Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 68/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 68/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 1217 din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 17.09.2007 reclamanții au chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pe pârâtul Primarul comunei județul C, solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești constând în primele de vacanță cuvenite pentru perioada 01.01.2001-31.12.2006 către reclamanții ( potrivit anexei 1 la acțiune ), precum și la plata dobânzii legale afe4rente acestor sume de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În urma probelor administrate instanța de fond a pronunțat sentința nr. 1217/25.10.2007 prin care a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții,., și, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI și, în consecință:
A obligat pârâtul să recunoască dreptul reclamanților asupra primelor de concediu cuvenite pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 și să dispună plata, către reclamanți, a următoarelor sume brute, care se vor actualiza cu dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective:
-, 345 lei pentru anul 2001, 373 lei pentru anul 2002, 710 lei pentru anul 2003, 753 lei pentru anul 2004, 916 lei pentru anul 2005 și 1085 lei pentru anul 2006;
-, 302 lei pentru anul 2001, 335 lei pentru anul 2002, 492 lei pentru anul 2005 și 612 lei pentru anul 2006;
-, 241 lei pentru anul 2001, 260 lei pentru anul 2002, 429 lei pentru anul 2003, 415 lei pentru anul 2004, 511 lei pentru anul 2005 și 578 lei pentru anul 2006;
-, 239 lei pentru anul 2001, 258 lei pentru anul 2002, 469 lei pentru anul 2003, 445 lei pentru anul 2004, 567 lei pentru anul 2005 și 567 lei pentru anul 2006;
-, 248 lei pentru anul 2001, 268 lei pentru anul 2002, 465 lei pentru anul 2003, 445 lei pentru anul 2004, 567 lei pentru anul 2005 și 678 lei pentru anul 2006;
-, 462 lei pentru anul 2001, 499 lei pentru anul 2002, 675 lei pentru anul 2003 și 341 lei pentru anul 2004.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții nominalizați în actul de sesizare sunt funcționari publici, fiind încadrați în muncă în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei comunei.
Conform art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege ca drept subiectiv și conferă titularilor, în speță reclamanților, prerogative în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță fost suspendată prin dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, ultima lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine însă prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care "concediul de odihnă plătit - și alte situații specifice stabilite prin lege", precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care, de altfel, prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, se mai reține că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
In plus, instanța reține și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecință, instanța a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Reclamanții au depus la dosar (6) o notă cu privire la primele de vacanță cuvenite fiecărui reclamant pe perioadele menționate prin cerere.
Având in vedere aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare in judecată și a obligat pârâtul la plata către reclamanți drepturilor bănești constând în primele de vacanță, potrivit dispozitivului de mai jos, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, conform art.3 alin.(3) din OG nr.9/2000, calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termen legal pârâtul Primarul comunei -, criticând-o și invocând pentru respingerea cererii reclamanților în baza prevederilor nr.OUG 33/2001, Legea nr.743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 215/2004, OUG312/2004,și Legea nr. 379/2005 potrivit cărora acordarea primei de vacanță a fost suspendată.
A mai arătat în recursul declarat faptul că sumele solicitate de reclamanți pentru anii 2001-2006 cu titlu de prime de vacanță și cuprinse în hotărârea atacată, nu au fost cuprinse în bugetul local nici pe anul 2007, decât salariile cuvenite pentru anul 2007.
Întrucât nu are la dispoziție fondurile necesare efectuării acestor plăți, a solicitat anularea sentinței civile nr. 1217/2007.
Deși recurentul nu a întemeiat în drept cererea de recurs, instanța în baza art. 304/1 Cod procedură civilă, va analiza recursul declarat în cauză.
Recursul a fost formulat în termen legal și timbrat ( fila 11 dosar ).
În recurs, intimații reclamanți au formulat concluzii scrise, în sensul respingerii recursului ca nefondat dezvoltând temeiul de drept și de fapt al cererii lor și justificând acordarea acestor drepturi de primă de vacanță, solicitând menținea sentinței de la fond.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 1217/25.10.2007 a Tribunalului Covasna, în raport de criticile aduse în recurs de primarul comunei, constată recursul ca nefondat pentru următoarele argumente:
Instanța de fond a soluționate corect și legal cererea reclamantului admițând-o motivat în fapt și în drept.
Critica adusă de recurent sentinței atacate cu privire la faptul că refuzul acordării acestor drepturi către intimații reclamanți a avut temei de drept o serie de acte normative prin care s-au suspendat succesiv acordarea primelor de vacanță, nu pot fi reținute deoarece prin suspendarea executării plăților, primelor de vacanță, nu se înlătură dreptul efectiv la aceste sume cuvenite în baza legii.
Ca atare se va înlătura prima critică ca neîntemeiată.
În ce privește faptul că în calitatea sa, primarul ca ordonator principal de credite nu a cuprins în bugetul local pentru anul 2007 și plata primelor de vacanță pentru anii 2001-2006, din lipsă de fonduri, nu conduce la ideea că se justifică admiterea recursului și desființarea sentinței atacate, câtă vreme în baza art. 34 alin.2 din Legea 188/1999, art. 38 Codul muncii, art. 15 alin.2 și art. 16 din Constituție, drepturile respective li se cuvin reclamanților, așa încât urmează a fi plătite de recurenta pârâtă conform sentinței atacate.
În concluzie, se vor respinge criticile formulate de recurentă ca neîntemeiate, constatând recursul ca nefondat.
În baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, față de considerentele de mai sus urmează a respinge recursul declarat împotriva sentinței tribunalului pe care o va menține ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 1217/25.10.2007, a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 05 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /13.02.2008
Dact./19.02.2008/2 ex.
Jud. Fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
