trebuie înțeleasă în sensul că acordarea celor două suplimente nu urmează a fi dispusă prin ordonanță, și nici în sensul că s-a dispus suspendarea lor pentru că așa după cum am arătat în cele ce preced ele nu au fost reglementate până la acea dată printr-un act normativ privind salarizarea; suspendarea dispusă referindu-se la faptul că legiuitorul nu a înțeles să le acorde și ca atare nu le-a reglementat în concret.
solicitate nu se regăsesc nici în OG nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare. Art. 11-30 din această ordonanță, care reglementează toate drepturile legate de sporuri, premii și alte drepturi care vizează anumite plăți către funcționarii publici, ca de altfel nici în celelalte acte normative care fac referire la drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici: OG nr. 2/2006; OG nr. 9/2008; Legea nr. 154/1998; OUG nr. 123/2003, nu reglementează acordarea în concret a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
În ce privește solicitarea reclamanților privind acordarea sporului de confidențialitate prevăzut de art. 15 din OG nr. 6/2007 raportat la art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, instanța reține că reclamanții nu fac dovada că instituția publică în care lucrează face parte din vreuna din instituțiile limitativ prevăzute la alin. 1 al art. 15 din OG nr. 6/2007 care se referă strict la funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului și celor din acordul Administrației Prezidențiale, CNSAS, și direcților subordonate Ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerul Economiei și Comerțului și Consiliul Legislativ; ori DGASPC A ai cărei angajați sunt reclamanții este în subordinea Consiliul Județean
În alin. 2 al aceluiași articol se dispune că ordonatorul principal de credite stabilește prin actul administrativ pe care este abilitat să îl emită, categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare în limitele prevăzute de lege și o în limita cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul aprobat, ceea ce conduce la concluzia că instanțele judecătorești nu sunt abilitate să oblige autoritățile să acorde ele astfel de sporuri tuturor funcționarilor, chiar dacă dispozițiile respective se referă la funcționari publici care își desfășoară activitatea în alte autorități publice administrative, decât cea în care își desfășoară activitatea reclamanții.
2 al art. 31 din Legea nr. 188/1999, invocat de reclamanți, nu face nici o referire la acordarea unui astfel de spor, ci doar la dreptul funcționarului public de a beneficia de prime și alte drepturi; sporurile care pot fi acordate - în condițiile legii - fiind prevăzute la alin. 1, printre care nu se regăsește și sporul solicitat de reclamanți.
Reclamanții au încheiat cu instituția la care lucrează contracte de confidențialitate, dar între clauzele acestor contracte nu figurează și dreptul lor de a beneficia de spor de confidențialitate și nici actele normative care au stat la baza acestor contracte, nu prevăd obligația de a li se acorda un astfel de spor.
Nici în privința acordării reclamanților, a sporului de fidelitate, în cuantum de 250 lei/lună prevăzut de art. 61 din Acordul - Contract colectiv de muncă 2007-2010, instanța nu poate obliga conducerea instituției la care își desfășoară activitatea aceștia să îl acorde, pentru că OG nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare nu prevede un astfel de spor, iar în conformitate cu art. 61 alin. 1 lit. g din Acordul - Contract colectiv de muncă 2007-2010 se dispune clar că acest spor se poate acorda în funcție de bugetul acordat ori reclamanții nu au făcut dovada că în anii 2007 și 2008 în cuprinsul bugetului DGASPC A au fost prevăzute astfel de sume.
Tot din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate rezultă că sporul pentru calculator în procent de 15%, prevăzut de nr. 171/2006, poate fi acordat numai în urma expertizării locurilor de muncă pentru a determina riscul profesional pentru salariații care lucrează la calculator, iar acordarea acestui spor se va face numai în baza și de la data comunicării certificatului de expertizare a locului de muncă, ori în lipsa unor astfel de certificate instanța nu poate obliga conducerea instituției la acordarea acestui spor și nici la plata primelor trimestriale, în cuantum de 10% din fondul de salarii pentru că acestea se acordă la propunerea șefilor de birouri și servicii cu aprobarea expresă a directorului general, în funcție de o serie de criterii stabilite de lege, raportat la funcția deținută, atribuțiile funcției, responsabilități, competențe și alte criterii profesionale; subînțelegându-se că acestea nu trebui acordate în mod obligatoriu tuturor funcționarilor și nici în sume egale având în vedere că ele constituie un stimulent al muncii funcționarului public.
Pentru aceste considerente, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii și nu de către instanțele judecătorești care nu au competența să stabilească modalitățile, condițiile și cuantumurile în care se pot acorda anumite drepturi salariale, instanța a respins acțiunea în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Pe cale de consecință instanța a respins și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții recurenți, A, -, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Instanța a dat hotărârea atacată fără a intra în cercetarea fondului, dând o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, deoarece reclamanții recurenți au solicitat obligarea altei instituții publice să le acorde drepturile salariale cuvenite, ci pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, ai cărei angajați sunt și care pe seama lor au fost încheiate contracte colective de muncă și este datoare să le acorde toate drepturile prevăzute de lege.
Dacă ar fi cercetat fondul cauzei, instanța ar fi reținut corect că reclamanții în calitate de funcționari publici,își desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebite, pentru că lucrează în exercițiul atribuțiilor de serviciu ce le revin mai mult de 75% din programul normal de lucru pe calculator, fapt pe care l-au dovedit, situație pentru care 171/2006 și Contractul Colectiv de Muncă prevede necondiționat, fără o altă formalitate sporul de 15% din salariul de bază. Aceste condiții sunt nominalizate prin lege ca fiind condiții de muncă deosebite, fapt ce înlătură(nu presupune) expertizarea locului de muncă.
Dar chiar dacă ar fi necesară expertizarea locului de muncă, aceștia nu putea fi legal păgubiți de dreptul lor, sub motivația că angajatorul pârât nu și-ar fi îndeplinit obligația privind expertizarea locului de muncă.
Reclamanții recurenți au indicat corect și concret izvorul drepturilor sale și actele normative în care sunt prevăzute fiecare dintre drepturile salariale pe care le-a solicitat, dar instanța neglijându-și rolul activ și refuzând să cerceteze fondul cauzei, își justifică hotărârea motivând că nu există asemenea reglementări.
Se mai susține și că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate cererile de probațiune ale reclamanților și nici motivele pentru care instanța înlătură obligativitatea aplicării Contractului Colectiv de Muncă.
Soluționând cauza instanța de judecată nu a lămurit care este rolul Contractului Colectiv de Muncă și nici motivele pentru care acesta este încheiat, dacă angajatorul nu este obligat și nu poate fi ținut să îl respecte.
Motivele reținute de instanță cu privire la cuantumul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt contradictorii sau chiar străine cauzei deoarece reclamanții au dovedit modul de stabilire al acestui cuantum, iar instanța a reținut că nu pot indica de unde rezultă.
Sentința civilă nr. 937/24.11.2008 este lipsită de temei legal, ea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii( art.304 pct. 9. c p. ). deoarece la soluționarea cauzei instanța nu a ținut seama de art. 1 Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Examinând recursul de față, Curtea reține următoarele:
Referitor la solicitarea reclamanților de obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, aflată în subordinea Consiliului Județean A, de a le acorda sporul de confidențialitate prevăzut de art. 15 din OG nr. 6/2007, în mod corect prima instanță a reținut faptul că instituția susmenționată nu se regăsește în categoria instituțiilor expres prevăzute de dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr.6/2007, spre a le fi aplicabile aceste prevederi.
În mod justificat instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate prev. de art. 61 din acordul - Contract colectiv de muncă 2007 - 2010, în condițiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinței stipulată prin art. 661 alin. 1 lit. g din acest acord, în sensul că acordarea drepturilor în discuție depinde de aplicarea sumelor având această destinație ce se impune a fi cuprinse în bugetul pârâtei pe perioada 2007-2008.
Cât privește acordarea sporului pentru calculator, Curtea constată că nici în acest caz nu au fost îndeplinite cerințele nr. 171/2006, care prevede în astfel de situații, necesitatea existenței unui certificat de expertizare a locului de muncă, întrucât în absența acestui certificat instanța nu se poate pronunța.
Relativ la obligarea pârâtei la plata primelor trimestriale, Curtea apreciază că acestea reprezintă stimulente salariale, dar care nu au caracter obligatoriu, întrucât acordarea lor se face în raport de anumite criterii care implică inclusiv aprecierea factorului de conducere a instituției și căruia instanța de judecată nu i se poate4 substitui.
În privința suplimentului postului și cel corespunzător treptei de salarizare, potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice, din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, deciziei care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici, decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, dispozițiile aplicate în speță, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 și au fost respinse pe perioada 2004-2006, prin punctul 7 al articolului unic al Legii nr. 164/2004, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Pentru considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza art. 304 pct. 9 c Cod Penal raportat la art. 312 alin. 1.c Cod Penal să admită recursul de față, să modifice sentința atacată și să admită în parte acțiunea reclamanților în sensul obligării pârâtei să acorde reclamanților la salariul de bază, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu 01.09.2009 și în continuare,cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în Carnetele de muncă și în toate actele de personal.
În temeiul dispozițiilor art. 274.c Cod Penal Curtea va obliga pârâta față de reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții recurenți, A, -, împotriva sentinței civile nr.937/24.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și în consecință:
Obligă pârâta să acorde reclamanților la salariul de bază, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu 01.09.2009 și în continuare,cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în Carnetele de muncă și în toate actele de personal.
Obligă pârâta față de reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red.LC - 23.05.2009
Tehnodact LM - 23.05.2009
2expl/SM
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
