Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 648/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 648/R-CONT
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea formulată de revizuienții A, A, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul AJOFM A, din Pitești,-, județul A, privind revizuirea deciziei nr. 348/R-CONT din 03 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimați fiind AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în Pitești,-, județul A și, C, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul AJOFM A, din Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru revizuienți și consilier juridic pentru intimata AJOFM A, lipsă fiind intimații, C,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 29.05.2009, întâmpinare formulată de intimata AJOFM
Apărătoarea revizuienților depune la dosar împuternicire avocațială din data de 02.06.2009.
Reprezentanta intimatei AJOFM A depune delegație de reprezentare nr. 36917/04.06.2009.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătoarea revizuienților solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, în raport de dispozițiile legale interne și internaționale invocate. Susține că în mod inechitabil s-a creat la nivelul țării o diferențiere între membrii aceleiași categorii profesionale, astfel că unei părți a funcționarilor publici i s-au recunoscut drepturile salariale solicitate, în timp ce altei părți nu i s-au acordat de către instanțele de judecată aceleași drepturi, recunoscute în mod egal de către stat.
Reprezentanta intimatei AJOFM A solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
La data de 16.04.2009, revizuienții a, -, a, G, în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A, au solicitat instanței, să dispună revizuirea Deciziei nr.348/R - Cont din data de 03.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, invocând ca temei de drept prevederile art.322 pct.2 Cod pr.civilă, coroborate cu prevederile art. 25 din Legea nr.554/2004 și disp. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În motivarea cererii, revizuienții susțin, că instanța de recurs, nu a analizat motivele de recurs, limitându-se să prezinte soluția instanței de fond, deși chiar recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art.7 lit.a din Pactul Internațional, privitoare la drepturile economie, sociale și culturale, ratificat de România, art.14 din CEDO, art.20 din Constituție și Decizia nr.412/RC/11.04.2008, a acestei instanțe.
Au subliniat, acordarea corectă a drepturilor salariale de către instanța de fond, cu respectarea prevederilor Legii nr.188/1999, completată cu alte dispoziții legale și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, înlăturate nejustificat de către instanța de recurs, fapt ce a condus condus la consecințe de discriminări între salariați și la realizarea unei practici neunitare între completele de judecată ale aceluiași instanțe și chiar la același complet.
Au mai susținut, că prin soluțiile pronunțate, li se încalcă dreptul de a avea parte de un proces echitabil, deși exercițiul drepturilor solicitate nu a fost înlăturat, ci doar amânată plata, iar odată ce a încetat măsura suspendării, dreptul a devenit actual, putând fi pretinsă plata sumelor corespunzătoare, începând cu momentul nașterii dreptului.
A fost administrată proba cu acte, fiind atașate dosare de fond și de recurs.
Din probatoriul administrat, instanța reține că, prin acțiunea înregistrată la 21 octombrie 2008, reclamanții a, -, a, C, G, au chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru a fi obligată să le plătească sumele aferente suplimentului de post și suplimentului de treaptă, fiecare de câte 25% din salariul de bază, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rate inflației.
În motivare, reclamanții au arătat, că drepturile bănești pretinse își au temeiul în art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, drept care, deși a fost suspendat, nu a fost abrogat și nu este firesc, ca el să devină lipsit de conținut, pentru că nu se dorește executarea voluntară.
Prin Sentința civilă nr.679/CA/2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă, să achite reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de câte 25% fiecare, actualizat cu coeficientul de inflație la data plății, începând cu 21 octombrie 2005, până la data pronunțării și în continuare, până la reglementarea unitară prin lege a drepturilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, dreptul pretins de reclamanți, își are temeiul în dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, dispoziții care, deși au fost suspendate, au rămas în vigoare, iar potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, prevederi ce se aplică și instituțiilor publice - angajatorii sunt obligați să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege.
Aceste drepturi, pot fi comparate cu sporul de 25% pentru complexitatea muncii, acordat în condițiile OG nr.119/1999 și el se cuvine a fi acordat și în raport de dispozițiile art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Convenție ratificată de România și ale cărei norme se aplică cu prioritate, față de dreptul intern.
Perioada de suspendare a celor două suplimente, nu poate duce a prescripția dreptului la acțiune, ci poate influența numai plata, aspect asupra căruia s-a pronunțat în același mod J, în raport de plata primelor de vacanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta.
În recursul reclamanților, încadrabil în dispozițiile art.3041și art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, s-a susținut că, în mod greșit prima instanță, a apreciat că prescripția produce efecte numai cu privire la plată, atâta timp, cât aceasta, influențează și plata și exercițiul unei acțiuni, prin care debitorul obligației, să fie îndatorat pe cale judecătorească.
Recursul pârâtei a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civil și, în esență, a susținut că dreptul pretins de reclamanți, a fost suspendat în aplicarea sa până la 1 ianuarie 2007, iar salarizarea funcționarilor publici, se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Prin Decizia nr.348/R- cont/03.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,a fost admis recursul formulat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A, s-a modificat sentința pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii.
A fost respins, recursul declarat de către reclamanți.
În considerente, s-a reținut: că, în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici, au dreptul la un salariu compus și din "c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Potrivit acestor prevederi legale, de principiu, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, nici Legea nr.188/1999 și nici actele normative de salarizare, nu au stabilit care este cuantumul acestor sporuri.
În condițiile în care, nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță, în raport cu diverse criterii, ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create, cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată, nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente, nu poate fi apreciat ca un "bun", în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale, de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul", nu este definit și deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, s-a reținut că, chiar dacă sub aspect formal, dreptul reclamanților, are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată, nu poate face o asemenea cuantificare, decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Nu se poate pretinde, că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri, pentru că, un astfel de spor, este recunoscut pentru alte considerente, unei alte categorii de funcționari publici, așa cum a reținut instanța de fond, întrucât s-ar ajunge, pe de o parte, la încălcarea deciziilor pronunțate de Curtea Constituționale, iar pe de altă parte, la aplicarea unor norme speciale, bazate pe rațiuni specifice, unor situații cu totul diferite.
Împotriva acestei soluții, a fost formulată prezenta cerere de revizuire, care este însă nefondată, pentru considerentele ce se vor detalia.
Întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a condiționat admisibilitatea ei, de cazurile enumerate la pct.1-9.
Revizuienții, au invocat, încălcarea dispozițiilor art.322 Cod pr.civilă, respectiv "când s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Analizând susținerile revizuienților, prin prisma acestui text de lege, se constată că textul de lege invocat, nu are legătură cu ceea ce susțin părțile. Instanța de recurs, nu a făcut, decât să respingă acțiunea formulată de către reclamanți, întrucât Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, obligatorie pentru instanță, a stabilit lipsa competenței de a aplica acte normative cu putere de lege, pe motiv că se realizează discriminări, întrucât acest atribut îi revine legiuitorului. Totodată, instanța de recurs, a motivat absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora.
Aceasta, nu înseamnă, că instanța le-a încălcat revizuienților dreptul a avea parte de un proces echitabil, sau că a refuzat să judece cauza sub motiv că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare (art.3 Cod civil), ci a apreciat, că se impune a fi respinsă acțiunea reclamanților, datorită lipsei reglementărilor legale, sub aspectul cuantumului acestor sume, pe care salariații ar trebui să le primească.
Faptul că alte categorii de salariați, au reușit să le obțină, s-a datorat pronunțării soluției, anterior emiterii deciziei constituționale menționate, iar la momentul respectiv, instanța a stabilit cuantumul sporurilor, prin analogie cu alte categorii de salariați care deja le încasau sau/și pentru care existau dispoziții legale.
În condițiile date, numai legiuitorul poate determina cuantumul acestor sporuri și de abia, în cazul în care s-ar refuza acordarea lor, ar putea să o facă instanța.
Faptul că instanța de recurs, nu a mai analizat riguros și detaliat fiecare motiv de recurs, ci doar grupat, nu poate conduce la concluzia, că nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs, ci doar la inutilitatea procedurii în acest mod, câtă vreme, a aplicat decizia Curții constituționale. De altfel, nici un text de lege, nu impune instanței, să se limiteze numai la analiza motivelor de recurs, ci dimpotrivă, dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, impun "la examinarea cauzei sub toate aspectele". În plus, nepronunțarea asupra motivelor de recurs, nu poate face obiectul cererii de revizuire și nici încălcarea anumitor dispoziții legale.
De asemenea, nu se poate consider, că instanța de recurs, a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, dacă atitudinea angajatorului converge către cerințele revizuienților, întrucât, acesta o poate face fără intermedierea instanței, câtă vreme, nu mai există conflict între părți.
discriminarea care s-a ivit între salariații cu același loc de muncă, poate fi înlăturată de către legiuitor, prin reglementări legale unitare și nu de către instanță, dată fiind reglementările legale, prezente.
Față de cele menționate, în temeiul art.327 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții A, A, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul AJOFM A, din Pitești,-, județul A,privind revizuirea deciziei nr. 348/R-CONT din 03 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimați fiind AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în Pitești,-, județul A și, C, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul AJOFM A, din Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
11.06.2009
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
