Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 704/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.704
Ședința publică din 09 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B, cu sediul în municipiul B,-, județul B,împotriva sentinței nr. 147 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 11.12.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 - 01.09.2007 și de la data de 15.07.2008 până în prezent și acordarea pentru viitor a acestor drepturi.
În motivare reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public și a solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi bănești prin adresa nr. 462/9.12.2008, dar i s- comunicat că sporurile solicitate nu pot fi acordate deoarece nu există un act normativ care să reglementeze și criteriile în funcție de care se acordă. Mai arată că aceste sporuri sunt prevăzute de art.31 din Legea nr.188/1999 și că aceste sporuri au fost suspendate până la data de 21.12.2006.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 147 din 29 ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, fiind obligată aceasta din urmă să acorde reclamantului, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 - 01.09.2007 și de la data de 15.07.2008 și până la data pronunțării hotărârii.
Totodată respins ca nefondată cererea referitoare la plata acestor drepturi salariale solicitate pentru viitor, după data pronunțării hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv 1.01.2004.
Cum, reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.01.2004 - 01.09.2007 și de la data de 15.07.2008 până în prezent, instanța a obligat pârâta să plătească aceste sporuri prevăzute de leghe începând cu această dată, și până la data pronunțării hotărârii, în rapoprt pe perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii, iar, în ce privește efectul suspendării sporurilor prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, s-a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea drepturilor solicitate și pentru viitor, tribunalul a respins această cerere întrucât acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri
În motivarea recursului s-a învederat faptul că legiuitorul a dispus în mod imperativ că plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și al funcției " se suspendă" ( nu că nu se mai acordă), reprezintă voința acestuia, nu pentru a prejudicia angajații ci, datorită deficitului bugetar, neputând să ducă la îndeplinire cele prevăzute în art.31 alin.1 din Legea nr. 188/1999.
De aici, rezultă că drepturile salariale menționate mai sus vor fi acordate la o dată ulterioară, în momentul în care bugetul va permite acest lucru.
Deoarece nici o cheltuială din fondurile publice nu a putut fi angajată, ordonată și plătită dacă nu a fost aprobată potrivit legii și nu a avut prevederi bugetare, în sarcina Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nu poate fi reținută vreo culpă în sensul relei credințe.
Aceasta în calitate de ordonator secundar de credite, neavând prevăzute în buget sume cu asemenea destinație a fost în imposibilitatea de a acorda drepturile pretinse.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamantul nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 147 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/14.04.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
