Obligația de a face. Decizia 631/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 631/CA
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: Consiliul Local, Primarul Comunei, cu sediul în comuna, județul I, în contradictoriu cu intimatele -. " " -. Primăria comunei, având ca obiect - obligația de a face, recurs împotriva sentinței numărul 319/CA/14.04.2009 a Tribunalului iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic - pentru recurenții Consiliul Local Primarul comunei, și avocat pentru intimata - - lipsă fiind reprezentantul intimatei Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia, în baza procesului verbal nr.17/16.11.2009, s-a procedat la înlocuirea judecător I - cu judecătorul de pe lista de permanență, - -.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic - depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimata - -, solicită respingerea recursului, avându-se în vedere că terenul din litigiu nu a fost revendicat, deși recurenții susțin contrariul, fără însă a depune documentație în sprijinul celor susținute și îi este necesar intimatei pentru desfășurarea activității.
Precizează că nu se solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor efectuate în recurs.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 318/CA/ din 14 aprilie 2009, Tribunalul Iași, respingând excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei, excepția inadmisibilității și a lipsei capacității procesuale de folosință, a admis cererea promovată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, pe care i-a obligat să aplice ștampila prevăzută de lege pe procesul-verbal de vecinătate și planurile cadastrale, ce fac parte din documentația prealabilă necesară reclamantei pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în extravilanul comunei, în incinta fermei " oi"; respingând cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâții își motivează refuzul de a confirma limitele terenului pentru care reclamanta intenționează să obțină un certificat de atestare a dreptului de proprietate prin faptul că pentru același amplasament există cereri de retrocedare ale foștilor proprietari, că, deși este real că prevederile HG834/1991 nu se aplică și terenurilor ce fac obiectul dispozițiilor art. 36 și 38 din Legea nr. 18/1991, pârâții nu au exhibat nici o dovadă de natură a demonstra incidența acestei norme derogatorii, în condițiile în care Comisia județeană de fond funciar a învederat că nu are informații privitoare la promovarea unor asemenea cereri, iar pârâții nu au probat apartenența la domeniul public privat al comunei a terenului în cauză.
Prima instanță a apreciat totodată simplul fapt că suprafața de teren este situată pe raza comunei nu duce automat și la concluzia existenței unui drept de proprietate al comunei asupra imobilului, în condițiile în care pârâții nu au puterea legală de a verifica și constata nelegalitatea procedurii demarate de către reclamantă, în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aceștia având calea contestării în justiție a actului administrativ de autoritate final.
S-a reținut de asemenea că pârâții nu au negat nici un moment delimitarea și stabilirea limitelor de proprietate a suprafeței de teren situată în extravilanul comunei, tarlaua T6-T7, Ferma " oi", așa cum rezultă din procesul-verbal de vecinătate și planul de situație anexă, și că orice necorelare, sau eroare, în identificarea limitelor de proprietate, nu se poate realiza prin punerea în discuție a vocației reclamantei de a obține certificatul de atestare, acest fapt putând avea loc doar ulterior emiterii actului administrativ, instanța calificând refuzul pârâților de a plica ștampila de vecinătate ca fiind abuziv.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâții Consiliul Local și Primarul comunei, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit nu s-a ținut cont de faptul că, la nivelul comunei, continuă procesul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor și că, într-o atare situație, ei nu pot fi obligați să efectueze operațiunea administrativă solicitată, în condițiile în care cele 30 ha fac parte din izlazul comunal, pentru care urmează a se reconstitui dreptul foștilor proprietari, considerând că astfel se află în imposibilitatea legală de soluționare o astfel de cerere.
Intimata -, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, pe motiv că demersul său este urmarea solicitării Agenției Domeniilor Statului, din luna iunie 2005, și că deține în mod legal terenul aflat în incinta fermei.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că reclamanta - - a rezultat din reorganizarea unei foste întreprinderi agricole de stat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 15/1990 și Legea nr. 31/1990, și că, la data reorganizării ei, sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni cu capital integral de stat, aceasta deținea în administrare o suprafață de teren situată pe raza comunei, aferentă fermei " -oi".
În atare situație, Legea nr. 15/1990 și Legea nr. 31/1990, îi deschideau reclamantului calea inițierii procedurii instituite prin nr.HG 834/1991, procedură în urma căreia autoritatea competentă urma să stabilească dacă terenurile pe care - - le-a avut în administrare, înainte de anul 1989, îi mai sunt sau nu necesare pentru realizarea scopului pentru care ea a fost înființată; nici un impediment de ordin administrativ neputând sta în calea acestei proceduri.
Întrucât recurenții nu au nici o competență de a decide dacă terenul vizat este sau nu necesar realizării obiectului de activitate al reclamantei, în mod justificat prima instanță a apreciat că refuzul acestora de a confirma, în forma prescrisă de reglementările aplicabile, faptul că terenul aferent fermei " oi" este situat pe raza comunei și are vecinătățile identificate, este abuziv.
Recurenții avea obligația legală de a confirma amplasamentul și limitele terenului ocupat de reclamantă, în baza dreptului de administrare ce i s-a recunoscut, operațiune care este una pur tehnică și a cărei îndeplinire nu poate fi condiționată nici măcar de situația retrocedărilor, prezente sau viitoare, din moment ce dreptul de a decide în ceea ce privește viitorul bunului, ce aparține însă statului revine Ministerului Agriculturii și nu autorităților locale; în mod justificat prima instanță reținând că orice chestiuni referitoare la limita și situația viitoare a terenului vor putea fi discutate abia după ce se va finaliza procedura legală, prin emiterea sau neemiterea certificatului prevăzut de nr.HG 834/1991, pârâții-recurenți neputând opune în prezent reclamantei, în procedura evocată, nici o excepție ce ține de substanța dreptului asupra terenului în cauză.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că în mod nejustificat recurenții reclamă un drept care nu și-a găsit încă recunoașterea, considerându-se judecătorii vocației reclamantei, în afara limitelor competențelor ce le sunt recunoscute, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de către pârâți ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Consiliul Local, Primarul comunei împotriva sentinței nr.319/CA/14.04.2009 a Tribunalului iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1611.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.12.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
