Obligația de a face. Decizia 718/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 718/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta, cu domiciliul procesual ales în Târgu M,-/7, județul M, împotriva sentinței nr.259/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta-reclamantă avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu 2 lei (21) și 0,15 lei timbru judiciar, iar intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului M - a formulat și depus la dosar întâmpinare (26 - 28).
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială, concluzii scrise și jurisprudență(copii ale unor sentințe și dispozitive, având același obiect cu cel al prezentei cauze, emise de Tribunalul Mureș - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal). Învederează că a luat la cunoștință de conținutul întâmpinării depuse de către intimata-pârâtă și în consecință nu dorește comunicarea acesteia.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante, avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței criticate în sensul de a se admite acțiunea reclamantei și a se dispune înmatricularea provizorie a autovehiculului său până la soluționarea dosarului de fond(care de altfel a fost soluționat în mod favorabil prin admiterea cererii reclamantei), fără cheltuieli de judecată. Urmează ca instanța de recurs să stabilească dacă este vorba despre un refuz de efectuare a unei anumite operațiuni sau dacă nu s-a creat o discriminare în sensul respingerii cererilor de ordonanță președințială având ca obiect suspendarea unui act administrativ.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 259/23.04.2008 a Tribunalului Mureș, dos. nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Prefectul jud. M, Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Târgu
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.03.2008 reclamanta a formulat acțiune introductivă de instanță solicitând instanței obligarea pârâtului la înmatricularea provizorie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond, respectiv a autoturismului Volksewagen nr. de identificare -, an de fabricație 2000. În motivarea urgenței, reclamanta a precizat că autoturismul este destinat utilizării zilnice, iar refuzul nejustificat de înmatriculare provizorie este de natură să prejudicieze pe proprietar. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8, 14 și 18 din Legea nr. 554/2004, art. 6 și 13 din nr.OUG 195/2002 rep. precum și ordinul nr. 1501/2006.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii formulate, motivând că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei speciale de primă înmatriculare pentru a se putea dispune înmatricularea definitivă și nici nu se încadrează în categoria de persoane care beneficiază de scutirea taxei de primă înmatriculare prevăzute de art. 214 Cod procedură fiscală. Se mai arată că cererea este și neîntemeiată întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 se referă la suspendarea executării actului, ori, în speță, nu este vorba despre un act emis de pârât.
În raport cu capătul de cerere formulat, instanța de fond argumentează că în chiar situația refuzului de a înmatricula autoturismul, ce este asimilat actelor administrative unilaterale conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, totuși, obligația de a nu face, așa cum a solicitat reclamanta, nu poate fi asimilată suspendării executării actului, acesta din urmă având natură și efecte diferite.
Nici celelalte texte de lege, invocate de reclamantă, respectiv art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, nu sunt de natură a face admisibilă cererea, după cum argumentează instanța de fond, deoarece acestea se referă la obiectul acțiunii în contencios administrativ și, aceste texte de lege, nu stabilesc vreo procedură specială, de luare a unor măsuri urgente și provizorii.
Nu în ultimul, nici temeiurile juridice prevăzute de nr.OUG 195/2003 și ale Ordinului nr. 1501/2006 nu pot determina, reține instanța de fond, admiterea acțiunii, întrucât acestea se referă la condițiile pentru atribuirea autorizațiilor de circulație provizorii și la procedura administrativă în fața serviciului de înmatriculări.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta, solicitând ca, prin admiterea recursului să se dispună modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive de instanță. În esență, reclamanta - recurentă susține că a formulat plângere prealabilă la data de 23.02.2008, în raport cu care intimatul a refuzat emiterea actului administrativ; or, susține recurenta, refuzul este asimilat actului administrativ unilateral, context în care poate fi formulată o cerere de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. În continuare, recurenta mai arată că jurisprudența s-a pronunțat în sensul respingerii ordonanțelor președențiale, având ca obiect suspendarea unui act administrativ, motivat tocmai pe existența art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că există o similitudine între art. 14 și art. 581 Cod procedură civilă cu referire la ordonanța președențială. În final, recurenta susține că însuși legiuitorul a dat posibilitatea luării unei măsuri provizorii, respectiv art. 6 și 13 din Legea nr. 195/2002 rep.
În probațiune, reclamanta - recurentă a depus la dosar hotărâri, care însă nu au rămas irevocabile, ale Tribunalului Mureș prin care au fost admise astfel de cereri ( 9 - 20).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul - intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Motivele formulate în întâmpinare sunt aceleași ca cele prezentate în fața instanței de fond.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în virtutea rolului devolutiv consacrat de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit art. 129 aliniat ultim Cod procedură civilă, instanța nu se poate pronunța decât, strict, asupra obiectului dedus judecății, ceea ce înseamnă că instanța trebuie să se pronunțe strict atât asupra temeiului de fapt, cât și al celui de drept alegat de cel care introduce cererea introductivă de instanță.
În cazul de față se solicită suspendarea unui act administrativ, temeiul de drept invocat fiind cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar solicitarea este una pozitivă, și anume de înmatriculare provizorie a autoturismului.
Acest text prevede, la aliniatul 1, că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Condiția esențială a acestui text, pentru ca o astfel de cerere să fie admisibilă, este ca autoritatea publică să emită un act administrativ. De altfel, e și logic că nu se poate cere decât suspendarea unui act ce există în materialitatea lui și ca operațiune juridică.
Recurenta pretinde că refuzul de emitere a actului administrativ este tot un act administrativ.
Însă, recurenta face o confuzie între emiterea actului administrativ, care naște, modifică sau stinge raporturi juridice de tip administrativ, și, respectiv, refuzul nejustificat de soluționare a cererii, temeiurile juridice fiind, de altfel, diferit prevăzute de legiuitor în Legea nr. 554/2004, primul regăsindu-se la lit. c) a art. 2, iar al doilea la lit. i) a aceluiași articol.
Este evident că art. 14 alin. 1 prevede strict un act administrativ emis, fie că prin el se, se sting sau se modifică raporturi juridice de tip administrativ, și în nici într-un caz nu se are în vedere un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
De altfel, ar fi și greu de închipuit, ca interpretare logică și teleologică a textului în cauză, o suspendare a unui act inexistent, mai ales că solicitarea reclamantei - recurente este una pozitivă, adică ca instanța să dispună înmatricularea provizorie a unui autoturism, ceea ce, desigur, pe calea unei suspendări nu ar fi posibil.
Eventual, recurenta ar fi putut formulat această cerere pozitivă, de înmatriculare provizorie a autoturismului, pe calea ordonanței președențiale, prevăzută de art. 581 și următoarele Cod procedură civilă, text procedural ce funcționează, aici, ca un text de aplicare generală, mai ales că este în acord și cu dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea introductivă de instanță a reclamantei - recurente, aceasta fiind, în fapt și în drept, inadmisibilă în raport cu obiectul dedus judecății.
Ca atare, instanța va respinge recursul reclamantei ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, cu domiciliul procesual ales în Târgu M,-/7, județul M, împotriva sentinței civile nr. 259/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./13.11.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
