Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 714/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 714/ Dosar nr-
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 412/CA din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționari publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 28 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.412/CA/20.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții:, și în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B și în consecință:
A obligat în solidar pe pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de concediu prevăzută de art. 37 alin.2 din nr.OG38/2003 după cum urmează:
-reclamantului pe perioada cuprinsă între 01 octombrie 2005- 31 decembrie 2006;
-reclamantului pe perioada cuprinsă între perioada 30 iulie 2004-31 decembrie 2006;
-reclamantei - pe perioada cuprinsă între 18 decembrie 2005-31 decembrie 2006.
A obligat în solidar pe pârâți să le plătească reclamanților sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG38/2003 după cum urmează:
-reclamantului pe perioada 01 octombrie 2005-31 decembrie 2005;
-reclamantului pe perioada 01 ianuarie 2005-31 decembrie 2005
-reclamantei pe perioada 18 decembrie 2005-31 decembrie 2005.
S-au respins pretențiile reclamanților de acordare a primei de concediu și sporului de fidelitate pentru perioadele anterioare datelor numirii lor în calitate de funcționar public cu statut special.
A obligat pârâții să plătească reclamanților sumele cuvenite pentru perioadele menționate actualizate cu rata inflației calculată până la data plății.
S-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință:
A obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să îi vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților,stabilite prin prezenta hotărâre. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverințelor de încadrare rezultă că reclamații au dobândit calitatea de polițist, respectiv de funcționar public cu statut special, după cum urmează:
- reclamantul la data de 01.10.2005;
- reclamantul la data de 30.07.2004;
- reclamanta - la data de 18.12.2005.
Pe fond, având în vedere Decizia nr. XII/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, instanța a reținut că reclamanților le sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind prima de concediu, acțiunea fiind astfel admisă în parte, în funcție de data dobândirii de fiecare reclamant a calității de funcționar public cu statut special, potrivit adeverințelor de încadrare.
A fost admis și capătul de cerere privind sporul de fidelitate, drept salarial prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003 pe același temei și din aceleași motive reținute mai sus, ambele drepturi având aceeași natură juridică, fiind prevăzute în același act normativ, astfel că pentru identitate se reține considerentele Deciziei nr. XII /05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sun valabile și în cazul sporului de fidelitate.
Instanța a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție care a fost admisă pe fond pentru considerentul că din economia prevederilor nr.HG 386/2007 rezultă că bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor care în consecință a fost obligat prin prezenta hotărâre să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite, fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților. S-a reținut că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție deoarece nu sunt întrunite condițiile art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă, iar între cele două ministere nu există nici o obligație de garanție, iar chemarea în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în cazul litigiilor de muncă.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în motivele de recurs arată că drepturile solicitate de reclamanți cu privire la sporul de fidelitate nu sunt cuvenite întrucât aceștia nu au îndeplinit o vechime de 5 ani în muncă.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că prima instanță în mod corect a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din cele două ministere au atribuții specifice dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamant.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al Județului B, ci să aloce sumele necesare îndeplinindu - și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Cauza în speță este un litigiu patrimonial care nu se desfășoară în sfera raporturilor de muncă reglementate de codul muncii, ci în cea a raporturilor de serviciu reglementate de Legea nr. 360/2002 și Legea nr.188/1999.
Pe fondul cauzei se constată că potrivit art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Rezultă că dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativelor de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aceste dispoziții legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, respectiv prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005.
Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Prima de concediu reprezintă drepturi de remunerare care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece
s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
În mod greșit prima instanță a acordat reclamanților dreptul la sporul de fidelitate, deoarece, așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosarul de fond, aceștia, la data solicitării dreptului prin cererea de chemare în judecată nu îndepliniseră 5 ani de vechime în muncă. Conform pct.5.1 din Ordinul nr. 132/2004 completat și modificat prin Ordinul nr. 1076/2005, vechimea minimă pentru acordarea sporului de fidelitate este de 5 ani, iar, această condiție nu a fost îndeplinită de către reclamanți.
Ca atare cererea reclamanților pentru acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 este nefondată și neîntemeiată, situație în care aceasta trebuia să fie respinsă de către prima instanță.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în parte recursurile formulate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, și va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005. Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Constată că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 412/CA din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea reclamanților, și de obligare a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și B la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2008
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- --- -- - - -
Grefier
Red. /28.10.2008
Dact./11.11.2008/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
