Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 680/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 680/CA/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.79/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții recurenți, și - asistați de avocat, lipsind restul reclamanților recurenți și pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.79/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamanților, și împotriva pârâtului PRIMARUL COMUNEI M pentru plata sporului de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari în cadrul Primăriei M, așa cum rezultă din copia cărții de muncă depusă la dosar.
Potrivit prevederilor art.9 pct.2 din Ordinul MAI nr.496/2003 și ersonalul p. civil din cadrul administrației publice beneficiază de indemnizație de ispozitiv. Pct.31.1 din același ordin arată că " prin personal civil, in sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii si personalul contractual din MAI."
Din cuprinsul art.l alin.2 din OUG Nr.63/2003 în aplicarea căreia a fost ernis Ordinul AJ.nr.496/2003 rezultă că are competențe,între altele, în omeniul funcției și funcționarului public,paza persoanelor,obiectivelor,bunurilor și valorilor, evidența informatizată a persoanei.
Totodată,art.5 alin.2 din OUG Nr.63/2003 stipulează că în cadrul MAI funcționează Ministrul delegat pentru administrația publică,iar în conformitate cu jisp.art.9 alin.4 ordinele și instrucțiunile emise de pentru domeniul administrației publice se contrasemnează de Ministrul delegat pentru administrația publică.
Așadar,din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă indubitabil competența de reglementare a în domeniul administrației publice, fără a se distinge între autoritățile publice centrale și cele locale.
De asemenea, conform art.14 lit.a punctele 1,4 și 8 din OUG nr.63/2003 MAI monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitara a prevederilor legale,iar împreună cu autoritatea publică locală,colaborează la realizarea unor programe.
In consecință,dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi înlăturată printr-o interpretare excesivă a principiului autonomiei locale și prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale,care la cap.V "Administrație publică"tratează atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală și Instituția Prefectului.
Conform disp.art.4 alin.2 din OUG Nr. 192/2002 sistemul de salarizare aplicabil funcționarilor publici cuprinde salariile de bază de bază,sporurile,premiile,stimulentele și alte drepturi,iar sporul de dispozitiv face parte din această din urmă categorie de drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Așadar, ordonatorul de credite,are posibilitatea, dacă dispune de resurse financiare în acest sens, să acorde funcționarilor publici din cadrul autorității publice locale sporul prevăzut de art.9 pct.2 din Ordinul MAI nr.496/2003. Instanța de judecata nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, reglementat printr-un act normativ cu caracter intern,deoarece în caz contrar s-ar încălca principiul prevăzut de art.3 din OUG nr.92/2004 _respectiv asigurarea de către fiecare ordonator principal de credite a gestiunii sistemului de salarizare.
Numai în cazul în care ordonatorul de credite refuză acordarea unor drepturi salariale prevăzute de acte normative cu putere de reglementare general obligatorie, instanța are competența de a dispune obligarea acestuia la plata drepturilor în cauză. Or, în speța de fată nu este incidență aceasta situație, astfel că singurul în măsură să stabilească dacă reclamanților le poate fi acordat acest spor este Primarul comunei M, acesta putând lua masuri în vederea alocării resurselor de finanțare a plății sporului in litigiu.
Poziția exprimată de pârât prin întâmpinare nu este suficientă pentru recunoașterea efectivă a acestui drept în favoarea reclamanților, pentru aceasta fiind necesar ca Primarul în calitate de ordonator de credite să adopte un act administrativ în conformitate cu legea prin care să își asume el însuși responsabilitatea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii ca întemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că față de dispozițiile Ordinului nr.496/2003 și art.14 din nr.OUG192/2002 și refuzul pârâtului de a răspunde la plângerea prealabilă depusă în octombrie 2007, acțiunea a fost greșit respinsă.
În drept invocă prevederile art.304 pct.7, 8, 9 Cod pr.civilă, nr.OUG63/2003, nr.OUG1092/2002, Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.496/2003.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat deși a fost citat legal, nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Legii nr.138/1999, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamanți este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999.
Pentru a stabili dacă reclamanților ca funcționari publici ai administrației publice locale li se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr.138/1999 este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, motivul de nelegalitate invocat de reclamanți potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.79/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./09.06.2008
Jud.fond -,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
