Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 644/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.644
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantele, domiciliată în B,. 7C,. 18, județul B, domiciliată în B, Broșteni, -. 15, județul B și, domiciliată în Vadu Pașii, județul B, împotriva sentinței nr. 325 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în, județul B, domiciliată în, județul B, domiciliată în, județul B și pârâțiiCOMUNA - prin PRIMAR, cu sediul în, județul B șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă Comuna, prin primar, lipsind recurentele-reclamante, intimatele-reclamante, - și intimatul-pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă Comuna, prin primarul acesteia, domnul, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile intimatei-pârâte, prin primar, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata-pârâtă Comuna, prin primarul acesteia, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr-, reclamantele, - și, în calitate de funcționari publici, au chemat în judecată pe pârâtele Comuna, prin Primar și Consiliul Local, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești, pentru fiecare reclamant, reprezentând indemnizația lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.11.2005, până la data încetării raportului de serviciu, fiecare indemnizație actualizată cu indicele de inflație, până la data efectivă a plății, precum și consemnarea de către compartimentul de resort în cărțile de muncă ale salariaților a acestei îndemnizații.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază a fost reglementată prin art. 13 din Legea 138/1999, inițial, viza cadrele militare angajate pe bază de contract și salariații civili din MAPN, MI, însă, la nivel național au fost recunoscute și plătite aceste drepturi și personalului din alte departamente administrativ-teritoriale, ca urmare a prevederilor OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. S-a mai susținut că, prin Ordinul MAI nr. 496 din 28.07.2003, s-a prevăzut că beneficiază de indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază și funcționarii publici, și personalul contractual din structurile MAI, punctul 9.2 din ordin statuând că această indemnizație se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală, din anul 2005 personalul din prefecturi beneficiază de indemnizația în cauză, existând discriminare între acești salariați și cei ai consiliilor locale.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 325 din 18.02.2009, prin care a respins acțiunea reclamantelor, ca neîntemeiată, reținându-se că acestea au calitatea de funcționari publici, fac parte și din Comitetul local pentru situații de urgență, instituit la nivelul comunei, raporturile de serviciu sunt reglementate de Legea nr.188/1999, iar pentru activitatea desfășurată, reclamantele au dreptul la un salariu, a cărui compunere este prevăzută de art. 31 din lege, pretinsa discriminare nu poate fi luată în considerație, din moment ce legea nu prevede dreptul salarial solicitat, iar instanțele au competența de a interpreta și aplica actele normative în vigoare, nu să creeze pe cale judiciară reglementări normative.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs reclamantele, și, solicitându-se casarea sentinței nr.325/2009, rejudecarea cauzei pe fond, admiterea cererii și obligarea pârâtei-intimate la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești, reprezentate de indemnizația lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază - spor de dispozitiv, începând cu 01.11.2005, până la data încetării raporturilor de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, până la data efectivă a plății, precum și consemnarea în carnetele de muncă a acestui drept salarial.
În motivarea recursului, s-a arătat că sporul salarial solicitat în procent de 25% din salariul de bază, a fost reglementat prin art. 13 din Legea nr.138/1999, însă, prin Ordinul MAI nr. 496/2003, s-a prevăzut că de această indemnizație beneficiază și funcționarii publici, și personalul contractual din structurile MAI, punctul 9.2 prevăzând că această indemnizație se acordă personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între cea centrală și cea locală, noțiunea de dispozitiv presupunând că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, pentru rezolvarea problemelor cu caracter urgent, pe care le presupune administrația publică, îndeplinește și funcția de inspector de protecție civilă, cu obligația de a asigura permanența la sediul Consiliului Local.
S-a susținut că instanța de fond a ignorat prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, ce prevede expres că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil, precum și argumentele reclamanților cu privire la discriminarea ce se practică în instituțiile aparținând administrației publice, personalul contractual și funcționarii din prefecturi, alte primării din țară și din județ beneficiază de aceste drepturi, acordarea indemnizației fiind legală, neavând importanță lipsa de oportunitate invocată, din punct de vedere financiar, de către primarul comunei.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Recurenții-reclamanți sunt funcționari publici în aparatul de specialitate al Primarului Comunei, aflându-se în raporturi de muncă cu această autoritate, ce face parte din autoritatea publică locală, conform art. 23 din Legea nr.215/2001, republicată, din aceeași autoritate făcând parte și consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorității executive.
În cadrul autorităților publice, la nivel local, județean sau central, își desfășoară activitatea și personal civil ce a fost preluat, ca urmare a reorganizării Ministerului d e Interne prin OUG nr. 63/2003, potrivit căruia Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației s-au unificat într-un singur minister -Ministerul Administrației și Internelor, acest personal efectuând activități în executarea legii.
Salarizarea personalului militar și civil din cadrul MAI a fost reglementată prin Ordinul nr.275/2002, în care este prevăzut și sporul de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, conform art. 13 din Legea nr.138/1999, iar, după unificarea celor două ministere prin OUG nr.63/2903, a fost emis Ordinul 496/2003, prin care s-au făcut precizări cu privire la beneficiarii sporului de dispozitiv, în scopul continuității acordării acestui spor la salariu personalului contractual și funcționarilor publici, ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice, în conformitate cu punctul 9.2 și punctul 31.1 din acest act normativ.
Este adevărat că punctul 9.2 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil, care desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, categoriile de personal fiind cele enumerate de punctul 31.1, respectiv funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI, de acest drept beneficiază personalul civil ce a lucrat în structurile MI, până la data reorganizării acestuia, ca urmare a demilitarizării unora dintre activitățile sale, cum ar fi cele de evidență informatizată a persoanei, care, prin OUG 63/2003, au trecut la autoritățile publice.
A extinde aplicabilitatea acestor dispoziții legale și la alte categorii de funcționari publici și personal contractual, aflate în raporturi de muncă cu o autoritate publică executivă, recurenții fiind în raporturi de serviciu cu structura funcțională - Primăria comunei -, este echivalentă cu adăugarea la lege și acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de actele normative pentru persoanele în cauză, aceștia sunt funcționari publici, au dreptul la un salariu, a cărui componență este cea expres reglementată de art. 31 din Legea 188/1999, între care nu se regăsește și sporul de dispozitiv, astfel că, în mod corect, instanța de fond a constatat că reclamanții-recurenți nu sunt beneficiari ai acestui drept salarial.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, instanța de fond a ignorat prevederile punctului 9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003, Curtea constată că nu este întemeiat, acest text de lege prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil, care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, însă categoriile de personal beneficiare sunt cele enumerate de punct 31.1, respectiv funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI, ce au lucrat în structurile MI, până la data reorganizării acestuia, recurenții neaflându-se într-o astfel de situație, neavând raporturi de muncă cu Ministerul d e Interne.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit căruia există discriminare între personalul civil, ce își desfășoară activitatea în cadrul prefecturilor, altor primării din județ și recurenți, întrucât aceștia sunt funcționari publici, salarizarea lor este reglementată de Legea nr.188/1999, cu modificările ulterioare, art. 31 din lege nu prevede, ca și componentă a salariului funcționarului public, sporul de dispozitiv, salarizarea este o atribuție ce revine puterii legislative și nu celei judecătorești, care nu poate crea pe cale de judecată, reglementări normative cu acest obiect, fără a se încălca principiul separației puterilor în stat, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 820/2008 și 818/2008, ce sunt obligatorii pentru instanțe, conform art. 147 alin.4 din Constituție.
Referitor la susținerea recurentei potrivit căreia, îndeplinește și funcția de inspector de protecție civilă al Comitetului local pentru situații de urgență al comunei, ceea ce presupune asigurarea permanenței la sediul Consiliului Local, ori de câte ori situația o impune, Curtea constată că nu are nicio relevanță, în condițiile în care această recurentă este funcționar public, salarizată în conformitate cu Legea privind statutul funcționarului public, ce nu prevede acordarea sporului de dispozitiv, iar prin deciziile de numire în această funcție nu au fost reglementate drepturi salariale suplimentare, organizarea unui astfel de comitet fiind prevăzută, ca și obligație, prin OUG nr. 21/2004 și HG 1491/2004, acte normative speciale ce nu prevăd drepturi salariale suplimentare.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că recurentele-reclamante nu sunt beneficiare ale indemnizației de dispozitiv, în condițiile în care acesta nu este prevăzut de art. 31 din Legea nr.188/1999, nu există discriminare, legea specială nu prevede dreptul salarial solicitat, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantele, domiciliată în B,. 7C,. 18, județul B, domiciliată în B, Broșteni, -. 15, județul B și, domiciliată în Vadu Pașii, județul B, împotriva sentinței nr. 325 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în, județul B, domiciliată în, județul B, domiciliată în, județul B și pârâțiiCOMUNA - prin PRIMAR, cu sediul în, județul B șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. MA
2 ex./06.05.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
