Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 69/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 69/F-
Ședința publică din 30 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantele și, ambele cu domiciliul ales la CABINET AVOCAT, în Rm.V,-, -.B,.4, jud.V, împotriva pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1, chemat în garanție fiind MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul ales la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, în Rm.V, str.G-ral nr.17, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus o cerere din partea reclamantelor prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea ia în discuție actele de la dosar, constată cauza în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 6 iunie 2007, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, pentru a fi obligat să le plătească drepturile bănești echivalente primei de concediu la care erau îndreptățite, începând cu anul 2001, sume ce urmează a fi actualizate în raport de indicele de inflație.
În motivare, s-a arătat că reclamantele au fost detașate începând cu anul 2001 (cea de-a doua numai până în 2003) la Ministerul Sănătății, iar pârâta, cu încălcarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu le-a achitat indemnizația de concediu la care erau îndreptățite.
Prin cererea formulată la 25 iunie 2007, pârâtul a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor și Economiei pentru ca în măsura în care va fi admisă acțiunea, acesta să fie obligat să suplimenteze bugetul la capitolul "Cheltuieli de personal".
Prin încheierea nr.74/2007, Completul de conflicte de muncă și asigurări sociale al Tribunalului Vâlceaa scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul acestei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art.91 din Legea nr.188/1999, așa cum a fost ea modificată, cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu ale funcționarului public revin în competența instanței de contencios administrativ.
Prin sentința nr.27/2008, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vâlceaa admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și a obligat pe pârât să plătească reclamantelor sumele reprezentând prime de vacanță, cu actualizarea acestora în funcție de indicele de inflație, iar chemata în garanție să vireze în contul pârâtului sumele necesare îndeplinirii obligației fixată în sarcina acestuia.
Instanța a reținut că este neîntemeiată excepția necompetenței materiale, întrucât în cauză nu se cere anularea unui act administrativ, iar valoarea litigiului este de sub 500.000 lei și nu se referă la taxe, impozite și alte obligații bugetare. Au fost respinse și excepția lipsei de obiect a acțiunii și cea a prescripției parțiale a dreptului pretins, reținându-se că începând cu anul 2007 nu a mai fost suspendată plata primei de concediu, iar în perioada 2001-2006 cursul prescripției extinctive a fost întrerupt.
Sub aspectul fondului, s-a reținut calitatea de funcționar public a reclamantelor și dreptul acestora decurgând din dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta și chemata în garanție, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Prima critică din calea de atac exercitată de pârât se referă la lipsa competenței materiale a Tribunalului Vâlcea în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art.3 din Codul d e procedură civilă.
Analizând cu prioritate acest motiv de casare, încadrabil în prevederile art.304 pct.3 Cod pr.civilă, întrucât eventuala sa incidență în cauză face inutilă verificarea celorlalte critici, Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.352/R-C din 28 martie 2008, admis recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, a casat sentința de mai sus și a trimis cauza pentru soluționare la completul de fond-contencios al Curții de APEL PITEȘTI.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut că potrivit art.3 din Codul d e procedură civilă, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Textul nu se referă la pricini, având ca obiect anularea unor acte ale acestor autorități și de aceea, în categoria pricinilor ce intră sub incidența sa, s-a apreciat că trebuie să intre și cele care privesc refuzul și omisiunea emiterii unor astfel de acte. pe care legiuitorul l-a dorit noțiunii de act al autorității este cel larg în care se cuprinde și refuzul de a întocmi acte și a îndeplini fapte la care reclamantele sunt îndreptățite și prin care se, se modifică sau se sting raporturi juridice de natura celor la care se referă art.2 alin.1 lit. din Legea nr.554/2004.
În concluzie, s-a apreciat că norma atributivă de competență are în vedere calitatea de organ central al autorității publice, calitate ce se regăsește și în cauză. De aceea, în temeiul art.3 din Codul d e procedură civilă, reținând și că litigiul aparține instanței de contencios administrativ, față de prevederile art.91 din Legea nr.188/1999, s-a concluzionat că judecata în primă instanță trebuia să se facă de Curtea de APEL PITEȘTI.
Pentru aceste considerente, au fost admise recursurile și, în baza art.312 alin.7 din Codul d e procedură civilă, a fost casată sentința și reținută cauza spre competentă soluționare de către această instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că acțiunea reclamantelor este fondată.
Din înscrisurile existente la filele 31 - 70 și 81 dosar a reieșit că reclamanta a îndeplinit funcție publică în cadrul. în perioada 19 martie 2001 - 15 iulie 2003, iar reclamanta - în intervalul 15 noiembrie 2001 - 31 decembrie 2006.
Potrivit prevederilor cuprinse în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor public, aceștia au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin art.3 din OUG.nr.33/2001 aprobată prin Legea 386/2001 și legile bugetului de stat nr.743 /2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004 și nr.380/2005, a fost suspendată succesiv aplicarea dreptului la prima de concediu, până la data de 31.12.2006, datorită unor condiții financiare deosebite.
Suspendarea exercitării dreptului nu echivalează, însă, cu înlăturarea lui atâta timp cât, prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu a mai suspendat aplicarea acestui drept de natură salarială.
Ca atare, dreptul la acțiune pentru calculul și plata primelor de concediu s-a născut la data de 01 ianuarie 2007, când a încetat orice cauză de suspendare sau de neaplicare a dreptului la prima de concediu.
Intrucât plata sumelor de bani reprezentând prime de concediu pentru anii 2001 - 2006, nu s-a făcut la termenul prevăzut de lege ( la data plecării în concediu a fiecăreia dintre reclamante ), achitarea acestor sume în prezent, la nivelul exclusiv al salariului de bază din luna premergătoare plecării în concediu în anii respectivi, ar prejudicia pe reclamante, deoarece valoarea economică a sumelor nu mai este aceeași, urmare devalorizării monetare intervenită în timp.
Față de cele de mai sus, curtea urmează să admită acțiunea reclamantelor și să oblige pe pârât să plătească acestora, ca titulare ale dreptului material la acțiune, primele de concediu, după cum urmează: reclamantei - suma de 8228 lei, reprezentând prime de concediu calculate pentru perioada 15.XI.2001 - 31.XII.2006, iar reclamantei suma de 2.552 lei, reprezentând prime de concediu calculate pentru perioada 19.03.2001 - 15.07.2003 (fila 81 dosar ).
Sumele se vor actualiza cu indicele de inflație, până la data plății efective.
Instanța va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate garanta sau despăgubi Ministerul Sănătății Publice în cadrul raportului de drept procesual privind salarizarea personalului propriu; rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în legea finanțelor publice. Faptul că Ministerul Sănătății Publice, în calitate de ordonator principal de credite nu a acordat drepturile solicitate, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală din partea, pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească dintr-un raport de muncă, izvorând din contractul de muncă. Intre reclamante și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un fel de raport juridic, cu atât mai puțin procesual. Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea, ordonatorilor principali de credite, sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare, stabilite de legea bugetară anuală, nici o cheltuială neputând fi înscrisă în buget, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantelor și, ambele cu domiciliul ales la CABINET AVOCAT, în Râmnicu V,-, -.B,.4, județul V, împotriva pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 8.228 lei, reprezentând prime de vacanță pe perioada 2001 - 2006 și reclamantei suma de 2.552 lei, reprezentând prime de vacanță pe perioada 2001 - 2003, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.
Respinge cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul ales la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, în Râmnicu V, str.G-ral nr.17, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6
12 mai 2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță
