Contestație act administrativ fiscal. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.693/ Dosar nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 508/CA din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 508/CA din 5 mai 2009, Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de contestatoarea SC -- PROFESIONAL SRL, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, si in consecința:
A anulat Decizia nr.415/15.12.2008 emisă de DGFP B; a obligat DGFP B sa soluționeze fondul contestației formulate de contestator împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr.677/30.09.2008 emisa de Administrația Finanțelor Publice B; și a obligat intimata DGFP B să plătească contestatoarei suma de 2004,30 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale de plată nr. 670/30.09.2008 emisă de B și prin raportul de inspecție fiscală nr.25194A/30.09.2008 s-au calculat în sarcina contestatoarei SC -- PROFESIONAL SRL obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 471.731 lei, compusă din: 211.968 lei -taxă pe valoare adăugată, 132.276 lei -majorări de întârziere aferente TVA, 84.813 lei -impozit pe profit, 42.674 lei -majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.
Împotriva acestui act fiscal s-a formulat contestație administrativă înregistrată la Administrația Finanțelor Publice B sub nr. 42963/18.11.2008 și prin decizia nr. 414/15.12.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B s-a dispus suspendarea cauzei până la încetarea motivelor care au determinat suspendarea.
În motivarea acestei decizii se arată că în dosarul nr.305/P/2006 al parchetului de pe lângă Curtea de apel Brașov se cercetează activitatea SC SRL și SC SRL, societăți cu care societatea -- PROFESIONAL SRL a avut relații comerciale. Decizia de impunere privind obligațiile fiscale de plată nr. 670/30.09.2008 emisă de B și Raportul de inspecție fiscală nr.25194A/30.09.2008 au fost comunicate pentru soluționarea dosarului penal. Se mai arată că prin adresele nr.142.085/16.08.2007 și nr.202.747/24.09.2007 ale Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ B s-a confirmat începerea urmăririi penale, iar între obligațiile bugetare datorate de petentă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o interdependență de care depinde soluționarea cauzei în procedura administrativă.
Instanța a apreciat însă că acest raționament al DGFP B este greșit deoarece din adresele nr.142.085/16.08.2007 și nr.202.747/24.09.2007 ale Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ B (28 și 29 dosar vol.I) nu rezultă începerea urmării penale împotriva administratorului societății contestatoare ci se solicită efectuarea unei inspecții fiscale și respectiv la completarea verificărilor fiscale.
Mai mult din adresa Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov nr.305/P/2006 se arată că s-a început urmărirea penală față de învinuitul -administrator la SC -- PROFESIONAL SRL B abia la data de 2.02.2009, conform rezoluției anexate (9 și 13-14 vol.II).
Prin urmare, la data la care a fost pronunțată decizia nr. 414/15.12.2008 nu existau indiciile săvârșirii unei infracțiuni de către administratorul societății. Astfel, în cauză nu erau îndeplinite condițiile art.214 din pr.fiscală, iar intimata în mod greșit a suspendat procedura administrativă, fără să se soluționeze cauza pe fond, în baza art.175 pr.fiscala.
Potrivit art.179 din pr.fiscala contestația trebuie soluționată printr-o decizie motivata, decizie ce are forma si conținutul prevăzute de art.181, soluțiile putând fi cele din art.186 si 187.pr.fiscală.
Deoarece DGFP B nu a soluționat pe fond contestația, s-a dispus obligarea acesteia la soluționare, celelalte motive invocate de reclamant fiind in directa legătura cu soluția pe fond a contestației, astfel ca nu pot fi analizate anticipat de instanța de judecata.
Urmează ca decizia ce va fi pronunțata pe fond de DGFP sa fie analizata de instanța, in măsura in care contestatoarea va mai avea vreo nemulțumire asupra soluției ce se va da de intimată.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea.
În baza art.274 pr.civ. a fost obligată intimata DGFP B la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de contestatoare, constând în onorariu de avocat, taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că unicul considerent al admiterii acțiunii este acela că la data emiterii deciziei nr. 415/2008 nu s-a dispus începerea urmăririi penale. În prezent s-a început urmărirea penală și aceasta duce la dispunerea de către organul fiscal la emiterea unei noi decizii de suspendare a soluționării pe fond a contestației.
Decizia atacată a aplicat dispoziția art.214 lit.a Cod procedură fiscală iar legea nu distinge între situația în care dosarul se află în faza de cercetare sau cea în care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Contestatoarea a formulat întâmpinare și a solicitat să se constate că la momentul emiterii deciziei 415, respectiv 15.12.2008 nu existau indicii ale săvârșirii unei infracțiuni de către administratorul societății.
Raportul de inspecție fiscală nr. 25195/30.09.2008 și decizia de impunere nr. 677/30.09.2008, contestate în procedura administrativă, contestație soluționată prin Decizia nr. 415/2008, au fost trimite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 29.09.2008 ca probe în acuzare în dosarul penal nr. 305/P/2006.
Au fost invocate dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv necesitatea ca hotărârea dată în faza procedurii administrative să fie supusă atenției unui "Tribunal". S-au invocate cauzei împotriva României și împotriva României.
S-a apreciat că au fost încălcate și dispozițiile art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dreptul la un recurs efectiv întrucât în prezent se află în imposibilitatea de a contesta rapoartele de inspecție fiscală care sunt probe în acuzare într-un dosar penal.
La momentul la care s-a formulat contestația respectiv 30.10.2008, aceasta trebuia soluționată pe fond.
Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivele de recurs invocate, dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă se constată următoarele:
În urma raportului de inspecție fiscală nr. 25195/30.09.2008 s-a emis de către Administrația Finanțelor Publice decizia de impunere nr. 677/30.09.2008 prin care
s-au calculat în sarcina contestatoarei obligații fiscale în sumă totală de - lei.
Împotriva deciziei de impunere societatea a formulat contestație soluționată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin decizia nr. 415/15.12.2008 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la încetarea definitivă a motivului care a determinat suspendarea respectiv până la soluționarea cercetărilor penale în dosarul nr. 305/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Prin aceeași decizie nr. 415/2008 se arată că prin adresa nr. 25195/30.09.2008 Administrația Finanțelor Publice Bat ransmis Inspectoratului de Poliție al Județului B rezultatele controlului consemnate în decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.677/2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 25195/30.09.2009.
Instanța de recurs constată că organul fiscal competent nu a soluționat pe fond contestația societății din prezenta cauză apreciind incidente dispozițiile art. 214 alin.1 lit. b nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală întrucât soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
A apreciat că nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se soluționa latura penală întrucât se ridică problema legalității și realității tranzacțiilor desfășurate.
Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere emisă pe baza acestuia au fost comunicate de Administrația Finanțelor Publice Inspectoratului de Poliție al Județului B la data întocmirii lor pentru a fi avute în vedere ca probe în dosarul penal în care se efectuau cercetări cu privire la relațiile comerciale ale societății cu SC SRL și SC SRL.
Aceste înscrisuri nu pot fi însă folosite ca probe în altă cauză după parcurgerea procedurii de contestare administrativă a lor sau după expirarea termenului în care se poate exercita acest drept.
Deși în decizia 415/2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B se face referire la temeiul de drept prevăzut de art. 214 alin.1 lit. b din OUG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, în realitate temeiul de drept este cel prevăzut de art. 214 alin.1 lit.a din acest act normativ. De altfel acest din urmă temei de drept a fost și reținut în recursul celor două intimate și nu cel cuprins în decizia amintită.
Conform acestuia "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă".
Ca urmare se constată că suspendarea nu este o obligație ci o dispoziție facultativă pentru organul fiscal competent. Dacă se dispune suspendarea procedurii administrative aceasta poate împiedica buna soluționare a dosarului penal. Decizia de impunere contestată nu poate dobândi valoarea unei probe dacă nu a rămas definitivă iar dacă este contestată trebuie soluționată pe fond contestația astfel încât să fie înlăturat orice dubiu care ar priva această decizie de valoarea unui act emis în conformitate cu legea și cu starea de fapt reținută prin aceasta.
De altfel în speță, pe lângă dispozițiile legii naționale, se aplică și dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul contestatoarei la a supune atenției unui "tribunal", adică a unei instanțe judecătorești, a actului administrativ atacat și dreptul ei de a avea efectiv o cale de atac jurisdicțională.
Se apreciază astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și urmează a fi menținută în recurs conform dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 508/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red MR 18.11.2009
Dact P 20.11.2009
2 ex
Jud fond M
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
