Anulare act administrativ . Decizia 650/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 650/R-CONT
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 1507/CAF din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta MANAGEMENT, cu sediul în Rm. V,-,. 106,. A,. 3, județul V și cu sediul procesual ales în Rm. V,-,. 106,. A,. 3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă DGFP V și avocat pentru intimata-reclamantă MANAGEMENT
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 04.06.2009, întâmpinare formulată de intimata-reclamantă MANAGEMENT
Apărătoarea intimatei-reclamante depune împuternicire avocațială nr. -/05.06.2009, precum și copia notei de constatare din data de 20.01.2006 emisă de MFP - Garda Financiară - Comisariatul General, care se referă la contractul de tranzacție de la fila 7 din dosar, un exemplar al acestui înscris comunicându-se reprezentantei recurentei.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei-pârâte DGFP V solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul menținerii deciziei de impunere și a obligației de plată în cuantum de 54436 lei în sarcina reclamantei. Precizează că instanța de fond nu a dat eficiență tranzacției încheiate între părți, dând o interpretare greșită a actului de voință a părților și adăugând la tranzacție.
Apărătoarea intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că recurenta a calculat în mod eronat TVA și accesoriile pentru operațiunile privind " ". Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că la data de 9 august 2007, Management Rm.V în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Rm.V a solicitat anularea parțială a deciziei de impunere nr.115/6 martie 2007, privitor la obligațiile stabilite prin raportul de inspecție fiscală din aceeași dată pentru suma de 173.554 lei reprezentând TVA, dobânzi aferente și penalități de întârziere și anularea deciziei nr.25/29 mai 2007 prin care a fost respinsă contestația, deosebit suspendarea executării parțiale a actului administrativ contestat.
În motivarea cererii a susținut că prin actele evocate, greșit s-a reținut că datorează TVA pentru operațiunile de compensare efectuate potrivit nr.OUG77/1999 aprobată prin Legea nr.211/2001, deoarece compensarea este fără numerar și reprezintă stingerea obligațiilor de plată reciproc între două sau mai multe persoane juridice, până la concurența obligației celei mai mici, prin ordine de compensare, ce constituie instrumente de plată emise de serviciul de compensare.
Față de aceste susțineri, raportul fiscal nu indică motivele de drept pe care se întemeiază constatările, iar cesiunea de creanțe nu intră în sfera de aplicare a TVA, deoarece nu constituie prestare de servicii, conform deciziei nr.1/8 octombrie 2001 pentru aprobarea soluțiilor referitoare la aplicarea prevederilor nr.OUG17/2000.
În legătură cu obligațiile suplimentare stabilite prin raportul de inspecție fiscală și consemnate în decizia de imputare contestată, a susținut că nu sunt datorate.
În această ordine de idei a menționat că la data de 31 octombrie 2003 a încheiat un contract de tranzacție cu numitul, prin care s-a convenit că suma de 500.000 dolari se consideră achitată, reprezentând avans plătit în vederea executării unor lucrări de prestări servicii în domeniul construcțiilor de către al cărui acționar majoritar și administrator unic este acesta.
În baza tranzacției respective, organul de inspecție fiscală a apreciat că s-a născut obligația de a calcula și colecta TVA, însă a desprins din context operațiunea comercială prezentată, care nu poate fi considerată separat, ca un act comercial generator de TVA.
A mai susținut că suspendarea executării deciziei de impunere pentru sumele contestate este necesară, deoarece plata unor sume nedatorate, alături de celelalte obligații stabilite în sarcina sa, poate crea o stare premergătoare declanșării incapacității de plată, cu atât mai mult cu cât datorită măsurilor asiguratorii impuse, societatea a înregistrat incident bancar.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal prin sentința nr.1507/CAF/9 decembrie 2008 a admis în parte contestația și a anulat decizia de impunere nr.115/6 martie 2007, precum și decizia nr.25/27 mai 2007, în limita sumei de 54.436 lei.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală din data de 28 februarie 2007 s-a stabilit în sarcina contestatoarei TVA de plăți suplimentare în sumă de 119.599 lei, TVA evidență în sumă de 11.593 lei, accesorii TVA suplimentară în sumă de 289.790 lei și accesorii TVA evidență în sumă de 9.762 lei, în baza acestuia fiind emisă decizia de impunere privind obligațiile de plăți suplimentare nr.115/6 martie 2007.
Prin decizia nr.25/29 mai 2007, privind modul de soluționare a contestației formulată de contestatoare înregistrată la intimată la data de 6 aprilie 2007, s-a respins contestația pentru suma de 173.544 lei reprezentând TVA și accesorii.
În vederea clarificării problemelor în discuție, instanța de fond a dispus administrarea probei cu expertiza contabilă având următoarele obiective: stabilirea dacă contestatoarea datorează TVA pentru operațiunile de compensare și care este cuantumul acesteia, stabilirea sumelor reprezentând accesorii aferente TVA, stabilirea dacă contestatoarea datorează obligații suplimentare constând în TVA pentru operațiunile rezultând din cumpărarea de părți sociale ale Marketing și care este cuantumului acesteia, stabilirea accesoriilor pentru TVA.
Din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că inspecția fiscală a verificat operațiunile de compensare efectuate de contestatoare în perioada 1 septembrie 2002-30 septembrie 2006, stabilind că datorează sumă de 119.108 lei, din care 3.956 lei TVA suplimentar, 89.332 lei dobânzi, 1.444 lei majorări de întârziere și 24.376 lei penalități de întârziere.
În circuitul de compensare, contestatoarea a emis facturi de livrare în care a înscris valorile apropiate de creanțele comitenților, cărora ulterior operațiunii de compensare erau stornate în totalitate, precum și facturi fiscale privind valoarea comisionului încasat și TVA aferent.
S-a mai constatat că pe de altă parte contestatoarea a stornat facturile de livrări întocmite inițial, inclusiv TVA odată cu realizarea compensării, prin acest circuit economic realizând plata furnizorului principal CFR Marfă, fără a utiliza disponibilitățile sale bănești și a încasat venituri din comisioane pentru serviciile prestate comitenților, folosind în același timp disponibilități bănești pentru alte plăți în perioada dintre data compensării și data restituirii sumelor.
Expertul a apreciat că în mod greșit au fost stornate facturile de livrare în momentul realizării compensării, inclusiv TVA, înainte ca sumele să fi fost virate în conturile curente ale comitenților, acestea fiind sume încasate în avans pentru care trebuia calculat TVA, conform art.134 alin.2 și 5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În consecință, organele fiscale au stabilit corect TVA și accesorii aferente pentru operațiunile efectuate în circuitul de compensare de către contestatoare, apreciere împărtășită de instanța de fond.
Deosebit, s-a reținut că inspecția fiscală a stabilit că aceasta nu a înregistrat în evidența contabilă suma de 500.000 dolari, respectiv de 400.000 dolari, achitată conform celor două contracte de tranzacție încheiate cu numitul acționar și administrator unic al
S-a reținut că suma respectivă figurează în soldul contului 404 "furnizori de imobilizări" și reprezintă avans pentru lucrările de construcții pe care contestatoarea urma să le execute pentru datorând TVA conform art.134 alin.5 lit.b din Codul fiscal.
Potrivit expertizei a înregistrat însă corect în evidența contabilă obligația achitării contravalorii părților sociale achiziționate, iar lucrările pe care urma să le execute pentru au fost preluate ulterior de către, societate desprinsă din care a încheiat contract cu
Prin urmare, s-a motivat că dacă contestatoarea ar fi înregistrat în contabilitate inițial suma de 400.000 dolari ca avans lucrări emițând facturi în acest sens și colectând TVA, în final urmare a preluării lucrărilor de către ar fi trebuit să storneze factura diminuând corespunzător TVA colectat, deoarece ea nu a efectuat nici o lucrare.
În concluzie, instanța de fond a statuat pe baza constatărilor raportului de expertiză întocmit în cauză, că TVA și accesoriile în sumă de 54.436 lei nu sunt datorate de către contestatoare, actele contestate fiind nelegale sub aspectul stabilirii în sarcina sa a acestei sume.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Vad eclarat recurs împotriva sentinței de mai sus, susținând că este dată cu încălcarea legii în sensul motivului prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Din acest punct de vedere a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art.134 alin.2 lit.b din Codul fiscal, art.969, art.970 alin.2 din Codul civil și deciziile nr.1734/22 martie 2007 și nr.773/2008 pronunțate de instanța supremă.
În cazul unui avans TVA este anticipată faptului generator constând în livrarea de bunuri sau prestarea de servicii și intervine la data încasării avansului, în cauză avându-se în vedere contractul de executare a serviciilor din data de 25 martie 2004 intervenit între în calitate de executant și în calitate de beneficiar, dispozițiile art.134 alin.2 lit.b din Codul fiscal fiind aplicate corect și în acest sens a făcut referire la statuările din primul raport de expertiză întocmit de expert.
Intimata a mai susținut că instanța a încălcat și dispozițiile art.155 alin.7 din Codul fiscal, potrivit cărora dacă plata pentru operațiuni taxabile este încasată înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizării prestării serviciilor, factura fiscală trebuie să fie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans, fără a depăși finele lunii în care a avut loc încasarea.
În cauză, deși clauzele contractului asupra cărora părțile au convenit prevăd un avans pentru care se datorează TVA, suma de 400.000 dolari fiind înregistrată în contul 404, instanța potrivit și aprecierii expertului contabil a ignorat aceste clauze, încălcând și dispozițiile art.969-970 din Codul civil.
Recursul este nefondat, în raport de considerentele ce vor fi prezentate mai jos.
a achiziționat în anul 2003 un număr de 198 părți sociale în valoare de 19.800 lei reprezentând 99% din capitalul social al Marketing de la și.
La data de 31 octombrie 2007 s-a încheiat un contract de tranzacție cu numitul în care s-a menționat că suma de 500.000 dolari se consideră achitată, reprezentând avans plătit de către contestatoare către B al cărui acționar și administrator unic era acesta.
Obiectul tranzacției consta în executarea unor lucrări de prestări servicii în domeniul construcțiilor pe care contestatoarea urma să le efectueze până la data de 30 iunie 2004, în favoarea
În legătură cu această tranzacție instanța de fond a reținut corect că nu există obligația de a calcula și colecta TVA așa cum prin actele administrativ fiscale contestate, s-a reținut în sarcina contestatoarei, raportul de expertiză întocmit în cauză stabilind că nu se datorează suma de 54.436 lei, reprezentând 42.746 lei dobânzi TVA și 11.690 lei penalități TVA.
În această privință instanța a motivat că organul de inspecție fiscală a privit separat operațiunea comercială care trebuia analizată în mod global, pentru că altfel mențiunile din raportul de inspecție fiscală apar contradictorii.
Organul de inspecție fiscală nu a avut în vedere că numitul și sunt două persoane juridice distincte, deși a reținut corect că nu a executat lucrările prevăzute în tranzacție, care au fost preluate de în baza unui contract de construire și că această societate a calculat, reținut și virat TVA.
Rezultă așadar că prin criticile formulate în recurs, intimata susține încălcarea unor dispoziții legale, neincidente la data operațiunilor comerciale analizate, anume art.134 alin.5 lit.b din Codul fiscal, iar față de considerentele expuse este inexact că nu au fost respectate clauzele contractuale asupra cărora părțile au consimțit, fiind încălcate dispozițiile art.969-970 Cod civil.
Prin urmare, se desprinde că adoptând sentința recurată, instanța de fond nu a încălcat legea, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.1507/CAF/9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta MANAGEMENT
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./25.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
