Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 709/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 709/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și de chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 494/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimații-reclamanți, avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile au fost formulate și motivate în termen legal, recursul DGFP M fiind scutit de plata taxei de timbru iar cel formulat de MIRA fiind timbrat cu 2 lei(24) și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar concluzii scrise și arată că intimații-reclamanți pensionari nu au primit nici un spor restant, acesta fiind acordat doar pentru cei activi.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul intimaților-reclamanți, avocat solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, urmând a se dispune acordarea sporurilor așa cum au fost acordate de prima instanță, sporul de pericol nemaifiind susținut.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 494/6.11.2007 a Tribunalului Mureș, dos. nr- a admis acțiunea înaintată de reclamanții, și în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului M, și Inspectoratul General al Poliției Române, astfel că a obligat pe pârâți în solidar să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând prime de vacanță aferente anilor 2004, 2005 și 2006, în cuantum egal cu salariul de bază di luna anterioară plecării în concediu, actualizate la inflație la data plății.
De asemenea, a obligat pârâții, în solidar, să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2005 până la data pensionării, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă.
A admis cererea de chemare în garanție a și a obligat pe chematul în garanție să aloce și să vireze pârâtului fondurile necesare plății drepturilor salariale de mai sus, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea reclamanților referitor la petitul din acțiune referitor la plata sporului pentru condiții periculoase de muncă.
A respins acțiunea formulată de reclamanții G, și, ca rămasă fără obiect.
A respins excepția de necompetență materială și teritorială a instanței, invocată de pârâtul
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora din urmă la plata primei de concediu pe ultimii trei ani, respectiv 2004, 2005 și 2006, cu rata inflației până în momentul plății, motivând că în calitate de funcționar public avea dreptul, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici avea dreptul la o primă de vacanță, pe lângă salariul pe care l-a primit în perioada concediului de odihnă.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că, deși art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 prevede acest drept, acesta a fost suspendat succesiv de legile bugetului asigurărilor de stat aferente anilor 2001 - 2006.
Instanța de fond reține că într-adevăr acest drept a fost suspendat prin Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5, însă aceste suspendări, susține prima instanță, contravin dispozițiilor constituționale, respectiv art. 41și 53 din Constituție.
Or, argumentează instanța de fond, dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, potrivit art. 53 din Constituție acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Instanța de fond mai reține că suspendarea contravine și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste măsuri legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Prin aceeași cererea introductivă de instanță, reclamanții au mai solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora din urmă să plătească acestora drepturile bănești cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2005 și în continuare, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă. cu rata inflației până în momentul plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată, motivând că în calitate de funcționar public avea dreptul, potrivit dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că, deși art. 6 din nr.OG 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004 prevede acest drept, acesta a fost suspendat de art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004.
Instanța de fond reține că într-adevăr acest drept a fost suspendat însă această suspendare, susține prima instanță, contravin dispozițiilor constituționale, respectiv art. 41 și 53 din Constituție.
Or, argumentează instanța de fond, dreptul bănesc solicitat de reclamant constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, potrivit art. 53 din Constituție acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Instanța de fond mai reține că suspendarea contravine și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste măsuri legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul actului normativ mai sus-amintit.
Cu privire la drepturile salariale solicitate relativ la sporul pentru condiții de muncă periculoase, instanța a respins acest petit, cu raționamentul că sporul în cauză a fost prevăzut de legiuitor doar pentru o anumită categorie de polițiști stabilită prin ordin al ministrului
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri pârâtele M, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice și
Recurenta M solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și, pe fond, respinsă acțiunea introductivă de instanță. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, respinsă de instanță, pentru că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți.
Prin recursul formulat, arată că drepturile, referitoare la sporul de fidelitate, se cuvin doar pe anul 2005 întrucât doar pentru acest an, prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, s-a dispus suspendarea, ulterior acest drept nemaifiind suspendat, el fiind acordat inclusiv intimaților.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește motivul de recurs invocat de M, ca reprezentant al pârâtului, instanța nu-l va reține, urmând a-l respinge ca nefondat.
În acest sens, Ministerul Finanțelor Publice are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Administrației și Internelor.
Din acest punct de vedere, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de Ministerul Finanțelor Publice, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.
În ce privește, însă, recursul, instanța îl găsește fondat, doar în limitele în care el a fost exercitat, și anume cu referire la sporul de fidelitate care ar trebui acordat doar pentru anul 2005, respectiv 01.01.2005 - 31.12.2005.
Astfel, corespunde adevărului că doar pentru această perioadă dreptul a fost suspendat de nr.OUG 118/2004, art. 2 alin. 1, ulterior, după data de 31.12.2005, acest drept salarial fiind acordat, nemaifiind suspendat prin acte normative.
Instanța, în raport cu cele de mai sus, va respinge recursul prin reprezentant, formulat în cauză, dar va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată și va oblige pârâții în solidar să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de fidelitate cuvenit fiecăruia pentru perioada cuprinsă între 01.01.2005 - 31.12.2005, dar numai până la data încetării raporturilor de muncă, având în vedere pe acei reclamanți care s-au pensionat în această perioadă.
Va menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor B, împotriva sentinței civile nr. 494/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș -Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă în solidar pârâții M, B și B să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de fidelitate cuvenit fiecăruia pentru perioada cuprinsă între 1.01.2005 - 31.12.2005, dar numai până la data încetării raporturilor de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./28.10.2008
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
