Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 66/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 66/ca/2009
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr.1203/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța față de actele de la dosar și raportat la solicitarea pârâtei recurente de judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din salariul de bază, precum și plata despăgubirilor bănești ce decurg din aplicarea procentelor la salariul de bază și a cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că reclamanta este funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii
În această calitate are dreptul conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
În drept se invocă dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004 și Constituția României.
Prin Sentința administrativă nr.1203/CAF/2008 Tribunalul Albaa admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei în funcție de perioada efectiv lucrată ca funcționar public în cadrul unității pârâte, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25 % din salariul de bată, suplimente datorate începând cu data de 27.08.2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. S-a respins în rest cererea.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada 17.02.2003 - 01.01.2007 având calitatea de funcționar public, pretinzând că i se cuvine suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% reglementat de art.31 din Legea nr.188/1999.
Dispozițiile reglementate de acest articol au fost suspendate prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări s-a ajuns la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata muncii prestate, accesor celui de muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Prin urmare, prima instanță a considerat că sporurile solicitate sunt justificate pentru perioada 01.01.2004 - 26.08.2005, astfel că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la cele două sporuri, fiecare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada solicitată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârât A solicitând a se dispune modificarea acesteia și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei.
În expunerea motivelor de recurs se arată că în mod greșit recurenta a fost obligată să achite suplimentul postului și suplimentul taxei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază.
Aceste sporuri, deși indicate ca și denumire, nu sunt încă individualizate sub aspectul cuantumului și a condițiilor de acordare și deși reclamanta are calitatea de funcționar public, sumele nu au fost prevăzute în bugetul aprobat, astfel că sunt în imposibilitatea de a face plata acestor sume.
Se mai arată că în lipsa unor dispoziții legale și ținând cont că sumele necesare plății acestor sporuri nu sunt prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat, instanța nu a avut temei legal pentru acordarea acestor sporuri.
În drept invocă dispozițiile art.304 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamanta nu a depus întâmpinare.
Instanța apreciază că recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel,ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanta când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamantei cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată drepturile solicitate de reclamantă nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamanta nu are încă aceste drepturi,nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Față de considerentele mai sus reținute, recursul pârâtei este fondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să fie admis, în cauză fiind incidente prevederile art.304 pct.9, art.304/1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței nr.1203/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Modifică hotărârea atacată și respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./26.01.2009
Jud.fond -
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
