Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 651/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 651/
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, cu sediul în municipiul B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 124 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
In raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 al. 2 din Codul d e procedură civilă instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.124 din 18 februarie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția necompetenței instanței și excepția prematurității și a prescripției dreptului material la acțiune și a admis acțiunea formulată de reclamanții, a, și în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională Vamală B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A obligat pârâții să achite reclamanților primele de vacanță pentru perioada în care fiecare dintre aceștia a lucrat în cadrul unității pârâte în intervalul 2003 - 2005, sume ce urmează a fi actualizate în raport de rata inflației la data efectuării plății, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța a această hotărâre prima instanță a reținut incidența în cauză a prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 precum și incidența prevăzută de art.41 și 53 din Constituție.
În esență s-a arătat că suspendările succesive a dreptului instituit prin art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 suspendări cuprinse în legile bugetului de stat corespunzătoare intervalului 2003 - 2005, sunt neconstituționale iar cenzurarea legalității acestora revine instanțelor judecătorești întrucât normele de suspendare la momentul judecării prezentei acțiuni au fost abrogate.
S-a mai apreciat că normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 alin.1 și art.15 alin.2 din Constituție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B în numele.
Prin cererea de recurs se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fond se susține că dispozițiile care stabilesc dreptul la primele de vacanță au fost suspendate în mod succesiv prin mai multe acte normative și în aceste condiții nu se putea efectua plata acestor drepturi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției menționăm că aceasta în mod corect a fost respinsă de prima instanță însă reținem alte argumente decât cele menționate în hotărârea atacată.
Astfel, OUG nr.146/2007 prevede următoarele:"
ART. 1- (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
ART. 2- (1) Personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează:
a) în luna martie - pentru anii 2001 și 2002;
b) în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004;
c) în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006.
(2) Drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești executorii, neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se plătesc într-o singură tranșă.
(3) Drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii se plătesc într-o singură tranșă.
ART. 3- Pentru personalul angajat care a obținut hotărâri judecătorești executorii privind acordarea primelor de concediu de odihnă pentru perioade mai scurte decât cea prevăzută la art. 1, plata primelor de concediu de odihnă pentru perioada necuprinsă în aceste hotărâri se face eșalonat, conform art. 2 alin. (1).".
Din textul art.3 reiese că se achită primele de concediu de odihnă chiar și celor care prin hotărâri judecătorești le-a fost recunoscut dreptul la acestea, însă pentru perioade de timp mai scurte.
În această situație reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda primele de concediu de odihnă începând cu anul 2001, situație în care nu se mai pune problema prescripției câtă vreme există un text de lege special care reglementează această chestiune.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurentă pe fond, în sensul că dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive, instanța reține că actele normative la care face referire recurenta și prin care s-a suspendat sau amânat plata acestei prime de vacanță nu dispun desființarea acestui drept iar suspendarea sau amânarea plății acestuia nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Dreptul la acordarea primei de vacanță, prevăzut de Legea 188/1999 a fost suspendat succesiv printr-o serie de acte normative și anume: Legea 507/2003, Legea 511/2004 și Legea 379/2005.
În condițiile în care acest drept prevăzut în mod expres de art.35 alin.2 din Legea 188/1999 este în ființă, pentru ca el să nu devină lipsit de efecte juridice, se impune plata efectivă a sumelor prevăzute cu acest titlu.
Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectivă a legii și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendată în mod succesiv prin mai multe acte normative cu încălcarea prevederilor cuprinse în art.41 și 53 din Constituție, deși nu exista nici un motiv de suspendare prevăzut de legea fundamentală.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că la data la care s-a soluționat cererea, dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu nu mai erau în vigoare, acestea având doar caracter temporar. În condițiile în care suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâții pot să achite sumele solicitate de către reclamanți cu titlu de primă de concediu.
Cu privire la indexarea drepturilor acordate prin hotărâre menționăm că în temeiul art.1084 civ. creditorul obligației este îndreptățit să pretindă repararea pierderii suferite, cât și beneficiul de care a fost lipsit, adică paguba reală.
Un alt argument în respingerea recursurilor este menționarea deciziei nr.XII/5.02.2007 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ prin care s-a stabilit că se cuvine acordarea primei de concediu polițiștilor.
Prin analogie, având în vedere dispozițiile speciale aplicabile în speță și invocate mai sus, funcționarii publici interesați în cauză sunt îndreptățiți la prima de concediu așa cum s-a stabilit de către prima instanță.
Pe lângă aceste aspecte și pe fond se pot reține ca argument în respingerea recursului dispozițiile OUG 146/2007.
Pe cale de consecință, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârât Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, cu sediul în B-, în numele, împotriva sentinței nr.124 din 18 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp
16.10.2008.
Jud.fond:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
