Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 68/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 68
Ședința publică de la 07 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată de reclamanta în contradictor cu pârâta Agenția Națională Pentru Ocuparea Forței de Muncă B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constatând pricina în stare de judecată, a solicitat părților să pună concluzii cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, în acțiunea ce privește plata drepturilor bănești cuvenite funcționarului public, ce-și desfășoară activitatea într-o structură teritorială descentralizată.
Avocat, pentru reclamantă, solicită respingerea excepției având în vedere că pârâta este cea care a numit-o pe într-o funcție publică de conducere și care asigură resursele financiare necesare plății drepturilor bănești cuvenite funcționarului public.
Consilier, pentru pârâtă, lasă soluția la aprecierea instanței.
Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 7544/99 din 04 octombrie 2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu, cuvenite pe perioada 2001-2006, actualizate în raport cu rata inflației, invocând nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată.
La termenul de judecată din 15.11.2007, la cererea reclamantei a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, și I, cu care aceasta s-a aflat în raporturi de muncă în perioada 2001-2004.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei competenței materiale a tribunalului dea soluționa acțiunea, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2001-2003, solicitând respingerea cererii pe motiv că dreptul a fost suspendat, în mod succesiv, prin legile de aprobare a bugetului de stat.
Prin sentința civilă nr. 3544/CA din 15.11.2007, Tribunalul Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
A admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă.
A obligat pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă să plătească reclamantei suma de 1.727 lei reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001-2004, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație calculat până la momentul plății efective.
A admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului în ce privește acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
A disjuns această acțiune și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL IAȘI.
A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea, considerându-se legal investită cu soluționarea pricinii, prin raportare la statutul de instituție publică centrală a pârâtei și la dispozițiile art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, reține că în intervalul 2005-2006 reclamanta a fost numită în funcția publică de conducere de director executiv, la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
La termenul de judecată, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei, în raport de care a fost disjunsă soluționarea cauzei în favoarea acestei curți.
Raportat la această situație de fapt, Curtea, cercetând cu prioritate excepția ce s- invocat din oficiu, astfel precum dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă obligă, constată următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta are statut de funcționar public, că ea a fost numită într-o funcție de conducere de către pârâtă și că regimul său juridic este guvernat de Legea nr. 188/1999.
Este de asemenea necontestat că reclamanta își exercită funcția publică în cadrul I, că această instituție publică are personalitate juridică și statut de ordonator de credite, în limita bugetului de venituri și cheltuieli ce-i este aprobat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Faptul că este ordonator de credite și că a numit-o pe reclamantă în funcția publică de conducere pe care aceasta o ocupă nu o transformă însă pe pârâtă, de drept, în debitor al obligației de plată a drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici din sistem.
În material salarizării personalului bugetar, independent de autoritatea sau instituția care a decis numirea unei persoane într-o funcție publică, resursele materiale se alocă pentru întregul personal din cadrul unei structuri administrative și nu în mod individual, fondul de salarii, în care se regăsesc și fondul aferent personalului cu funcții de conducere, fiind repartizat în cauza de față,
Ca atare, în materia plății efective a drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici din orice structură administrativă, raportul obligațional se stabilește între funcționarul public, beneficiar al plății, pe de o parte, și instituția publică în care el își desfășoară activitatea, pe de altă parte.
Întrucât, în cauză, este necontestat că, în cauza de față, resursele materiale sunt alocate MN. I, că această instituție publică este cea care a re obligația de a calcula și plăti, în mod efectiv, drepturile bănești cuvenite funcționarilor publici și că pârâta, ca instituție publică centrală, nu este implicată în operațiunea de calculare și plată a drepturilor salariale reclamate, Curtea consideră că, pentru realizarea dreptului consacrat de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, reclamanta ar fi trebuit să cheme în judecată instituția publică în care să își desfășoară activitatea, neinteresând pe ce funcție, și nu instituția publică care a numit-o, problema acordării efective a drepturilor salariale trebuind disociată de problema modului în care s-a născut raportul de serviciu.
Neexistând o obligație legală, ori convențională, privitoare la plata efectivă a drepturilor salariale, de către instituția publică ce a emis ordinul de numire, în condițiile în care fondul de salarii pentru întregul personal din unitățile descentralizate este alocat instituției publice în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea, Curtea apreciază că reclamanta nu putea chema în judecată pe pârâtă pentru a-i plăti, direct și nemijlocit, prima de concediu, în această materie pârâta trebuind considerată a fi terț, lipsindu-i calitatea procesuală necesară.
Această concluzie este întărită de chiar dispozițiile nr.OUG 146/2007, care statuează că "plata acestor drepturi urmează să se efectueze de către instituțiile la care aceste persoane au fost angajate în perioada respectivă" și că "calculul impozitelor și contribuțiilor datorate de angajat și angajator, aferente primelor de concediu de odihnă, se face în baza reglementărilor legale în vigoare".
Neavând calitatea de plătitor de drepturi salariale, pentru personalul din unitățile teritoriale, în sensul Codului fiscal, este evident că pârâta nu poate fi implicată nici în operațiunea de calculare și plată a primelor de concediu, dar nici în operațiunea de calculare, reținere și virare a impozitelor și contribuțiilor fiscale aferente acestor drepturi.
Ca atare, constatând că reclamanta a chemat în judecată și o altă persoană juridică decât cea care este titularul obligației de plată, a primei de concediu și în raport cu care și-a valorificat dreptul în justiție, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală în cauza de față.
Întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive primează în raport cu excepția prescripției dreptului la acțiunea, Curtea nu o va mai cerceta pe aceasta din urmă, hotărâtor pentru soluționarea cauzei fiind constatarea că pârâta nu este debitoarea obligației de plată a dreptului salarial reclamat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea introdusă de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în B, str. -. -, nr. 3, sector 3, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
14.04.2008/2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc
