Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 666/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 666
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 1797 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit contestatoarea și intimata INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează solicitarea contestatoarei privind judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2.
Curtea ia act de cererea de judecarea cauzei în lipsă formulată de contestatoare și, constatând cauza în stare de judecată a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 887 din 09 aprilie 2008, respins acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei Instituția Prefectului Județului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că nu pot fi invocate prevederile art. 25 din muncii, deoarece clauza de mobilitate nu este prevăzută în actul administrativ de numire în funcție al reclamantului iar pârâții nu au convenit cu acesta să beneficieze de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Pentru orele lucrate peste programul de lucru, deci în afara celor 8 ore prevăzute de Codul Muncii, reclamantul primește un spor de dispozitiv de 25 % aplicat la salariul de încadrare iar pentru zilele în care este ofițer de serviciu pe instituție primește zile libere.
Nici prevederile art. 26 din referitoare la clauza de confidențialitate nu pot fi aplicate reclamantei deoarece Regulamentul de ordine Interioară și Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al primarului nu prevăd o astfel de clauză.
Funcționarii publici au obligația conform art. 45 din legea 188/1999 "să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum și de confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public", fără a se preciza că pentru această prevedere legală sunt remunerați suplimentar.
Acordarea efectivă a sporului solicitat de 25% nu se poate înscrie principiului egalității de șanse consfințit prin dispoz. art. 39 alin. 1 din Legea 53/2003 deoarece acesta se referă la consilierii juridici care pot negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate și clauză de confidențialitate nu și pentru ceilalți salariați care nu au pregătire juridică, reclamantul având pregătire economică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că instanța de fond a apreciat eronat că, dacă părțile nu au convenit asupra clauzelor de mobilitate și confidențialitate, instanța nu se poate substitui angajatorului și să-i impună acordarea sporului aferent acestei clauze.
Prin decizia nr. 1797 din 10.09.2008 a fost respins recursul declarat de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Instituției Prefectului Județului G, și acesta nu a dovedit că și-a desfășurat activitatea în proporție de 50 % în afara instituției. În acest sens, reclamanta trebuia să depună la dosar acte din care să rezulte această susținere, să dovedească un anumit număr de zile lucrătoare din cadrul unei luni, acesta își desfășura activitatea la alte instituții și în alte locuri din județ, simpla afirmație că trebuie să se deplaseze la instituțiile arătate, neconstituind o probă în susținerea cererii.
În conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art. 25 și 26 din Codul Muncii, Curtea a precizat că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art. 25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art. 117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta în termen și motivat.
În motivarea contestației recurenta a arătat recursul formulat de aceasta a fost respins fără a fi analizate motivele de recurs formulate de aceasta respectiv cele prin care se invoca incidența în speță a art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața instanței de fond și dreptul la o salarizare echitabilă conform Legii nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite în sensul că recurenta este consilier juridic și celorlalți consilieri juridici din același serviciu le-au fost acordate aceste sporuri prin hotărâri judecătorești.
S-a arătat și că instanța de recurs a reținut în mod eronat că recurenta are funcția de consilier în specialitatea economică, contrar probatoriului administrat în cauză și celor reținute de prima instanță.
Un alt motiv de recurs ce se invocă a fi necercetat se referea la faptul că sporurile de mobilitate și confidențialitate ce fac obiectul litigiului sunt permise de actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici.
În cel de-al doilea motiv al contestației în anulare s-a invocat că pentru termenul la care s-a judecat recursul procedura de citare a recurentei nu a fost legal îndeplinită aceasta fiind citată ca în condițiile în care numele real al recurentei9 este.
În consecință s-a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs și rejudecarea recursului.
În drept a invocat dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 318 cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Contestația în anulare formulată în cauză este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Raportat la această dispoziție legală se reține că potrivit art.88 alin.1 pct.4 și alin.2 Cod pr.civilă, citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, numele celui citat.
Fiind vorba de o nulitate expresă, pentru invocarea acesteia nu este necesar să se facă dovada vreunei vătămări, potrivit art.105 alin.2 teza finală Cod pr.civilă.
De asemenea, fiind în discuție un act de procedură, îndeplinirea acesteia în condițiile legale trebuie să rezulte din însăși actul de procedură analizat, nefiind permisă completarea acestuia cu probe extrinseci.
În speță, se reține că recurenta a fost citată la soluționarea recursului în mod greșit sub numele de, numele real al acesteia fiind.
În consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, impunându-se admiterea contestației în anulare.
Reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor ce reglementează contestația în anulare de drept comun, este inutil a fi analizată prezenta contestație și prin prisma contestației în anulare specială, reglementată de dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, deoarece admiterea contestației în anulare de drept comun are ca efect anularea în tot a deciziei instanței de recurs și rejudecarea recursului, în raport de toate motivele de recurs formulate de recurent.
În raport de aceste considerente, urmează a se admite contestația în anulare formulată în cauză, se va anula decizia nr.1797 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- și se va fixa termen pentru judecarea recursului la 25 martie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 1797 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Anulează decizia și fixează termen pentru judecarea recursului la 25 martie 2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex/13.03.2009
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
