Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 696/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.696
Ședința publică din 07.05.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică CSî mpotriva sentinței civile nr.64/23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții intimați personal, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reclamanții intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Arată că prevederile art. 29 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, stabilesc dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Deși există sentințe definitive și irevocabile, instituția nu le-a pus în executare, prejudiciindu-i de aceste drepturi salariale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul C- și înregistrată sub nr.3135/115/18.08.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în 22 martie 2004, cu modificările și completările ulterioare, actualizate în raport cu rata inflației până la data plății, începând cu data de 08.04.2008.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea Autorității de Sănătate Publică C-S la acordarea celor 2 sporuri de la data de 08.04.2008 până la modificarea legii salarizării funcționarilor publici sau până la modificarea raporturilor de muncă, pe cale administrativă, având în vedere faptul că instanțele judecătorești competente s-au pronunțat în sensul recunoașterii dreptului și acordării acestuia.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în temeiul art. 29 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus, dar fără a beneficia de ele în realitate. La data de 01.09.2008, prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 6225/01.09.2008, formulată în temeiul Legii nr.554/2004 a Contenciosului administrativ, coroborat cu dispozițiile Legii nr.188/1999, reclamanții s-au adresat instituției pârâte în vederea acordării drepturilor salariale solicitate. Plângerea prealabilă nu a fost soluționată în termenul legal, fapt ce îi îndreptățește să se adreseze instanței cu acțiune în contencios administrativ.
Reclamanții au învederat că, instanțele judecătorești competente le-au admis în parte acțiunile formulate anterior, având ca obiect solicitarea acelorași drepturi salariale, acestea fiind acordate doar până la pronunțarea sentinței de către instanța de fond, pentru viitor fiind respinse solicitările reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, motivația fiind aceea că respectivele creanțe nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiții de a fi certe, lichide și exigibile, nefiind născute și putând fi influențate ulterior de modificări legislative sau de modificări ale raporturilor de muncă.
Referitor la faptul că, creanța trebuie să fie certă, reclamanții au învederat că aceasta există, este născută, cuantumul fiind determinat; cu privire la al doilea aspect, respectiv - creanța să fie lichidă, se învederează că aceasta are ca obiect o sumă de bani, ea fiind ajunsă la scadență, putându-se cere executarea ei; cea de-a treia condiție pentru ca o creanță să fie valorificată și anume aceea de a fi exigibilă, este evident că executarea acesteia poate fi cerută de îndată, având în vedere caracterul acesteia și anume drepturi salariale.
Reclamanții au învederat, în continuare, aspectele de ilegalitate privitor la neacordarea drepturilor salariale invocate.
Drepturile salariale solicitate au luat naștere în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ulterior aceste drepturi au fost suspendate prin nr.OUG92/2004, suspendare menținută până la sfârșitul anului 2006.
De la data de 31.12.2006 drepturile salariale născute prin lege nu au mai fost afectate de nici un act normativ care să dispună suspendarea lor, fapt ce conduce la aplicarea dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unde se precizează că:,La expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată prin suspendare reintră de drept în vigoare. Suspendarea drepturilor salariale invocate nu este justificată, deoarece neexistând așa - numitele,cazuri speciale", la care face mențiune Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt îndeplinite condițiile art.53 alin.1 din Constituție, care să justifice restrângerea de drepturi, iar în realitate nu a operat o restrângere de drepturi, ci o veritabilă lipsire de drepturi.
Un alt aspect învederat instanței se referă la faptul că drepturile salariale invocate nu decurg dintr-un contract, ci din lege, ceea ce conduce la aplicarea principiului conform căruia nici un salariat nu poate renunța la drepturile recunoscute prin lege. Acest aspect este bine structurat în cuprinsul dispozițiilor art.38 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii.
De asemenea, dispozițiile art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, fapt ce nu s-a realizat în situația de față.
Temeinic și legal, reclamanții au considerat că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui atâta timp cât nici o dispoziție legală nu a dispus înlăturarea existenței acestuia pe toată perioada 2004 - 2008.
Și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.554/2004 a Contenciosului Administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2008, reclamanții au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat acordarea drepturilor salariale de la data de 22.03.2004 (data nașterii dreptului) până la data de 23.11.2004, precum și de la data de 08.04.2008 până la modificarea legii de salarizare sau până la modificarea raporturilor de muncă, pe cale administrativă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 64/23.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică C-
A obligat pârâta să plătească drepturile bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pentru perioada 22.03.2004 - 23.11.2004 pentru reclamanții, și, iar pentru perioada 08.04.2008 - 23.01.2009 pentru reclamanții, și și a respins, în rest, pretențiile reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, după cum rezultă din adeverințele depuse la dosar fond (filele 85, 86, 87, 88, 89, 90 și 93 dosar).
Potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c) din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art.117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamanții, fiind încadrați ca funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Tribunalul a reținut că reclamanții nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 9-12 dosar). Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr.164/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art.38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu a putut suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanți la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
În consecință, în baza art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, și și a obligat pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S să plătească drepturile bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pentru perioada 22.03.2004 - 23.11.2004 pentru reclamanții, și, iar pentru perioada 08.04.2008 - 23.01.2009 pentru reclamanții, și, respingând, în rest, pretențiile reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția de Sănătate Publică C-S, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că reclamanții în mod netemeinic și nelegal solicită acordarea unor drepturi salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în actele normative ce reglementează acordarea acestora.
Se arată că pârâta se află în subordinea Ministerului Sănătății Publice, organ ierarhic superior ce aprobă bugetul pe capitolul cheltuieli de personal iar acesta nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate. Instanța de fond greșit a reținut faptul că pârâta avea imperativ obligația acordării suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare deoarece salarizarea funcționarilor publici și stabilirea drepturilor salariale se face atât în baza Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cât și în baza actelor normative ce stabilesc salarizarea.
Mai arată că instanța de fond a reținut faptul că reclamanților le-au fost recunoscute drepturile salariale solicitate de către instanțele judecătorești, hotărârile judecătorești fiind rămase definitive și irevocabile și investite cu formulă executorie, dar fac precizarea că instanțele judecătorești sau pronunțat doar pentru trecut nu și pentru viitor deoarece creanța nu este certă lichidă și exigibilă.
În drept, recurenta a indicat disp. Art. 299-316. pr. Civilă, OG6/2007, OG2/2006, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 92/2004 și Legea nr. 188/1999.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare scrisă la dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar afirmația recurentei că aceasta nu avea posibilitatea să acorde drepturile bănești solicitate de către reclamanții intimați nu poate fi primită de către instanța de recurs, întrucât cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, este adevărat fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea celor două suplimente a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr.164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
Suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr.167/1958, iar suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, după cum corect a reținut și instanța de fond.
Recurenta mai invocă faptul că această instituție se află în subordinea Ministerului Sănătății Publice, organ ierarhic superior ce aprobă bugetul pe capitolul cheltuieli de personal și că acesta nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate de către intimații reclamanți, aspecte ce țin de executarea și plata efectivă a drepturilor solicitate, nefiind motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate.
Motivele invocate de către recurentă nu se circumscriu temeiului de drept prev. de art. 304 pct. 1-5. pr. Civilă, care impun casarea hotărârii.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică CSî mpotriva sentinței civile nr.64/23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.B/18.05.2009
Tehnored./18.05.2009
Ex.2/14.05.2009
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
