Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 697/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 697/ Dosar nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Sindicatul al Funcționarilor Publici din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 212/CA din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 212/CA din 25.02.2009, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN CADRUL AGENȚIEI JUDEȚENE PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B și a obligat pârâtul să acorde membrilor de sindicat, -, ta, ta, ta, ta, -, a, a, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 01.01.2004 - 25.02.2009, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pârâtul să actualizeze sumele acordate membrilor de sindicat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâtul să plătească fiecărui membru de sindicat drepturile bănești reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru viitor, până la schimbarea situației juridice de fapt și/sau de drept, fiind respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că membrii de sindicat sunt funcționari publici in cadrul AGENȚIEI JUDEȚENE PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B, aspect necontestat de pârâtă, și rezultă din adeverința anexată cererii de chemare in judecată.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2004-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea urmând a fi admisă in parte.
Pârâtul a fost obligat la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata indicelui de inflație aferent sumelor datorate de acesta, cerere care este fondată, urmând a fi obligat pârâtul,aceasta fiind de natură să acopere rata inflației ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Este întemeiată pretenția reclamantului de acordare a drepturilor pentru viitor cât timp sunt în vigoare dispozițiile legale care reglementează suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Deși reclamanții au solicitat în scris procentul de 25 % pentru fiecare spor, instanța nu a acordat procentual aceste drepturi având în vedere că procentul nu este stabilit de legiuitor,iar practica judecătorească invocată de reclamant nu constituie izvor de drept.
Văzând prevederile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul și ausolicitat admiterea recursului și obligarea intimatului pârât la acordarea fiecărui supliment în cuantum de 25% fiecare.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate, dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă constată următoarele:
În cauză au declarat recurs numai recurenții astfel încât aceștia beneficiază de protecția legii în sensul neagravării situației în propria cale de atac, potrivit art.316 raportat la art.296 Cod procedură civilă.
acestei situații s-ar fi produs față de dispozițiile Deciziei dată în Recursul în interesul legii nr. 20/2009 în conform căreia "în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Solicitarea recurenților de a fi precizat în recurs cuantumul de câte 25% pentru fiecare din cele două suplimente este nefondată față de decizia amintită
Ca urmare recursul se dovedește a fi nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Funcționarilor Publici și Persoanelor contractuale din cadrul AJOFM B împotriva sentinței civile nr. 212/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red MR 27.11.2009
Dact RP 3.12.2009
4 ex
Jud fond A
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
