Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 705/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 705/CA/2008
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.491/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Față de absența motivată a doamnei judecător din complet, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 27.05.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana doamnei judecător - -.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurent, avocat în substituirea mandatarului ales al recurentului, lipsă fiind recurentul și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimații au depus la dosar întâmpinări.
Instanța comunică mandatarului recurentului câte un exemplar din întâmpinările formulate de intimați.
Mandatarul recurentului depune la dosar delegație de substituire, totodată învederează instanței că nu dorește termen pentru studiul întâmpinărilor, nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea formulată de reclamantul și înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE -AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PT. AGRICULTURĂ și CENTRUL JUDEȚEAN A al acestei agenții obligarea instituțiilor pârâte la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/9.07.1998, pentru anii 1998-2007, sume actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În fapt reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul CENTRULUI JUDEȚEAN A al AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PT. AGRICULTURĂ,iar în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, actualizată, pârâții aveau obligația să le acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă. Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, pentru unitățile din sectorul bugetar. Pentru aplicarea actului normativ cu caracter special, pârâta trebuia să depună diligențele necesare pentru ca sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat. Dacă s-ar admite faptul că, prin legile bugetului de stat, s-a restrâns acest drept acordat prin lege, nu există nici o explicație juridică într-un stat de drept și nici echitabilă, mai exact legea să fie aplicată diferit pentru categoriile de funcționari publici și salariați din unitățile bugetare. Reclamantul a mai arătat că, potrivit prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată funcționarii publici beneficiază și de alte drepturi salariale, și cum aceste dispoziții legale nu precizează care sunt acestea, rezultă că, legiuitorul a avut în vedere dispozițiile din alte acte normative prin care drepturile sunt prevăzute. Faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că nu are dreptul la acestea.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea nr.142/1998, Codul d e procedură civilă, OG 6/2007, Codul muncii.
Prin Sentința nr. 491/CAF/2008 Tribunalul Albaa respins excepția lipsei procedurii prealabile apreciind că plângerea prealabilă nu este necesară având în vedere obiectul acțiunii; a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului cu argumentul că angajatorul reclamantului este o autoritate publică la nivel județean;a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților 1-3 care nu au raporturi de serviciu cu reclamantul și nici calitatea de ordonator de credite,a respins față de acești pârâți acțiunea reclamantului,iar față de pârâtul Centrul Județean Aac onstatat ca prescrisă acțiunea reclamantului pentru drepturile pretinse pe anii 1998-2004 ca fiind formulată după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art.283C. muncii și a respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva ultimului pârât pentru perioada 2004-2007.S-a reținut pe fond că aceste drepturi nu puteau fi acordate decât în măsura în care existau sume cu această destinație în bugetul de stat pentru autoritățile publice bugetare însă aceste drepturi nu au fost prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând a se dispune modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.În motivarea recursului reclamantul susține că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art.31 alin.2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum Centrul Județean A dispune de buget propriu, alcătuit la propunerea sa, acesta refuză nejustificat acordarea alocației de hrană.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea 142 / 1998 "salariații din cadrul societăților comerciale-și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană - acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În drept s-au invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 rep. Legea 142/1998, OG 6/2007.
Prin întâmpinare intimații MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE -AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PT. AGRICULTURĂ solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă pe fond.
Recursul reclamantului este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând criticile aduse de reclamant fondului cauzei instanța apreciază că în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamantului. Art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art.4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte, legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamantul are calitatea de funcționar public.Mai mult nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, prima instanță a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Motivul de recurs vizând discriminarea reclamantului față de ceilalți salariați bugetari este nefondat deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și a funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale,în ce privește acordarea tichetelor de masă, diferite.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este legală, nefiind incidente prevederile art.304/1, art.304 pct.9 Cod pr.civilă și în temeiul art.312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.491/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.GC
Dact./ex.2/29.05.2008
Jud.fond.
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Ștefan Făt
