Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 716/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 716
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Pătrru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C- împotriva sentinței civile nr. 602/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați, G, G, A,., ta, G, G, pârâtul intimat Ministerul Administrației și Internelor, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B și intervenienții intimați, C și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.7198/115/22.12.2006, reclamanții, G, G, A, ta, C, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții, în solidar, la plata primei de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004, 2005 și 2006, conform art.37, pct.2 din Ordonanța nr.38/30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003 publicată în Monitorul Oficial nr.65/02.02.2003, precum și actualizarea cu rata inflației de la data nașterii acestui drept și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii se arată următoarele:
În fapt, prin art.37, pct.2 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Deși în baza acestui text, în anii 2004, 2005 și 2006, reclamanții trebuiau să beneficieze de primă de vacanță, acest drept nu le-a fost acordat.
Practic, de la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor, reclamanții nu au beneficiat deloc de prevederea referitoare la plata primei de vacanță aceasta fiind suspendată, odată cu intrarea în vigoare.
În data de 12.01.2007 pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Nu se contestă aplicabilitatea art.37 din nr.OG38/2003 ci doar faptul că dreptul salarial pretins a fost suspendat iar acordarea lui se putea face numai în limita unor fonduri bugetare aprobate anual.
În aceeași dată pârâtul formulează cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice cu motivarea că în cazul admiterii acțiunii să se oblige acest minister să vireze pârâtului sumele solicitate de către reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 602 din 30 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul -, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții, G, G, A, ta, C, G, și în consecință:
A obligat pe pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, la calcularea și plata primelor de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate la zi cu rata inflației, de la data scadenței și până la efectuarea plăților, pentru fiecare reclamant.
A respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor B, precum și cererea de chemare în garanție a acestuia împotriva Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în
A respins cererea de intervenție în nume propriu a intervenienților, în calitate de moștenitor, soț supraviețuitor al defunctului.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.60 din nr.OG38/2003, toți polițiștii urmau să beneficieze de prima de concediu.
Pentru anul 2004 prima de concediu a fost suspendată în baza art.9, alin.7 din Legea nr.507/2003 privind Legea bugetului de stat pe anul 2004, iar în anul 2005, prima de concediu a fost suspendată în temeiul art.8, alin.7 din Legea nr.511/2004, privind Legea bugetului de stat pe anul 2005.
Se menționează Decizia nr. XII din 5.02.2007, din care rezultă că "În aplicarea dispozițiilor art.37, alin.2, teza I, din nr.OG38/2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
Față de aceste considerente, acțiunea urmează a fi admisă însă numai față de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, cu care reclamanții au avut raporturi de muncă.
Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul d e Interne și Reformei Administrative), este o instituție publică centrală a statului iar în privința drepturilor salariale neacordate, răspunde direct numai față de proprii salariați, nu și față de cei din teritoriu.
Pe cale de consecință, se va respinge și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) care își intră în rol și atribuții, numai atunci când o instituție publică este obligată la plata unor sume de bani și se cunoaște exact cuantumul sumei datorate, beneficiarii și obiectul plății.
Prin cererea înregistrată în data de 26.11.2007, în acest dosar, numiții, și, în calitate de moștenitor și soț supraviețuitor al defunctului, au formulat cerere de intervenție în nume propriu împotriva pârâților Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând acordarea acelorași drepturi salariale ca și reclamanților.
Cererea se întemeiază pe dispozițiile art.21 din Constituția României, art.49-56 Cod procedură civilă și art.162 alin.2 Codul Muncii pentru soțul supraviețuitor și moștenitor.
Instanța nu a admis în principiu această cerere accesorie pentru următoarele motive:
Conform art.49 alin.2 Cod procedură civilă intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său, într-o pricină care se judecă alte persoane.
În speță, fiecare reclamant are un drept al său, de natură salarială. A admite cererile de intervenție ar însemna ca intervenienții să obțină un drept propriu din dreptul cuvenit reclamanților, chiar dacă este de aceeași natură și având același obiect. Deci, intervenienții au un drept propriu și independent, față de același pârât principal, respectiv Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-
Pentru aceste motive se va respinge cererea de intervenție "în nume propriu" însă numai în sens strict procedural, fără a se afecta dreptul material la o acțiune separată. Dreptul la acțiune nu este nici prescris deoarece datorită unor suspendări legale și succesive, dreptul la acțiune s-a născut ulterior datelor de scadență, pentru fiecare, inclusiv pentru moștenitorii legali.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C-S considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se susține în esență următoarele:
Instanța de fond nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, dispozițiile art. 9 aliniatul 7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 în care se dispune: "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2005".
Ulterior, acest drept a fost suspendat prin art. 8 aliniatul 7 din Legea nr. 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005 și prin art. 5, aliniatul 5 fin Legea nr. 379/2005, Legea bugetului pe anul 2006.
Se mai susține și că nu poate fi obligată la plata acestor drepturi, acordarea primelor de concediu polițiștilor având ca rezultat încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare.
Recursul este neîntemeiat.
Cu referire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, invocată de pârâte, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând să o respingă.
Și aceasta întrucât dreptul la prima pentru concediul de odihnă al funcționarilor publici a fost introdus prin art. 34 aliniatul 2 din Legea nr. 188/1999.
Faptul că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează că o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art.7din Legea nr. 554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr.188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art.89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr. 500/2002, conține prevederi care obligă Ministerul Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă (la fel ca și CNAS B, în calitate de ordonator principal de credite).
De menționat în acest context și decizia Nr. XXIII din 12 decembrie 2005 dată în interesul legii de către - Secțiile Unite, publicată în nr. 233/15.03.2006, prin care s-a statuat faptul că obligația plății primelor de concediu neacordate revine ordonatorilor principali de credite și, după caz ordonatorilor de credite, de inferior.
Sub un alt aspect se reține că dreptul la prima pentru concediu prevăzut de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, modificată, a fost suspendat prin legile bugetare invocate prin cererile de recurs, nu echivalează cu înlăturarea existenței lui, atâta timp cât printr-o altă dispoziție legală acest drept nu a fost abrogat și prin nerecunoașterea lui s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiat recursul de față în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C-S împotriva sentinței civile nr. 602 din 30.XI.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
Red./15.07.2008
Tehnodact / 2 ex./16.07.2008
Prima instanță: Tribunalul C-S - Judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Pătrru Răzvan, Mircea Ionel Chiu
