Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 628/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 628/CA
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Sindicatul - în numele și pentru membrii de sindicat, cu domiciliul procedural ales la sediul Penitenciarului Iași, în I, str.-.-, nr.10, județul I, în contradictoriu cu intimații: Ministerul Justiției și Libertăților, Administrația Națională Penitenciarelor, Penitenciarul Iași, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței nr.331/CA/17.04.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru recurent, lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatul cauzei de către grefier, referat din care rezultă că, în baza procesului verla nr.17/16.11.2009, s-a procedat la înlocuirea judecător I - cu judecător - -.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurent, solicită admiterea recursului, fără obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere prevederile Legii nr.293/2004 și cele ale OG nr.137/2000.
Susține că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea pe motiv că reclamanții nu s-ar afla într-o situație defavorizată și că nu ar fi îndreptățiți să primească sporul de confidențialitate, aceasta deoarece aceștia, prin natura activității prestate, lucrează cu documente clasificate și au obligația de confidențialitate.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 331/CA din 17 aprilie 2009, Tribunalul Iașia respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul, în numele și pentru membrii de sindicat indicați, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Iași și Statul Român, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul Iași, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că membrii sindicatului reclamant pretind că sunt victimele unei discriminări legislative, ca urmare a excluderii lor de la plata sporului de confidențialitate, în condițiile în care au obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la secretul de stat și secretul de serviciu, precum și a informațiilor și documentelor la care au acces, prin prisma atribuțiilor de serviciu (art. 46 din Legea nr. 293/2004), și că, pentru aceeași obligație, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul Legislativ, etc. beneficiază în condițiile legii de sporul de confidențialitate.
Prima instanță a apreciat că, în cauză, membrii sindicatului reclamant nu sunt supuși unui regim discriminatoriu, derivând dintr-o așa-zisă apartenență la o altă categorie socio-profesională, nemotivată și nejustificată de altfel de către reclamanți, pentru a se constata incidența unei defavorizări nejustificate, sau supunerea la un tratament injust din punct de vedere salarial, plecând de la o deosebire de apartenență la o anumită categorie socio-profesională, reclamanții nefăcând dovada că se află în situații analoage comparabile cu cea a funcționarilor publici vizați de art. 3 din nr.OG 19/2006.
Prima instanță a apreciat totodată că, în lipsa unei atare dovezi, diferențierea de salarizare instituită de legiuitor prin acordarea sporului de confidențialitate doar pentru funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Ministerului Afacerilor Externe și altele este justificată în mod obiectiv și rezonabil prin prisma ierarhiei autorităților sau instituțiilor publice în cadrul cărora funcționarii publici beneficiari ai sporului își desfășoară activitatea, diferențele de salarizare încadrându-se în marja de apreciere pe care statul român o are la dispoziție, prin prisma jurisprudenței și nefiind discriminatorie, în condițiile în care prev. art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 au fost declarate neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul Sindicatul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, membrii săi lucrează sau iau cunoștință cu informații clasificate secrete, că ei au obligația păstrării secretului de stat și de serviciu, precum și confidențialitatea informațiilor și că, în anul 2008, li s-a recunoscut acest drept.
Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinările depuse, au solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că membrii sindicatului recurent sunt funcționari publici cu statut special și că regimul lor juridic este guvernat de Legea nr. 293/2004.
Este de asemenea necontestat faptul că salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu stat special din sistemul administrației penitenciare se realizează conform prev. nr.OG 64/2006, republicată, și că printre drepturile enumerate la Cap. Secțiunea a 2-a nu se regăsește sporul instituit prin Legea nr. 444/2006.
În atare situație, atâta timp cât legiuitorul a apreciat că pentru nivelul și volumul informațiilor clasificate cu care se presupune că operează personalul din sistemul penitenciar nu se impune acordarea sporului de 15%, pe lângă celelalte sporuri de care beneficiază această categorie de personal, în mod justificat prima instanță a apreciat că nu poate interveni și modifica ea norma de drept ce reglementează salarizarea personalului cu statut special din penitenciare, întrucât o asemenea abordare a litigiului ar echivala cu o încălcare a misiunii sale constituționale și cu o depășire nepermisă a atributelor recunoscute puterii judecătorești, astfel cum a statuat Curtea Constituțională.
Obligația de a păstra confidențialitatea asupra activității desfășurate este una generală, valabilă atât în sfera raporturilor contractuale, cât și în sfera raporturilor de serviciu, obligație ce derivă din relația de încredere ce trebuie să existe între angajator și angajat, astfel că ea nu poate genera drepturi salariale peste cele stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât nu se poate pune semnul egalității între activitatea, complexitatea și responsabilitățile ce revin personalului Administrației Prezidențiale, cadrelor militare, sau personalului Ministerului Afacerilor Externe, cu activitatea desfășurată de membrii sindicatului recurent, diferența de statut, de sferă de atribuțiuni și de responsabilități justificând și diferența de tratament salarial; fără a se înțelege prin aceasta că munca prestată de reclamanții-recurenți ar fi desconsiderată, sau că s-ar urmări instituirea unui sistem discriminatoriu, întrucât doar situațiile identice putând genera drepturi și obligații identice.
Ca atare, constatând că în mod justificat prima instanță a reținut că diferențierea de salarizare se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, fără ca în acest mod să se aducă atingere vreunui drept recunoscut reclamanților prin Constituția României, sau prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul reclamantului, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către Sindicatul împotriva sentinței civile nr. 331/CA/17.04.2009 a tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- --- - -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
14.12.2009
2 ex.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
