Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 629/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.629
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1--24 împotriva sentinței nr.138/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2009 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 11 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrata sub nr- reclamanții, G, prin reprezentant legal au chemat în judecata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispune obligarea la plata:
-unei despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit în perioada 01.11.2000-30.06.20007, ca urmare a neplății sporului de stabilitate în raport cu vechimea în funcții economice de specialitate și de controlor financiar, actualizata cu coeficientul de inflație, calculata de la data la care trebuiau plătite drepturile, până la data achitării integrale a acesteia;
-unei despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit în perioada 01.11.2000-30.06.2008 și în continuare până la încetarea cauzei de discriminare ca urmare a neplății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihica, actualizata cu coeficientul de inflație, calculata de la data la care trebuiau plătite drepturile, până la data achitării integrale a acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanții arata ca în calitate de angajați cu contract de munca pe durata nedeterminata, aflați în raporturi de munca cu angajatorul Curtea de Conturi a României, raporturi guvernate de Legea nr. 53/2003, Codul Muncii.
Pentru activitatea desfășurata beneficiază de un salariu sub forma de indemnizație, conform art. 1 din nr.OUG 160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, care reprezintă contravaloarea muncii prestate.
Menționează ca până la intrarea în vigoare a nr.OUG 160 din 13 octombrie 2000 (01.11.2000), controlorii financiari beneficiau, pe lângă salariul de baza sub forma de indemnizație de:
-spor de vechime în munca de la până la 25% din salariul de baza;
-salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de baza;
-premiul anual corespunzător salariului de baza realizat în ultima luna;
-premii în cursul anului în limita a 2% din fondul de salarii;
-stimulente din fondul constituit de 1% din veniturile încasate și 15% din dobânzile și majorările de întârziere;
-indemnizații pentru ocuparea unor funcții de conducere.
Toate aceste elemente salariale erau reglementate de Legea nr. 50 din 30 mai 1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi.
Reclamanții în cauza de față au mai beneficiat de: sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectiva în funcții economice de specialitate și de control financiar intre 10%-20%, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15%, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% la salariul de baza.
Precizează ca aceste sporuri nu au fost reglementate prin Legea nr. 50 din 30 mai 1995, ci ele au fost introduse ulterior prin pct. 14 din Legea nr. 104 din 11 iunie 1999 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1997 și a Ordonanței Guvernului nr. 56/1997.
Începând cu luna noiembrie 2000 (01.11.2000) data intrării în vigoare a nr.OUG 160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, pârâta a sistat plata tuturor sporurilor, indemnizațiilor, stimulentelor, premiului anula, precum și a salariului de merit, adaosuri la salariul de baza prevăzute de Legea nr. 50/1995, dar și sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectiva în funcții economice de specialitate și de control financiar, precum și sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihica, sporuri introduse în sistemul de salarizare al controlorilor financiari de prevederile Legii nr. 104 din 11.06.1999 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1997 și a Ordonanței Guvernului nr. 56/1997 (cu excepția sporului pentru titlul științific de doctor docent).
În apărare pârâta a formulat întâmpinare prin care invoca excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește plasta sporurilor solicitate pentru perioada 2000-2005.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor motivând ca deși nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți, are atribuții potrivit art. 19 lit. b din Legea nr. 500/2002.
Pe fond solicita respingerea acțiunii ca nefondata.
În apărare Ministerul Economiei și Finanțelor Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere inexistenta unei obligații legale de garanție sau de despăgubire față de pârâtul în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a retinut în fapt următoarele:
Prin alin. 1-5 ale art. 56 din Legea nr. 56 din 21 iunie 1996-privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, judecătorii financiari din Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi, judecătorii financiari inspectori din Secția Jurisdicționala a Curții de Conturi, procurorii financiari și procurorii financiari inspectori de pe lângă Curtea de Conturi sunt salarizați cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la Cap. al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru procurorii și, respectiv procurorii inspectori din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Președintele Colegiului Jurisdicțional al Curții de Conturi se salarizează la nivelul procurorului sef de secție din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, precum și procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi se salarizează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap.A al anexei nr. 1 la respectiva lege, pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Președinții colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, se salarizează la nivelul vicepreședinților curților de apel. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul Colegiului jurisdicțional și al Secției jurisdicționale ale Curții de Conturi, precum și cel care funcționează pe lângă procurorul general de pe lângă Curtea de Conturi este salarizat potrivit prevederilor prezentei legi aplicabile personalului auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplica în mod corespunzător. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi, precum și cel care funcționează pentru procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi este salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul curților de apel și parchetelor de pe lângă aceste instanțe.
Legea nr. 50/1996 prevedea pentru reclamanți sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica care a fost abrogat de Guvernul României prin nr.OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțiala a unui act normativ prin nr.OG 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuata printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanța de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000-
Aceasta intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații, personalul auxiliar și personalul prevăzut de art. 56 din lege, deoarece ca urmare a specificului activității, aceștia erau îndreptățiți sa primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar daca ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea financiara la situația economica a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 56 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementata în sistemul legislativ romanesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generala a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de munca. Ca urmare, art. 56 din Legea nr. 50/1996 se constituie intr-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație ( în sensul îndeplinirii de către angajator a obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihica la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului, magistrații sunt nevoiți sa suporte și cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al. Art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede ca: " Masurile privind securitatea, sănătatea și igiena în munca nu trebuie sa comporte în nici o situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsura eficienta pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusa prin nr.OG 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitatea legala pentru a interveni în aceasta modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost împuternicit sa completeze și sa modifice actul normativ indicat, dar nu și sa abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul ca aceasta operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial.
Raportat la art. 57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 56 din Legea nr. 50/1996. nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
Mai mult chiar, potrivit Deciziei nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei C de Casație și Justiție-Secțiile Unite, în dosar nr. 5/2008 s-a statuat faptul ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești. Respectiva decizie își produce implicit efectele și asupra reclamanților.
Excepția prescripției invocata de pârâta a fost admisă având în vedere prevederile art. 283 lit. c din Codul Muncii, deoarece fata de 09.07.20008, data înaintării acțiunii, cei trei ani sunt de la data de 09.07.2005, perioada noiembrie 2000-iulie 2005 fiind prescrisa.
În legătura cu excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța retine ca rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale respectând procedură reglementata de legea finanțelor publice.
Raporturile de munca exista intre reclamanți și pârâta fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor sa fie implicat în vreun fel.
Funcție de aceste considerente instanța urmează a admis in parte acțiunea și a obligat Curtea de Conturi a României B sa plătească reclamanților sumele reprezentând drepturi salariale echivalente cu sporul de stabilitate si spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica aferente perioadei august 2005-iulie 2008 si in continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului pana la data plații efective, precum si plata acestor drepturi pe viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1--24 împotriva sentinței nr.138/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință;
Modifică în parte sentința nr.138/26.01.2009 a Tribunalului Galați în sensul că obligă pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI la plata sporului de stabilitate numai pentru perioada august 2005 - iunie 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.DV/03.07.2009
Tehno ZE/06.07.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
